forta si realitate interiorizata

razboiul interior al femeii cu barbatul iese la suprafata si creaza o noua realitate.
aceasta noua realitate e perceputa ca boala a lui, de barbat, sau ca fascinatie experimentala.
forta acestei realitati incorseteaza egoul barbatului,supunandu-l trezirii mintii din visul dezbinarii.
forta, ce sugereaza parca: priveste-ma,recunoaste-ma,eu sunt transfigurarea.


de inteles TRANSFIGURAREA from octavian tiganus on Vimeo.

mincinosii

omul nu este mincinos decat prin omiterea adevarului,in rest cand noi il credem mincinos...el se exprima doar simbolic.

plan si instrument

unii oameni vazand perfectiunea planului lui Dumnezeu,incearca sa distruga instrumentul Lui,alt om.
acei oameni nu stiu ca e vorba de Dumnezeu si sunt deranjati de aceea perfectiune,vazand ca e peste puterile lor,de aceea se inversuneaza sa construiasca un contra-plan.

comentariu...

cititi acest articol
 http://danielroxin.blogspot.com/2011/04/anatomia-unei-experiente-de-dedublare.html
eu am patit-o de mai multe ori,dar nu stiam cum sa nu-mi mai fie frica.oricum,si frica aceea m-a invatat ceva.
experientele extracorporale pot fi infinit de variate.
-prima oara,m-a speriat faptul de a-mi vedea corpul separat de mine
-a doua oara m-am speriat cand am simtit ceva in corpul meu miscandu-se independent de el.
-a treia oara,m-a speriat neparticiparea corpului meu intr-un voiaj in timp
-o alta data m-a speriat povara asupra corpului meu, de a plana prin totalitatea sentimentelor umane.
si in alte dati am observat ca nu gandul despre corp ma aduce inapoi,ci frica de pierdere a lui.
un alt argument in ideea ca nu gandul despre corp ma aduce spre el,este ca am vazut ca eu sunt mai  mult decat corp si energie...ca mai e ceva ce le mentine pe acestea impreuna sau altfel.ca in orice moment pot face extracorporalizarea fara a-mi da seama,tinandu-mi atentia doar pe acel ceva care mentine capacitatile energiei.

am citit din cativa preoti,posibil intelepti,care dezaprobau decorpolarizarea,dar nu am vazut inca explicatia contraindicatilor.nu am gasit nici pe net raspunsul la intrebarea:de ce nu e bine.
intr-o carte,in care nu era mentionata nici o directie a vreunei religii,scria ca e pericolul ca prin decorporalizare, sa atragi pe altcineva sau ceva sa intre in corpul tau.eu nu cred aceasta idee,pt ca am observat din propria experienta ca nimic nu se poate intampla fara voia atentiei tale.
si mai cititi si acesta daca aveti rabdare si interes:
http://blog.pustniculdigital.info/articole/254/

Cuvinte...si poze

"Nu as spune probabil tot ceea ce gandesc,dar cu siguranta as gandi tot ceea ce spun."

"Le-as arata oamenilor cat se insala gandindu-se ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc,fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza sa iubeasca."

"Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca de sus pe un semen al sau,decat atunci cand trebuie sa il ajute sa se ridice."

"Daca as sti ca acestea sunt ultimile minute in care te vad,ti-as spune "Te iubesc" si as ignora,rusinat,ca tu o stii deja."

Gabriel Garcia Marquez

 

Agora(2009)

 alt film super:

http://filmehd.net/agora-2009-filme-online-gratis-subtitrate-in-romana.html

asa se intampla cand omul se priveste pe el,ca intr-o oglinda.daca s-ar uita mai cu atentie...
eroina din film zice ca ea nu iubeste nimic....dar,ea iubeste creatia.ea nu realizeaza asta si actiunile ei pot fi interpretate ca opusul cuvintelor:nu cerceta legile lui Dumnezeu.cand iubesti creatia Lui,lucrurile ti se arata singure!asta o spun si din propria experienta.
cand credeam ca ale mele cautari nu vor avea rod,am vazut Iubirea si lucrurile aratate in ea.
cum se zice:iubesc totul si nimic...de ce ar fi alegerea(punand un "sau" in loc de "si")?

