-Am vazut in privirea ta amuzament.
-Nu-i amuzament,te priveam si esti frumoasa.
am simtit eu ca imi place acel licar din privirea lui,si nu-mi gaseam potrivire intre placerea mea si nota de amuzament.
imi placea,dar nu banuiam ca e asa de mult.
cand mi-a spus,am simtit un fior cald pe spate,care la fiecare privire a sa, se lipea de pielea mea si imi soptea o poveste dincolo de mine.
duminică, 10 iulie 2011
sâmbătă, 9 iulie 2011
Suflet viu
Te-ai cuibarit langa sufletul tau si taci.
Crezi ca acolo nimeni nu te va gasi.
Crezi ca sufletul tau iti va mai da un strop de putere, sa iei viata in piept.
Insa,el e cuibarit la fel ca tine...si doarme.
Trezeste-l,caci iti vei simtii savoarea vietii.
Tot nu vrei?
...traieste ca un robot,fara strop de vitalitate si dependent de cersit de la altii.
Crezi ca acolo nimeni nu te va gasi.
Crezi ca sufletul tau iti va mai da un strop de putere, sa iei viata in piept.
Insa,el e cuibarit la fel ca tine...si doarme.
Trezeste-l,caci iti vei simtii savoarea vietii.
Tot nu vrei?
...traieste ca un robot,fara strop de vitalitate si dependent de cersit de la altii.
vineri, 8 iulie 2011
sa gresesti,ca ai multe de-nvatat!
se zice ca a gresii e ceva rau.
atunci cum poti invata din propriile greseli?
inveti din ceva rau,sa iti dea ceva bun?
raul te poate invata ceva bun?
ca exista binele?
las' ca putem vedea binele si fara sa-i cersim raului dovezi.
cum fac unii:iti pandesc fiecare miscare,ca niste vanatori dupa greseli.
inteleg ca ei si-au pus numele simandicos: "perfectionisti"...
si cei cu asta?
ei sa-si faca de lucru.
sa zicem,pt a ajuta un pic ideea,ca in aceea greseala a omului sta pitita o nazuinta a lui spre bine.
si-atunci raul din greseala ar fi de masurat,in functie de speranta?
de ce mi se par mie aceste idei de invatare,cam fragile in argumentare?
ehe,cati oameni sunt usor manipulabili in aceasta lume,tocmai din aceasta frica de a nu gresii.
si sa nu iti fie frica de greseala,pt ca ai de invatat din ea....e o asa fasie fragila pana cand subconstientul iti va dicta sa gresesti,tocmai pt sa inveti. cum va suna asta?
caci asta e,ne dorim sa invatam de la viata,pt sa impacam vreun trecut si sa intalnim un viitor mai fericit.
si prezentul?
e plin de greseli,pt compensarea acestui viitor si trecut ce ne cersesc permanent grija.
Umpleti-va prezentul,pana bajbaiti dupa el!
DISCIPLINA!...imi zicea cineva astazi,iar eu priveam ingandurata frunzele unui gardulet verde de langa terasa unei cafenele.
eram ingandurata pt ca simteam foarte clar sentimentul din aceea voce.
perfectionistii nu cred ca isi urmeaza intru totul acel simt interior,acea ghidare a armoniei interioare(de care vorbea omul),mai degraba... ei triseaza.
nu vor reusii sa fuga de nimic, ci din contra, se vor lovi si mai tare cu capul.
greseala poate fi o fuga...
si ce inveti din fuga?
oboseala,posibilitatea depasirii propriilor limite...
pai eu n-am nevoie de asta,caci doar printr-un sarut depasesc limita dintre timp si fiinta.
daca greseala ar fi ca o fuga sau refugiu,ce culmea culmilor ar fi asta:sa fugi de propria fuga.
sa fugi de propriile greseli.
oricate scuze as aduce acestor idei,nu-mi e suficient sa nu-mi mai para argumentatia fragila.
asa ca mai ramane doar vorba:iarta greselile.
prin iertare vezi de fapt ca nu-i nimic de iertat,poate doar pe tine pt ca ai considerat o greseala ca existenta,pt a-ti aduce scuze la cine stie ce lene.
atunci cum poti invata din propriile greseli?
inveti din ceva rau,sa iti dea ceva bun?
raul te poate invata ceva bun?
ca exista binele?
las' ca putem vedea binele si fara sa-i cersim raului dovezi.
cum fac unii:iti pandesc fiecare miscare,ca niste vanatori dupa greseli.
inteleg ca ei si-au pus numele simandicos: "perfectionisti"...
si cei cu asta?
ei sa-si faca de lucru.
sa zicem,pt a ajuta un pic ideea,ca in aceea greseala a omului sta pitita o nazuinta a lui spre bine.
si-atunci raul din greseala ar fi de masurat,in functie de speranta?
de ce mi se par mie aceste idei de invatare,cam fragile in argumentare?
ehe,cati oameni sunt usor manipulabili in aceasta lume,tocmai din aceasta frica de a nu gresii.
si sa nu iti fie frica de greseala,pt ca ai de invatat din ea....e o asa fasie fragila pana cand subconstientul iti va dicta sa gresesti,tocmai pt sa inveti. cum va suna asta?
caci asta e,ne dorim sa invatam de la viata,pt sa impacam vreun trecut si sa intalnim un viitor mai fericit.
si prezentul?
e plin de greseli,pt compensarea acestui viitor si trecut ce ne cersesc permanent grija.
