eu pot oferi incredere totala oricui pt ca cu cat trec anii cu atat ma pot concentra asupra vietii mele cu atentia sustinuta de prezenta continua.
frica nu motiveaza vigilenta completa,ci frica motiveaza doar cele trei:lupta,fugi sau stai.
deci imaginati-va ce invatam pe copii nostri cu utilizarea fricii.
copii au dezvoltata atentia total,noi doar ii putem invata sa o puna in practica asupra concentrarii vietii lor.
nici eu nu sunt de acord cu utilizarea conceptului de rasplata in oricare domeniu al vietii.
rasplata se acorda animalelor care vrem sa le domesticim.
este o limitare acordata rasei umane si o indepartare de Dumnezeu daca se crede ca avem mai putine mijloace decat animalele si avem nevoie de rasplata domesticirii.
domesticirea a ce?ar putea cineva sa o aplice pe mine?domesticirea a mea in fata limitelor sale?
acela care va incerca asta asupra mea inseamna ca tine mai mult la limitele sale decat la mine,eu fiind un om care pot sa-i evidentiez ca nu am nimic de-a face cu limitele sale.
si eu sunt socata cat de usor pica unii parinti in conditionarea,santajului si comertului cu iubirea.
eu vad la copilul meu cum isi croieste singur drumul interior,il vad cat de echilibrat merge fata de oamenii care cad in capcane asa de usor.
eu doar atat il ajut:il prind de mana ramanand in picioare.
el nu are nevoie de ajutorul meu,dar el din iubire ma priveste daca mai sunt in picioare.
acesta e "ajutorul" meu:sa raman in picioare,asta e proba mea de iubire.
hai ca m-am atins singura pana in adancul sufletului cu aceste cuvinte.pastrez aceasta atingere pt a continua sa scriu si altceva.
asel-inteleg ce scri tu despre atingerea sobei incinse.mentionez ca fiul meu a avut deja contact cu frica si constientizarea ii este semi-utila daca eu nu i-as reaminti ca atentia si nu frica ii e utila in apropierea pericolului.
sunt oameni in jurul copilului meu care tot timpul au frica fata de pericole,eu doar am atentia activa ca si copilul meu sa fie atent si constincios fata de sine in preajma pericolelor.
deci simplu fapt ca face buba atingand soba,nu este suficient,copilul meu se repeta in aceea actiune pana cand va completa ceea ce nu gaseste in el sau altii.
asa fac si oamenii de-a lungul intregii vieti,se vor repeta chiar cu riscul de a face buba daca in interiorul lor si a celorlalti vor vedea doar bube.
asta e si chestia cu pacatul.
pacatul e buba.
pacatul nu e de la Dumnezeu sau din alta parte decat din oamenii care cred ca au o buba.
care vad doar faptul ca ei cred ca au o buba.
nu vad mai mult,iar asta inseamna ca ei nu se vad pe ei complet ci doar buba,pacatul,imperfectiunea,nemultumirea,frica.
degeaba vin repere din exterior,de la parinti,de la Dumnezeu caci ei isi utilizeaza liberul arbitru pt a se hrani cu reperele in speranta ca va fi si o data bine .
iar odata terminata treaba cu hranirea sperantei revin la credinta cu buba.
de ce au nevoie oamenii de speranta?
pt a duce in spate crucea bubei.
iar in cazul adormitilor,ei utilizeaza reperele pt a-si mai hranii cu un strop de forta urmatorul pas de facut.
ei sunt prea obositi de durerea pricinuita de buba.
pe ei reperele nu-i trezesc caci prefera sa le utilizeze cum am zis.
acestia,odata finalizat pasul,vor face orice pt inca un strop de forta in urmatorul pas,vor santaja,vor conditiona,vor utiliza dependeta cuiva sau a lor,etc.
cum sa-i ajutam?
sa-i simtim cum am spus ca o fac eu pt copilul meu.
ei sunt tot niste copii care privesc spre noi,uneori cu lacrimi in ochii,sa vada ca totusi e cineva in picioare si chiar daca un om e orb,tu luandu-l de mana nu il ridici ca asta o va face el constientizand ca cineva e in picioare.
si cel adormit se va trezi cand cineva care sta in picioare il ia de mana.
ce inseamna acest in picioare,ca tot am scris atata?
inseamna sa fii atent ca mergi in viata si sa te concentrezi in mersul vietii tale pana la armonizarea in totalitate.
asta ma uimeste pe mine:cum ajunsa la armonizare voi mai avea cateva zeci de ani de trait si va aparea moartea in armonizare.
mi se pare o disproportie prea mare intre sensurile mortii si cel al armonizarii.
banuiesc ca asta se va lamuri de la sine atunci cand voi intelege ca nu frica este motivantul armonizarii si nu frica de moarte este motivantul vietii.
pt ca moartea nu a nascut vreodata viata.
m-am departat de subiect un pic.
noi oamenii avem nevoie sa ne caracterizam in viata.
dar sa nu uitam sensul acestei propozitii.
in viata ne caracterizam,nu in adormire,nu in orbire,nu in iubire,nu in dependenta,nu in frica,nu in fericire,nu in FRICA ne caracterizam.
ci in viata ca prezenta activa in noi.
viata e in noi,noi suntem in ea,ea e pretutindeni.
restul lucrurilor sunt de scurta durata,limitate de alegerile noastre,ele sunt nesigure,ele sunt asa cum sunt.
dar VIATA nu-i limitata nici de pericole,nici de frica,de alegeri sau altele,ea este asa cum este,intoarsa cu fata spre infinitul inconjurator.
noi doar trebuie sa fim alaturi de ea caci de aceea ne-am nascut,sa fim alaturi de ea pretutindeni unde ne duc pasii.
ce e mai important pt om,viata sau frica si orice altceva?
Viata e in fiecare pas al nostru,pe cand celalalte trec.
lumea nu-i dominata de frica,ci de viata.
suntem in domeniul ei.
domeniul ei e in noi si peste tot.
dar asta ramane inca indatorirea noastra din nastere de a vedea.
si ce inseamna a vedea?
a vedea complet viata,nu vom vedea viata utilizand ca ochi fricile noastre.
caci da,ochii nostrii interiori sunt tot viata.
de aceea sunt conflicte caci confundam proprii ochi cu frica sau altele.
se intampla din neatentie sa iei un alt obiect decat lingura pt a lua mancare din farfurie sau mie mi s-a intamplat cand eram concentrata in cugetarea unui text pe care tocmai il scrisesem in loc sa musc din batonul de ciocolata,sa ma trezesc ca musc din creion(sau sa scriu cu ciocolata:))).
inchipuiti-va ca asa se intampla cu frica.
ii uitam rolul,si mai presus de aceasta nu constientizam ca noi oamenii am depasit de mult rolul fricii.
ii acordam mai multa atentie decat i se cuvine.
da,si pt copii e un factor care ii impiedica si ii deranjeaza caci ei stiu cata atentie sa-i acorde fricii.noi le sugeram sa le preteze mai multa atentie fricii decat lor si la ceea ce ii inconjoara.
pare absurd nu?
dar cum zici tu Lorelei asa ajung oamenii sa faca absurditati din frica.
rolul vietii este sa ne lumineze in parcursul nostru.
stiti cum merge lumina lanternei din mana noastra pe un drum intunecat?
ea ne descopera urmatorii pasi care ii vom face.
viata nu-i lanterna:),noi suntem lanterna si mana este viata,lumina este darul lui Dumnezeu.
si poze de cand eram mica,adolescenta si dupa adolescenta.ultima e de acum patru ani.