am pus si eu un comentariu printre altele de la filmul de pe acel site.bineanteles ca aveam senzatia ca am multe de spus,...dar am scris doar acestea in comentariu si am uitat restul.sunt uituca si sunt asa de lenesa impotriva uitarii,dar ceva tot ramane dupa ce uit.
"religia e un liant care e in mainile lui Dumnezeu.oricine va incerca sa-l foloseasca va face numai rau.eu citesc biblia treptat,pot sa zic ca acele cuvinte din ea ma cheama.cand Dumnezeu imi arata ceva in viata si eu simt indoiala,habar nu am cum fac dar ajung neintentionat sa am o carte sfanta in preajma si sa citesc exact lucru de care ma indoiam.
posibil,am deraiat un pic de la subiect dar parca am vazut scris in biblie ca inainte de orice, ajungi la Dumnezeu.atunci, cel ce foloseste religia (indiferent care i-ar fi scopul,chiar si Dumnezeu)uita aceste cuvinte.deci,intai Dumnezeu,pt ca nimic nu exista fara El.
orice iti arata Dumnezeu,nu este pt folosit ci pt vazut.vezi,crezi si traieste in credinta.Dumnezeu este Adevarul care ti se arata pt ca tu sa vezi.a crede inseamna a vedea.
stiu ca pare asemanator cu ceea ce zicea Iuda:pana nu vad nu cred.Iuda se indoia.eu cand ma indoiesc cum zic?nu vreau sa mai cred in indoiala mea ci in Dumnezeu!pare simplu nu?pai asta e baiul.eu imi vad propria indoiala,dar vreau sa il vad si pe Dumnezeu...si apoi sa le pun laolalta si sa le compar.cum Dumnezeu e incomparabil dar poate fi vazut pretutindeni,e clar ca a mea comparatie nu va fi ceea ce imi va arata Dumnezeu,ci doar ce imi arat eu mie."

"carmen-"aceatsa libertate de a alege ce sa credem ”
nu exista nici o alegere de facut, exista un singur Dumnezeu,indiferent cum l-am marturisi noi:prin religii si culturi diverse,prin bine si rau divers.cine imi poate zice mie pe acest pamant care religie e buna sau rea,incat sa il cred?cine imi poate spune mie care e binele si raul?exista vreun om ce l-as crede?Dumnezeu imi poate arata.doar El stie ce e binele si raul,pt ca El este peste Tot stapan.Oameni au incercat sa fie atotstapanitori…si ce a iesit din asta?"

Iubire si esential

esentialul a devenit pt oamenii inchisi in mintile lor,
....simplu decor.
idealul este o jucarie in maini orgolioase.
frumusetea se confunda cu aviditatea.
tristetea sentiment innobilat de intelepciune,este pus sub semnul vaicarelii.
curajul sfant e pitit sub victimizare.
entuziasmul e amanat din prisma lipsei de posibilitati.
originalitatea e folosita pe post de batjocura subtila.
acceptarea devine afirmarea slabiciunii, si nu ca forta de a duce mai departe ceea ce e mai de pret pe lumea aceasta:
Iubirea.

Hristos a inviat!

crezi in existenta raului?sau inca preferi sa te joci cu dualitatea?-urmareste filmul.

http://filmehd.net/the-rite-2011-filme-online-gratis-subtitrate.html

iata un film ce vreau sa il vedeti,cei ce ii framanta analiza perspectivii raului.
plus ca filmul arata o privire asupra exorcizarii,detasata de faptul in sine.

dor sa-mi fie realizarea?

hai sa redau si aici ce am scris pe un alt blog de-al meu:

azi dorul de a iubi,m-a facut sa realizez cat de mult imi lipseste propria fiinta.
am tot dat cu disperare sa multumesc multimea de nemultumiti si uite,...am uitat sa-mi dau mie.
lacrimi,dupa atata timp trecut,au inceput sa-mi curga timp de 2 minute.
lacrimile s-au oprit in mod neasteptat si aveam senzatia ca fiinta mea ramasese blocata cu lacrimile inca miscand in palma.
aveam impresia ca iesisem dintre doua cartoane care ma comprimasera de-a lungul timpului.
stateam pe sala casei de la tara si exclamam inmarmurita:oh ce te-ai jucat minte cu mine,cat m-ai chinuit,de cate ori ma speriam cand vedeam ca incep sa cred ca nu mai pot si ca nu mai exista inca o alta data!!
parca nu stiam ce sa fac,ce sa fac cu lacrimile care fiinta mea parea ca le tine siderata in palme.
am stat mult asa,pe canapeaua de pe sala.priveam cerul si primeam senzatile ce se miscau sub el.
mi-am auzit cuvintele vreau sa iubesc,spuse de gandurile mele stranse laolalta,in tot vazduhul inconjurator.
senzitiv,am crezut ca simt ca ceva mai puternic decat mine,care imi spunea:nu stii tu ce te asteapta,esti mai mult de-atata,fi fara teama.un raspuns, sau erau ca niste sentimente venite de nicaieri.