Umpleti-va prezentul,pana bajbaiti dupa el!
DISCIPLINA!...imi zicea cineva astazi,iar eu priveam ingandurata frunzele unui gardulet verde de langa terasa unei cafenele.
eram ingandurata pt ca simteam foarte clar sentimentul din aceea voce.
perfectionistii nu cred ca isi urmeaza intru totul acel simt interior,acea ghidare a armoniei interioare(de care vorbea omul),mai degraba... ei triseaza.
nu vor reusii sa fuga de nimic, ci din contra, se vor lovi si mai tare cu capul.
greseala poate fi o fuga...
si ce inveti din fuga?
oboseala,posibilitatea depasirii propriilor limite...
pai eu n-am nevoie de asta,caci doar printr-un sarut depasesc limita dintre timp si fiinta.
daca greseala ar fi ca o fuga sau refugiu,ce culmea culmilor ar fi asta:sa fugi de propria fuga.
sa fugi de propriile greseli.
oricate scuze as aduce acestor idei,nu-mi e suficient sa nu-mi mai para argumentatia fragila.
asa ca mai ramane doar vorba:iarta greselile.
prin iertare vezi de fapt ca nu-i nimic de iertat,poate doar pe tine pt ca ai considerat o greseala ca existenta,pt a-ti aduce scuze la cine stie ce lene.
nu stiu titlul...dar un suflet stie.
ce este acest fel de comunicare?
nimeni nu l-a facut vreodata cu mine!
sufletele pot vorbii intre ele?
le putem lasa vorbi asa,ca intre doi prieteni la taclale?
cand sufletul pulseaza a raspuns si recunoastere,cand sufletele nu merg spre o directie precisa,dar puncteaza fiecare pas cu o precizie lina,usor de masurat...
ma bucur mult pentru el ca traieste aceasta,si ca eu pot sa vad!
sa lasi doua suflete sa-si vada de drumul lor...
si in drumul lor sa te bucuri de sarutul de la popas.
declaram eu ca am trairi mai putin ordinare,insa la asta nu ma asteptam.
e ca si cum ai calatorii printr-o lume necunoscuta si ai pune biletele in cate vre-un coltisor...iar niste pasi calatori urmeaza exact indicatiile acelor ravase...si curios:chiar in armonie cu placerea ascunsa a sufletului sau.
nu stiam ca si aceasta o voi trai practic...
mersi inca o data suflet...
sa fi vesel in continuare,si sa-ti impartasesti acest zbor cu florile pe razele luminii!
marți, 5 iulie 2011
ce inseamna sa nu putem crede...
Gabi ~ Februarie 27, 2011 | 12:16 am
Nu pot sa cred ca inca traiesc.
Ana Pop ~ Septembrie 20, 2010 | 12:45 am
Nu pot sa cred ca o luam de la capat. This will never end
Sisifa ~ August 31, 2010 | 9:20 am
Nu pot sa cred ce zile minunate si pline am avut!
Teo ~ Martie 19, 2010 | 1:55 pm
Nu pot sa cred ca intr-adevar toate femeile sunt la fel, diferite in aparenta, dar aidoma in esenta…
Mag ~ Martie 19, 2010 | 1:54 pm
Nu pot sa cred ca… de data asta tac…
medeea ~ Februarie 23, 2010 | 11:29 pm
Nu pot sa cred ca e atat de greu sa treci prin viata fara sa te murdaresti!!!
matei ~ Noiembrie 20, 2009 | 1:16 am
Nu pot sa cred ca fericirea era atat de aproape si eu eram atat de orb….
Maria ~ Noiembrie 5, 2009 | 10:28 pm
Nu pot sa cred ca nu reusesc sa ma indragostesc..
Alin ~ Ianuarie 18, 2010 | 1:11 pm
notbadenough ~ Octombrie 20, 2009 | 11:01 pm
Nu pot sa cred ca “am obtinut”cafeaua mult visata…si ca urmeaza si un ceai! 
Hmmmm,si totusi….
Hmmmm,si totusi….
oliscrob ~ Octombrie 20, 2009 | 9:33 pm
Nu pot sa cred ca noi oamenii avem deprinderi atat de saracacioase in comunicare; ca strivim prietenii si relatii; ca uitam de puterea cuvintelor si aruncam cu ele cu nepasare; ca uitam sa fim “oameni”; ca nu ne bucuram de lucrurile marunte si pretioase pe care le avem si ca multi merg la fruntea incretita la culcare. Nu pot sa cred ca sunt oameni care nu simt muzica, carora nu le plac filmele si literatura.
Nu pot sa cred ca mama nu este fericita! Nu pot sa cred ca nu am trecut peste suferinta provocata de moartea tatei dupa atatia ani!
Nu pot sa cred ca poti numara 14 biserici pe traseul busului pe care il iau spre Copou!
Nu pot sa cred ca nu am intalnit in viata reala atat de putini indivizi asemenatori personajelor lui Marquez si ale lui Woody Allen.
Nu pot sa cred ca trebuie sa platesc 1500 de euro pentru un jobul viselor mele!
Nu pot sa cred ca pot sa gasesc atat de multe lucruri de necrezut!
Nu pot sa cred ca mama nu este fericita! Nu pot sa cred ca nu am trecut peste suferinta provocata de moartea tatei dupa atatia ani!
Nu pot sa cred ca poti numara 14 biserici pe traseul busului pe care il iau spre Copou!
Nu pot sa cred ca nu am intalnit in viata reala atat de putini indivizi asemenatori personajelor lui Marquez si ale lui Woody Allen.
Nu pot sa cred ca trebuie sa platesc 1500 de euro pentru un jobul viselor mele!
Nu pot sa cred ca pot sa gasesc atat de multe lucruri de necrezut!
Nu pot sa cred ca acest site chiar exista. M-a surprins placut. Nu pot sa cred ca toata lumea e oarba, toti sunt niste roboti. Nimeni nu isi mai pune nicio intrebare, toata lumea ia totul de-a gata. In loc sa urce, toata lumea coboara pe scara evolutiei. Nu pot sa cred ca nimeni nu se mai bucura de nimic ce n-are legatura cu bani sau cu sex. Nu pot sa cred ca am scris acest mesaj! 
SpocK ~ Ianuarie 14, 2010 | 4:12 pm
Nu pot sa cred ca banii inseamna totul.
notbadenough ~ Septembrie 10, 2009 | 1:53 am
Nu pot sa cred ca am facut o declaratie de dragoste 
Bianca ~ August 25, 2009 | 1:51 am
Nu pot sa cred ca ma dor atatea in mine
Nu am chef de doctori si pastile acum..nu mai am cheffff!!!!
Nu am chef de doctori si pastile acum..nu mai am cheffff!!!!
MARIA ~ August 19, 2009 | 10:15 am
Nu pot sa cred ca SUNT INCONJURATA DE ATAT DE MULT RAU. TOATA LUMEA E REA: el E RAU. ele (PRIETENELE MELE) SUNT DE O RAUTATE IESITA DIN COMUN. ea (SEFA) E POSEDATA DE DIAVOL CRED; II IESE RAUTATEA PRIN TOTI PORII. ea(VECINA) SI ei(VECINII) SUNT RAI. FOARTE RAI.
DOAR MAMA NU E REA
VREAU SA FIU SI EU ASA REA CA SI CEI DIN JURUL MEU, DA’ NU POT.
CE LUME REA SI AIUREA…
DOAR MAMA NU E REA
VREAU SA FIU SI EU ASA REA CA SI CEI DIN JURUL MEU, DA’ NU POT.
CE LUME REA SI AIUREA…
notbadenough ~ August 17, 2009 | 10:44 pm
Nu pot sa cred ca un om pe care-l consideram prieten mi-a spus ca sunt nasoala
charlie ~ Iulie 31, 2009 | 3:13 pm
Nu pot sa cred ca imi e atat de teama uneori de gura unor oameni prosti.
CharlieMiller ~ Iulie 18, 2009 | 12:01 am
Nu pot sa cred ca ploile si cartile nu sunt apreciate la adevarata lor valoare.
charlie ~ Iulie 12, 2009 | 1:54 am
Nu pot sa cred ca repet mereu aceleasi greseli..
CharlieMiller ~ Iulie 10, 2009 | 12:19 am
Nu pot sa cred ca inca nu pot sa cred in finaluri fericite.
Ioana ~ Iulie 2, 2009 | 12:08 am
Nu pot sa cred ca n-am absolut nicio idee de nimic.
de nimic.iubire si prietenie
ce inseamna sa iubesti!
ce e frumos nu se uita niciodata....
sentimentele care le apreciezi si le respecti pt ca in viata ta te-au facut fericit,iti trezesc amintiri cu un om.
un om ce dupa ani il mai simti in inima doar prieten.
da, prieten...
dar parca e un sentiment in sufletul meu...nu mai este el in sufletul meu,cum puteam sa zic atunci.
si totusi acest sentiment de prietenie ce sta suspendat in fiinta mea,este incoltit de amintiri...
mirosul corpului,zambetul,caldura mainilor sale...daca inchid ochii pot simtii ca si cum el ar fi aici langa mine,in jurul meu.
am simtit de cand ma stiu ca amintirile isi au lacasul in prezent.
ele s-au nascut intr-un prezent si vor ramane asa vesnic.