iubirea si perfectiunea

iubirea este o efectuare ciclica spontana,de la sine,fara vreo cauza exterioara.
spontaneitatea Ei bareaza cu rabdare lupta instinctului sexual,devenit prea previzibil datorita stafetei luate de imaginatie.
umanul e plin de emotii in comparatie cu compromisul perfectiunii.
spontanul Ei e ca suportul si atentia ce coordoneaza emotile spre a fi real.
compromisul suprapune relatia in sine pt devenirea lui ca patul lui Procust.

(fara titlu) S. Esenin

Invirtejite frunze se destrama,
Cazand,din apa iazului sa bea,
Precum un stol de fluturi de arama,
Ce-n agonie zboara catre-o stea.

Iubesc aceasta seara,cand pamantul
De inima mi-l simt apropiat.
Cand poalele mestecenilor,vantul,
Pana la umeri,sus,le-a ridicat.

In suflet si pe vale e racoare,
Amurgu-i turma vanata de oi.
La marginea gradinii fosnitoare,
Se tanguie-un zvon de zurgalai vioi.

Asa de treaz eu inca niciodata,
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi,ca salcia plecata,
In iazul roz sa ma rasfrang si eu.

Pe-un stog,zambind,ce bine mi-ar fi mie,
Cu luna-n ochi,un pai sa mozolesc...
Pe unde esti tu simpla bucurie
Ca mult iubind nimic sa nu doresc?

destin scris?

destinul este mancarea gatita noua.nu-ti fie teama...caci el nu te obliga la nimic.
cand vei lua cate o gura din el,sa savurezi,vei fi fara frica.cu fiecare gura luata,vei cunoaste cele din inima ta.asa te vei intari si vei fi mai odihnit.
:)

cum vedem noi conditionarea?

ca niste mici impunsaturi.
pe urma acul strabate panza si astupa cu ata gaurile pe care tot el le face.
si apoi iese un tablou cusut la mana.

Minuni

cum am vazut pe un blog aceste cuvinte,mi-am zis ca ele sunt binevenite si pe blogul meu.(dar cum am vazut ca numai mebriilor apartine acesul la comentarii pe acel blog,am renuntat sa mai imi cer permisiunea de postare.am renuntat pt ca nu stiu cum sa fiu membru.)

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte."
("renunţă la ură")
"printre flori."

materie si fond

patos materialist-indrazneala de a nu masura limitele formei abjecte
critica sufletului apare ca o indreptare a repulsiei
facem o macheta a divinitatii in scop utilizabil
riposta revizionista a denumitului destin
materialismul ce transfera si absoarbe dialectic descoperirea adevarului inspre mintile noastre
acestea sunt:dezvoltarea istoricului definitiei a ochiului stiintei perturbat in umanitate de trei elemente:animalic,factorial si exponential.
nu-i asa ca e ciudat sa vezi ca fondul nu se incorporeaza strict in materie?

"Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se
pare stranie.
Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?"

",.. nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face."

"Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. "

"Pământul este leagănul şi sursa de existentă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. "

"Lumina umple vidul, risipeşte întunericul şi răspândeşte materia"

"Potenţial existam, aşadar, încă in prima undă de lumina."

"Nu avem argumente ştiinţifice nici pentru existenţa unui Univers închis care, la atingerea unei densităţi cosmice mai mari decât densitatea critică, si-ar înceta expansiunea şi ar începe o contracţie accelerată până ar deveni din nou o masă incandescentă ca la început, nici pentru un Univers deschis care, având o densitate cosmică mai mică decât cea critică, s-ar extinde la infinit, stingându-se în cele din urmă în tenebrele reci şi nemişcate ale tăcerii infinite."