totul mi se pare asa de viu!el si amintirea...dar mai sunt si eu!
sunt vie,traiesc,exprim,iubesc si fara el,sau un altul el!
viata mea patrunde mai departe si aproape prin mine spre o atingere,o privire,un zambet.
iubesc in continuare incruntarea nesigura a unui barbat ce se uita la mine,cercetand cine stie ce dileme...
da,si iubesc si cum se incurca in stralucirea din ochii cand isi apropie mangaierea de obrazul meu....
si iubesc cu suras pe buze, cand isi pune paturica de tacere pentru sa-mi pandeasca venirile spre el.
si asta uit mereu,ce nu iubesc...
orice gand rau as aduce unui barbat,nu rezist sa pastrez acel gand...
iubirea e mai mare decat orice rau.
raul nu mai poate fi rau.
se topeste in acele maini...
cand iubesti si cea mai dura experienta a vietii tale te bate cu mana pe umar ca un prieten.
cand iubirea se simte ca la ea acasa,in tine,orice relatie iti e prietena ce iti impartaseste secretele intime ale sensului vietii.
si iata melodia care m-a plesnit asa in amintiri,incat mi-a retrezit o doza mai complexa de sinceritate:
e asa de usor sa fi sincer,dar si mai usor e sa nu fi.
sunt multe relatii in care raman lucruri nespuse, si in amintiri, acestea par cele mai vii.
parca ceea ce a fost,pare doar o poveste ce s-a terminat.
ceea ce nu s-a spus iti creaza senzatia de poveste neterminata.
unii zic: punct si de la capat!
dar oare la ce pui punct si de la care capat pornesti?
eu in fiecare relatie infloresc.
ce ar insemna pentru mine sa dau comanda acestei flori sa se ofileasca si sa o ia de la capat...
de ce?
floarea de pe camp se ofileste dupa ce pleaca albina in zbor?
si totusi a fost frumos la Cannes....parca indragostirea de natura de acolo a fost mai altfel decat indragostirea de acel Patrice.
m-am lasat in asa fel vrajita de peisajele de acolo,incat parca natura am luat-o cu mine ca o casa in slufletul meu.
...propria casa te inspira...
:))
suflet drag...
da,am in mine un suflet drag!
si cred ca aceea, sunt eu!
amintirea este de fapt un sentiment acceptat incomplet ca prezență in suflet.
ce e frumos nu se uita niciodata....
sentimentele care le apreciezi si le respecti pt ca in viata ta te-au facut fericit,iti trezesc amintiri cu un om.
un om ce dupa ani il mai simti in inima doar prieten.
da, prieten...
dar parca e un sentiment in sufletul meu...nu mai este el in sufletul meu,cum puteam sa zic atunci.
si totusi acest sentiment de prietenie ce sta suspendat in fiinta mea,este incoltit de amintiri...
mirosul corpului,zambetul,caldura mainilor sale...daca inchid ochii pot simtii ca si cum el ar fi aici langa mine,in jurul meu.
am simtit de cand ma stiu ca amintirile isi au lacasul in prezent.
ele s-au nascut intr-un prezent si vor ramane asa vesnic.
totul mi se pare asa de viu!el si amintirea...dar mai sunt si eu!
sunt vie,traiesc,exprim,iubesc si fara el,sau un altul el!
viata mea patrunde mai departe si aproape prin mine spre o atingere,o privire,un zambet.
iubesc in continuare incruntarea nesigura a unui barbat ce se uita la mine,cercetand cine stie ce dileme...
da,si iubesc si cum se incurca in stralucirea din ochii cand isi apropie mangaierea de obrazul meu....
si iubesc cu suras pe buze, cand isi pune paturica de tacere pentru sa-mi pandeasca venirile spre el.
si asta uit mereu,ce nu iubesc...
orice gand rau as aduce unui barbat,nu rezist sa pastrez acel gand...
iubirea e mai mare decat orice rau.
raul nu mai poate fi rau.
se topeste in acele maini...
cand iubesti si cea mai dura experienta a vietii tale te bate cu mana pe umar ca un prieten.
cand iubirea se simte ca la ea acasa,in tine,orice relatie iti e prietena ce iti impartaseste secretele intime ale sensului vietii.
si iata melodia care m-a plesnit asa in amintiri,incat mi-a retrezit o doza mai complexa de sinceritate:
e asa de usor sa fi sincer,dar si mai usor e sa nu fi.
sunt multe relatii in care raman lucruri nespuse, si in amintiri, acestea par cele mai vii.
parca ceea ce a fost,pare doar o poveste ce s-a terminat.
ceea ce nu s-a spus iti creaza senzatia de poveste neterminata.
unii zic: punct si de la capat!
dar oare la ce pui punct si de la care capat pornesti?
eu in fiecare relatie infloresc.
ce ar insemna pentru mine sa dau comanda acestei flori sa se ofileasca si sa o ia de la capat...
de ce?
floarea de pe camp se ofileste dupa ce pleaca albina in zbor?
si totusi a fost frumos la Cannes....parca indragostirea de natura de acolo a fost mai altfel decat indragostirea de acel Patrice.
m-am lasat in asa fel vrajita de peisajele de acolo,incat parca natura am luat-o cu mine ca o casa in slufletul meu.
...propria casa te inspira...
:))
suflet drag...
da,am in mine un suflet drag!
si cred ca aceea, sunt eu!
amintirea este de fapt un sentiment acceptat incomplet ca prezență in suflet.
luni, 4 iulie 2011
vorbesc cu oameni.
cineva imi zicea azi ca folosind cuvintele parca stricam sensul emotiilor, sentimentelor.
i-am zis ca eu cand comunic cu un om,dupa cateva momente,cuvintele raman in urma cu rolul lor de ustensile,parca miscandu-se undeva in aer si eu ma vad in mine creand elementele comunicarii.
parca tes la sensul comunicarii.
nu am intalnit om care sa imi spuna si mie ce se intampla cu el cand comunica cu mine.
verbal nu,dar am simtit ce se intampla cu unii oameni.
cea mai tare faza a fost cu o persoana care in timp ce discutam,a sarit ca arsa zicand:ah,ce e asta!
m-am uitat in jurul meu,nu am vazut nimic care sa confirme aceasta reactie si am intrebat ce este.
persoana a zis ca in timp ce discutam,a vazut ca ceva intre noi.
am zambit,pt ca in timpul vorbelor eu priveam undeva in mine si parca si in aceea persoana, vazand intr-adevar tot felul de lucruri ce tineau de comunicare si care se produceau intre noi,eu cunoscandu-le deja ca niste capacitati umane.
persoana aceea era o fiinta foarte rationala,si nefiind familiarizata cu simtirea propriilor capacitati ca factor determinant in comunicare,a proiectat automat in afara ei o imagine care sa apara in vizualul ei ca ceva cu putere mai mare de claritate.imaginea aparuse ca un ajutor in afara ei,caci in profunzimea ei se produsese un mic stop de a vedea cu propria-i simtire.
sunt multe persoane ce am cunoscut, care prin comunicare au trait lucruri exceptionale...e mult de povestit.
chiar,si eu am "suferit" de senzatia aceea ca:atunci cand impartasesti oamenilor lucruri din sufletul tau,sa ai impresia ca a mai ramas ceva de completat dar nu sti ce.
e ca senzatia aia cand faci sex,dar uneori te simti insatisfacut din cauza unei impresii ca mai e ceva.
bineinteles ca si sexul e tot un fel de comunicare,si sunt oameni care afla in viata lor ce este acel ceva ce ramane in/la urma mereu.unii nici nu simt intrebarea(niciodata),care de fapt e si raspuns...
am vazut lucruri de nebanuit,prin orice forma de comunicare...si sunt multi oameni care vad.
multi se multumesc sa caste gura si sa se plimbe .
eu...ma las patrunsa,si rareori mai il vad pe acest eu...parca nici n-a existat vreodata.
i-am zis ca eu cand comunic cu un om,dupa cateva momente,cuvintele raman in urma cu rolul lor de ustensile,parca miscandu-se undeva in aer si eu ma vad in mine creand elementele comunicarii.
parca tes la sensul comunicarii.
nu am intalnit om care sa imi spuna si mie ce se intampla cu el cand comunica cu mine.
verbal nu,dar am simtit ce se intampla cu unii oameni.
cea mai tare faza a fost cu o persoana care in timp ce discutam,a sarit ca arsa zicand:ah,ce e asta!
m-am uitat in jurul meu,nu am vazut nimic care sa confirme aceasta reactie si am intrebat ce este.
persoana a zis ca in timp ce discutam,a vazut ca ceva intre noi.
am zambit,pt ca in timpul vorbelor eu priveam undeva in mine si parca si in aceea persoana, vazand intr-adevar tot felul de lucruri ce tineau de comunicare si care se produceau intre noi,eu cunoscandu-le deja ca niste capacitati umane.
persoana aceea era o fiinta foarte rationala,si nefiind familiarizata cu simtirea propriilor capacitati ca factor determinant in comunicare,a proiectat automat in afara ei o imagine care sa apara in vizualul ei ca ceva cu putere mai mare de claritate.imaginea aparuse ca un ajutor in afara ei,caci in profunzimea ei se produsese un mic stop de a vedea cu propria-i simtire.
sunt multe persoane ce am cunoscut, care prin comunicare au trait lucruri exceptionale...e mult de povestit.
chiar,si eu am "suferit" de senzatia aceea ca:atunci cand impartasesti oamenilor lucruri din sufletul tau,sa ai impresia ca a mai ramas ceva de completat dar nu sti ce.
e ca senzatia aia cand faci sex,dar uneori te simti insatisfacut din cauza unei impresii ca mai e ceva.