"Privită prin gândirea discursivă, lumea în care trăim nu o putem concepe în afara categoriilor de Spaţiu, Timp, Cauză. Admiţând că în universul înconjurător totul se petrece ca efect al unei cauze într-un punct determinat al spaţiului, într- un anumit moment, extinzând aceste criterii până la găsirea cauzei prime, ajungem la un impas al gândirii. Nu se poate imagina nici ceea ce ar fi fost dacă nu era ceea ce este, nici cum ar fi putut să creeze lumea cel ce n-a fost creat."

"Viaţa - o finalitate cosmică ? Ne întrebăm ce ar fi fost Universul fără viaţă. Spectacolul lumii ar fi fost fără spectatori şi, fără îndoială, mult mai sărac decât este acum. înţelegem că viaţa irumpe la adăpostul unor condiţii zămislite în Cosmos. Materia este supusă unei continue mişcări, unei perpetue evoluţii şi neîncetate transformări. Din această proprietate fundamentală rezidă evoluţia de la simplu la complex, de la anorganic la organic şi de aici posibilitatea de apariţie a vieţii "

"Structuri necesare viului. Conform cunoscutei ecuaţii a Einstein, între masă si energie există o anumită relaţie matematică. In consecinţă, trăim într-un univers de energie, aceasta nefiind decât un alt aspect al materiei. Viaţa nu va apărea decât odată cu structurile capabile să întreţină un permanent schimb de energie cu mediul ambiant."

"Omul cu întreaga sa complexitate biologică şi spirituală nu ar fi, conform teoriei hazardului absolut, decât rezultatul unor erori care au apărut întâmplător în codul genetic al primelor forme de viată." "...Dar nu erorile constituie regula în evoluţie."

"Rezumăm atunci conceptual Universul, cu tot ce există în el, prin triada:mate rie (substanţă),ene rgie şi
informaţie."

"• Din constatarea că se transmite doar sensul dispoziţiei, indiferent de limba în care se gândeşte şi vorbeşte, se poate conchide că ar exista un limbaj, un cod universal, prin care s-ar exprima tot ceea ce este viu. Acesta ar putea fi denumit
limbajul universal al vieţii.

• Raportul semnal/zgomot fiind mic, deducem că medierea energetică a comunicării este o cale rudimentară, la care natura a renunţat în momentul când a apărut limbajul articulat, formă mult mai eficientă de transmitere a
informaţiei, Medierea energetică ar putea fi însă folosită pentru comunicare în lumea animalelor fără limbaj articulat. La om este posibil ca această modalitate de comunicare să persiste în stare latentă ca fenomen atavic şi să se manifeste în situaţii de excepţie."

"Vom observa că plantele, ca şi alte fiinţe fără sistem nervos sau cu un sistem nervos rudimentar, se integrează complet în lumea lor, uzând de toate atributele specifice oricărei fiinţe dotate cu sistem nervos evoluat. Percep sunetul, lumina, frigul, căldura. Sunt capabile să discearnă natura obiectelor cu care vin în contact. 0 plantă carnivoră poate distinge în experiment insectele de pietre sau alte materiale inerte de greutate egală, la care rămân indiferente.

Plantele manifestă ritmicitatea oricărei fiinţe înzestrate cu sistem nervos: perioadele de activitate alternează cu cele de repaus. Prelungirea artificială a zilei de activitate conduce la surmenarea lor, repausul nopţii fiindu-le necesar ca şi omului.

Dincolo de experienţele de laborator, sunt foarte multe observaţii care atestă că un pom, o plantă sau o floare faţă de care, în afară de hrana ce i-o dăm, manifestăm şi tandreţe, are o dezvoltare mult mai prosperă decât dacă avem o atitudine indiferentă sau chiar ostilă.
Să încercăm o explicaţie a sensibilităţii la plante.

Pentru a înţelege o astfel de capacitate la plante trebuie să revenim la unele acţiuni prezentate anterior, Ca orice structură vie, plantele sunt sisteme deschise care fac schimb de substanţă, energie şi informaţie cu mediul. Schimbul de informaţie presupune o prelucrare, indiferent dacă ele au sau nu o structură nervoasă, după cum rezultă din comentariile noastre anterioare. Ca urmare, perceperea mediului de către plante face parte din condiţia întregii lumi vii.