bineinteles ca si sexul e tot un fel de comunicare,si sunt oameni care afla in viata lor ce este acel ceva ce ramane in/la urma mereu.unii nici nu simt intrebarea(niciodata),care de fapt e si raspuns...
am vazut lucruri de nebanuit,prin orice forma de comunicare...si sunt multi oameni care vad.
multi se multumesc sa caste gura si sa se plimbe .
eu...ma las patrunsa,si rareori mai il vad pe acest eu...parca nici n-a existat vreodata.
a trai si a visa
ce-ar insemna a trai fara vise?
am fi ca niste roboti experimentali.
pana la cel mai inalt nivel experimental!
am fi niste genii!
sau mai degraba,daca ma joc cu ideile,am fi niste trupe de genisti.
niste genii fara suflet ce executa niste lucrari tehnice.
tehnica raului.
la asta e bun omul.
in asta se perfectioneaza el.
in avea sentimente goale.
in a le umple de murdarie.
in a inventa lucruri si apoi a le pune nume de rau.
vom chema la noi Isusi vicleni sa ne dea impresia de moment ca autoflagelarea de geniu este reversul monedei,ca un fel de supravietuire.
orice vis va fi zdrobit,cu tot cu radacini.
orice urma va fi stearsa prin suferinta.
suferinta va fi noul nostrul glas.
glasul care ne va face sa vibram.
la unison.
glasul care ne va adancii in somn si mai mult,si mai mult...pana vom ramane de tot fara vise.
a trai va fi sinonim cu a dormii.
o moarte lenta!
asta va semnifica viata noastra.
asta vom fi noi...
exemplul mortii pt tot universul.
visele...
sunt forta ce prinde viata in actul trairii.
aceasta e forta ce prinde forma unei entitati.
o entitate ce grupeaza tot ce inseamna individ si ii da forma de existenta completa.
cu cat un lucru devine complet cu atat traiesti senzatia de adanc inradacinare in realitate.
am fi ca niste roboti experimentali.
pana la cel mai inalt nivel experimental!
am fi niste genii!
sau mai degraba,daca ma joc cu ideile,am fi niste trupe de genisti.
niste genii fara suflet ce executa niste lucrari tehnice.
tehnica raului.
la asta e bun omul.
in asta se perfectioneaza el.
in avea sentimente goale.
in a le umple de murdarie.
in a inventa lucruri si apoi a le pune nume de rau.
vom chema la noi Isusi vicleni sa ne dea impresia de moment ca autoflagelarea de geniu este reversul monedei,ca un fel de supravietuire.
orice vis va fi zdrobit,cu tot cu radacini.
orice urma va fi stearsa prin suferinta.
suferinta va fi noul nostrul glas.
glasul care ne va face sa vibram.
la unison.
glasul care ne va adancii in somn si mai mult,si mai mult...pana vom ramane de tot fara vise.
a trai va fi sinonim cu a dormii.
o moarte lenta!
asta va semnifica viata noastra.
asta vom fi noi...
exemplul mortii pt tot universul.
visele...
sunt forta ce prinde viata in actul trairii.
aceasta e forta ce prinde forma unei entitati.
o entitate ce grupeaza tot ce inseamna individ si ii da forma de existenta completa.
cu cat un lucru devine complet cu atat traiesti senzatia de adanc inradacinare in realitate.
sâmbătă, 2 iulie 2011
iubirea vietii in orice clipa
am prins viata din clipa de acum- ma nasc.
i-am dat drumul vietii din mine-ma nasc prin actul iubirii.
i-am dat drumul vietii din mine-ma nasc prin actul iubirii.
na,ca tot nu am mai pus conversatii d-astea scurte!
Clarisa — gwener, 06 Mae 2011 18:36
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:37
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:38
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:40
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:40
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:13
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:14
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:14
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:15
Clarisa — sul, 08 Mae 2011 23:50
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:42
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:44
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:44
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:44
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:45
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:46
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:47
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:47
Mircea — lun, 09 Mae 2011 14:02
Mircea — lun, 09 Mae 2011 14:06
Mircea — lun, 09 Mae 2011 14:06
Clarisa — lun, 09 Mae 2011 14:41
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:21
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:21
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:22
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:22
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:23
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:23
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:25
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:26
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:27
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 06:38
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 06:38
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:13
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:16
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:16
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:16
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:17
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:17
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:18
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:19
Mircea — 18:12
Mircea — 18:12
Mircea — 18:13
Mircea — 18:16
Clarisa — 19:27
Mircea — 19:30
Mircea — 19:30
Clarisa — 19:31
Clarisa — 19:31
Mircea — 19:31
Clarisa — 19:31
Clarisa — 19:32
Mircea — 19:32
Clarisa — 19:32
Clarisa — 19:32
Mircea — 19:32
Mircea — 19:32
Clarisa — 19:33
Mircea — 19:33
Mircea — 19:33
Mircea — 19:33
Clarisa — 19:33
Mircea — 19:33
Mircea — 19:34
Clarisa — 19:34
Mircea — 19:34
Mircea — 19:34
Clarisa — 19:35
Clarisa — 19:35
Mircea — 19:35
Clarisa — 19:35
Clarisa — 19:35
Mircea — 19:35
Clarisa — 19:36
Mircea — 19:36
Clarisa — 19:36
Mircea — 19:36
Clarisa — 19:37
Mircea — 19:37
Clarisa — 19:37
Mircea — 19:37
Mircea — 19:37
Clarisa — 19:38
Clarisa — 19:38
Mircea — 19:38
Mircea — 19:38
Clarisa — 19:38
Mircea — 19:39
Mircea — 19:39
Mircea — 19:39
Clarisa — 19:39
Mircea — 19:39
Clarisa — 19:39
Clarisa — 19:39
Mircea — 19:40
Mircea — 19:40
Clarisa — 19:40
Mircea — 19:40
Clarisa — 19:40
Clarisa — 19:41
Mircea — 19:41
Clarisa — 19:41
Mircea — 19:41
Clarisa — 19:41
Mircea — 19:41
Clarisa — 19:42
Mircea — 19:42
Mircea — 19:42
Clarisa — 19:42
Clarisa — 19:42
Clarisa — 19:43
Mircea — 19:43
Clarisa — 19:44
Mircea — 19:44
Clarisa — 19:44
Clarisa — 19:45
Mircea — 19:45
Mircea — 19:45
Clarisa — 19:45
Clarisa — 19:45
Clarisa — 19:45
Mircea — 19:45
Clarisa — 19:46
Mircea — 19:46
Mircea — 19:46
Clarisa — 19:46
clipa si Dumnezeu
nu voi primi nimic de la oameni,ceea ce nu am daruit lui Dumnezeu.
in puterea iubirii mi-am gasit o innoire a inimii si a mintii clipa de clipa,infrumusetare.
fericirea nu consta in a sta agatat de ceva,chiar si de imaginea de sine,ci a primi fiecare chipa ca nasterea unei noi lumi.
in puterea iubirii mi-am gasit o innoire a inimii si a mintii clipa de clipa,infrumusetare.
fericirea nu consta in a sta agatat de ceva,chiar si de imaginea de sine,ci a primi fiecare chipa ca nasterea unei noi lumi.
din stele...
indreapta-ti catre stele
suflet nemuritor
sa nu cauti in ele
al omului izvor
pe stele e lumina
ce-ai pus-o calauza
ca spiritul sa-ti vina
sa iti trezeasca muza.
priviti-le lucirea
si infratiti iubirea
caci de le e menirea
tacit va vor rosti simtirea.
in zbor primeste-ti forta
si trage-n spre pamant
ce intre stele aprinde torta
a sufletelor intr-un suflet legamant.
suflet nemuritor
sa nu cauti in ele
al omului izvor
pe stele e lumina
ce-ai pus-o calauza
ca spiritul sa-ti vina
sa iti trezeasca muza.
priviti-le lucirea
si infratiti iubirea
caci de le e menirea
tacit va vor rosti simtirea.
in zbor primeste-ti forta
si trage-n spre pamant
ce intre stele aprinde torta
a sufletelor intr-un suflet legamant.
vineri, 1 iulie 2011
lenea sau frica?
mai,am ajuns la concluzia ca nu exista frica de a iubi ci lenea in a iubii.
ce sa mai descopar,ce alte alea.....acuma se consuma,totul e adus pe tava si lumea e populata de sclavi.
lenesul zice "mi-e frica"!
lenesul are o mie de masti,ca si cea a fricii.
lenesul a ajuns sa fie asa nu din prostie, ci din nepasare.
-de ce se grabesc oamenii asa in ziua de azi?
-pai,lenesul mai mult alearga.
...alearga mai mult de propria-i nepasare.
ce sa mai descopar,ce alte alea.....acuma se consuma,totul e adus pe tava si lumea e populata de sclavi.
lenesul zice "mi-e frica"!
lenesul are o mie de masti,ca si cea a fricii.
lenesul a ajuns sa fie asa nu din prostie, ci din nepasare.
-de ce se grabesc oamenii asa in ziua de azi?
-pai,lenesul mai mult alearga.
...alearga mai mult de propria-i nepasare.
duminică, 26 iunie 2011
Incredere
in fiecare zi a ta permiti unor reguli sa preia incet dar sigur, controlul asupra vietii tale.
societatea si religia isi sustin argumentarea prin reguli.
exista si jocul cu reguli,care se caracterizeaza prin subtilitate.
acest joc e cel mai des intalnit in relationarea dintre oameni.
nu stiu daca simti in fiecare zi cum in contactele cu cate un om,ai aceea vedere asupra faptului ca trebuie sa fi in acord cu niste reguli venite cu sunet de trompeta(ca senzatie) din partea celuilalt.
acest acord nu inseamna urmarea unei armonizari,ci unei comercializari.
aproape orice om,la nivel subtil,iti vinde ceva.