Pe de altă parte, am amintit că sunt experienţe care impun ideea existenţei unui câmp energetic emis de neuroni, concomitent cu formularea mentală a gândurilor noastre. Ideile, sentimentele noastre, exprimate sau nu, circulă în spaţiul ce ne înconjoară şi sub forma de câmp energetic purtător de informaţie. Coloratura tandră sau ostilă a sentimentelor noastre sunt în consecinţă informaţii conţinute în câmpul energetic emis de creier. Acest câmp va fi recepţionat ca urmare şi de către plante. Spuneam că este posibil ca tot ceea ce este viu să comunice dincolo de limbajul articulat printr-un canal mediat energetic pe care l-am numit limbajul universal al vieţii. Ar fi o cale de comunicare accesibilă tuturor celulelor vii. Viaţa este indisolubil legată de posibilitatea de comunicare la toate nivelurile sale de organizare.

Deducem deci că toate celulele vii sunt capabile să emită şi să recepţioneze informaţii codificate în semnale. Neuronii nu ne apar decât ca nişte celule specializate în emiterea şi receptarea de informaţie, dar nu exclud această posibilitate pentru celelalte celule. Experienţa din anul 1972, prezentată mai sus -
79

ca şi altele efectuate ulterior pe ţesuturi izolate de Kaznacheev, Surin si Mihailova - impun ideea existenţei unui "limbaj celular", a unei "percepţii primare" la nivel celular, cum o numeşte Cleve Beckster.
Dacă un semnal este recepţionat de către o celulă, atunci în mod cert trebuie să
poată decodifica şi semnificaţia acestuia, altfel funcţia nu şi-ar justifica existenţa.

O ierarhizare a modalităţilor de comunicare în lumea vie ne permite să distingem în prim plan limbajul articulat, urmat de cel exprimat prin gesturi, mimică şi privire. Există apoi un nivel de codificare în semnale bioelectrice şi un altul în mediatori biochimici. Planul primar al comunicării ar fi cel al câmpului energetic modulat în semnale purtătoare de informaţii. Dacă noi suntem materie, în ultimă instanţă o energie, atunci nu este o aberaţie să vorbim de un substrat energetic al întregii funcţionalităţi a materiei vii. Toată lumea ştie acest lucru, simplu de înţeles, dar nu se hazardează să extindă discursul logic până la ultimele sale consecinţe.

La acest nivel primar, energetic, nemediat de sistemul nervos, ne intersectăm, ne întâlnim şi comunicăm cu lumea vie lipsită de un limbaj articulat, inclusiv cu plantele, care ne pot sesiza intenţiile. în definitiv, noi nu putem avea decât probe indirecte despre această comunicare cu lumea ce ne precede filogenetic, pentru că majoritatea dintre noi am pierdut contactul iniţial cu lumea subconştientului conectată la câmpul informaţional fundamental sau universal. Sunt însă oameni care prin dotare, antrenament sau condiţii de viaţă deosebite au o arie de percepţie mult mai extinsă şi confirmă informaţiile impuse de experimentele de laborator. Analiza soluţiilor la care a recurs Natura pentru a rezolva multitudinea de probleme ridicate de evoluţie impune de asemenea ideea că s-au utilizat o multitudine de forme, nu întotdeauna cele mai simple şi nici întotdeauna aceleaşi. Inventivitatea naturii este nesfârşită, iar uneori sunt folosite soluţii complicate şi cu randament redus, cu un mare consum de energie, când erau la dispoziţie căi mult mai simple şi mai rentabile. De aceea apariţia prin evoluţie a unei structuri nervoase specializate în prelucrarea şi transmiterea de informaţie nu exclude şi alte căi utilizate în acelaşi scop. Şi există o întreagă lume lipsită de sistem nervos care utilizează aceste căi. în concluzie, vom spune că există o dimensiune informaţional - energetică a lumii vii. Întreaga lume vie emite câmpuri energetice purtătoare de informaţie, expresie a substratului său funcţional. Biocîmpul este variabil după starea funcţională a biosistemului, fiecare aspect al său purtând o anumită semnificaţie. Toate celulele vii, indiferent de treapta evolutivă pe care se află, inclusiv cele vegetale, sunt capabile să recepţioneze biocâmpurile emise de alte fiinţe si să discearnă semnificaţia lor în vederea unei conduite adecvate. în acest mod se realizează fenomenul de biocomunicaţie, înţeles de către noi ca un limbaj primar, universal la nivelul viului, nemediat de către sistemul nervos.
Admiţând ipoteza acestei posibilităţi de comunicaţie vom înţelege de ce plantele
pot fi influenţate de gândurile noastre. "