acel acord asupra unor reguli este de fapt instiintarea ca va exista un contract(sub forma de sugestii la nivel mental).
bizar sa vorbim in relationare despre contracte...
relationarea se bazeaza in mod normal,pe libertatea naturala in a se exprima.
increderea,lucrul care pune in miscare vitalitatea trairilor noastre,este factorul cel mai important in activitatea de manipulare a semenului nostru.
exista de ani multi o credinta falsa foarte raspandita,ca increderea se afla in afara noastra.
acest contract intareste aceasta idee,pt ca vine cu un plus de fals:ca increderea trebuie dobandita.
ceva ce trebuie dobandit,aduce ideea ca exista o dobanda.
o dobanda ce creste,si creste prin nerespectarea unui contract sau respectarea lui.
intr-o zi vei simtii acut,sentimentul ca esti datornic.
dar cui oare?
unde este, pana la urma urmelor increderea?
in credinta noastra...
totul se afla in credinta noastra.
tot ce cauti si realizezi in viata ta se afla in credinta ta.
cunoaste-ti credinta.
societatea si religia isi sustin argumentarea prin reguli.
exista si jocul cu reguli,care se caracterizeaza prin subtilitate.
acest joc e cel mai des intalnit in relationarea dintre oameni.
nu stiu daca simti in fiecare zi cum in contactele cu cate un om,ai aceea vedere asupra faptului ca trebuie sa fi in acord cu niste reguli venite cu sunet de trompeta(ca senzatie) din partea celuilalt.
acest acord nu inseamna urmarea unei armonizari,ci unei comercializari.
aproape orice om,la nivel subtil,iti vinde ceva.
acel acord asupra unor reguli este de fapt instiintarea ca va exista un contract(sub forma de sugestii la nivel mental).
bizar sa vorbim in relationare despre contracte...
relationarea se bazeaza in mod normal,pe libertatea naturala in a se exprima.
increderea,lucrul care pune in miscare vitalitatea trairilor noastre,este factorul cel mai important in activitatea de manipulare a semenului nostru.
exista de ani multi o credinta falsa foarte raspandita,ca increderea se afla in afara noastra.
acest contract intareste aceasta idee,pt ca vine cu un plus de fals:ca increderea trebuie dobandita.
ceva ce trebuie dobandit,aduce ideea ca exista o dobanda.
o dobanda ce creste,si creste prin nerespectarea unui contract sau respectarea lui.
intr-o zi vei simtii acut,sentimentul ca esti datornic.
dar cui oare?
unde este, pana la urma urmelor increderea?
in credinta noastra...
totul se afla in credinta noastra.
tot ce cauti si realizezi in viata ta se afla in credinta ta.
cunoaste-ti credinta.
acum se pune intrebarea...
nevoile noastre pot fi mai mari in intensitate decat realitatea?
cate nemultumiri ati avut in viata voastra...
nemultumirile isi au fundamentul in motive.
unii oameni isi construiesc motive mereu.
recunosti pe acesti oameni dupa tendinta de a lupta mereu cu ceva.
motivele sunt cele care dau scop si continuitate luptei.
cum se ajunge de la lupta la nemultumiri?
simplu: te lupti cu realitatea(aceasta-i singura lupta existenta,restu-i iluzie).
nevoile noastre sunt rupte/rupturi din realitate in urma luptei pe care o ducem cu aceasta.
exista oameni fara nevoi?
cate nemultumiri ati avut in viata voastra...
nemultumirile isi au fundamentul in motive.
unii oameni isi construiesc motive mereu.
recunosti pe acesti oameni dupa tendinta de a lupta mereu cu ceva.
motivele sunt cele care dau scop si continuitate luptei.
cum se ajunge de la lupta la nemultumiri?
simplu: te lupti cu realitatea(aceasta-i singura lupta existenta,restu-i iluzie).
nevoile noastre sunt rupte/rupturi din realitate in urma luptei pe care o ducem cu aceasta.
exista oameni fara nevoi?
Dobandire
exista oameni pt care inducerea sentimentelor negative este singura metoda de a intra in teritoriul intim al celuilalt.
scopul acestei activitati este determinat de dorinta de a dobandii energia ce insotesteste sentimentul in mod natural.
dobandirea acestei energii inseamna putere.
cel caruia ii este indus un sentiment negativ,isi fixeaza atentia pe proprietatea negativa si pierde din vedere energia din sentimente.
actul de a crea este un factor natural a vietii.
oamenii ce actioneaza din frica,percep actul creatiei ca un fel de dobandire realizata prin energie preluata.
scopul acestei activitati este determinat de dorinta de a dobandii energia ce insotesteste sentimentul in mod natural.
dobandirea acestei energii inseamna putere.
cel caruia ii este indus un sentiment negativ,isi fixeaza atentia pe proprietatea negativa si pierde din vedere energia din sentimente.
actul de a crea este un factor natural a vietii.
oamenii ce actioneaza din frica,percep actul creatiei ca un fel de dobandire realizata prin energie preluata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Premiu
