Pt. cei care viseaza,e visul unde am fost si eu noaptea trecuta si amiaza de ieri.
E UN VIS AL NOSTRU,AL OAMENILOR.
Si eu am fost acolo si multi altii cu mine.
In linistea din dimineata aceasta si din toata noaptea,poti dragutule sa ma iubesti?
Iti scriu aceasta,cautand in memorie ce voiam sa redau pe scurt in aceasta postare,am dat de prima idee ce nu face parte din amintiri:tu,soarele,dimineata,sfarsit de vara.
Sau poate imaginea ta, a soarelui face ceva in amintiri,caci tot dupa o noapte cu tine am simtit dimineata,soarele,sfarsit de vara ,tu,ca acum.
Da,dragutule,tu esti amintire si om pt. sufletul meu.
Si intre timp mi-am amintit nu prea lamurit ca era vorba despre inteligenta,caci de fiecare data cand ma bucuram sau nu de inteligenta,eram eu de fapt,nu stiam ca ma bucur de mine.
aici,mai jos, redau ce traiam anul trecut pe vremea aceasta:
1.Am primit imperfectiunea caldurii soarelui
astazi bate un vant racoros chiar daca e un soare placut.ma simt un pic obosita sa ma duc la plaja cu toate ca apa marii m-ar relaxa.
intrand in salon lumina soarelui parca m-a chemat caci pt o clipa am "uitat" de tot ce ma inconjoara si ma indreptam ca hipnotizata spre balcon.m-am oprit in usa balconului si m-am lasat mangaiata de adierea puternica a vantului si razele soarelui calde.parca natura mi-ar fi zis:vezi,nu poti fugii de mine,sunt sora geamana sufletului tau.
inainte de asta ma gandeam ca bate vantul si spre seara in apa fiul meu ar putea sa raceasca cu clima asta mediteraneana,caci o patisem si eu stand doua sapt. la pat bolnava cum nu o mai patisem vreodata.mai era si oboseala care m-ar fi impiedicat sa ma bucur.dar iata ca am inteles intr-o clipa cum o mica bucurie ma face sa uit de tot,de oboseli,frici si alte posibilitati.si nu e prima oara cand natura imi da aceasta lectie...
intr-o noapte eu si o persoana cu un nivel interior existential acceptabil am cautat prin fiintele noastre adevaruri.
stiu ca persoana era obisnuita cu aceste ocupatii,dar eu stiam ca nu voi ramane fixata intr-o simpla experienta a neuronilor mei.dupa aceea noapte din care fiecare am iesit cu ceva,dimineata m-a lovit cu soarele luminos,si ceea ce imi amintesc e ca ajunsa la fereastra parca tot hipnotizata,zambeam si o bucurie placuta nu se mai dezlipea de pe chipul si din gandurile mele,nu-mi aduc aminte sigur ce intelesesem dar o noapte intreaga nici nu se compara cu aceea clipa a diminetii.si e atat de simplu sa am sufletul deschis...
multumesc naturii ca exista...
2.Farmecul toamnei si realitatea viselor
a venit toamna,vantul anotimpului ei imi chema sufletul sa ma umplu de culorile frunzelor ce vor cadea.
voi cadea si eu odata cu ele sau imi voi lasa in continuare gandurile sa zboare pe aripile inca calde ale vantului.
privesc lumina toamnei nou nascute si imi e dor sa-mi las durerea gandurilor sa-si implineasca soarta.
dar nu mai pot sa imi ascult sovaiala caci promit sufletului meu in fiecare clipa sa vina in iubire.
nesiguranta e clipa dupa amiezilor in care m-am obisnuit sa aleg sa adorm.
durerea ochilor mei cand ma trezesc ma impiedica sa vad jumatatea cealalta a clipei.
acum la sfarsitul verii mi-am lasat corpul sa doarma si m-am trezit in vis ca ma luptam cu realitatea.
in realitate nu am simtit niciodata nevoia sa lupt,acum inteleg caci nu am fost sincera pt ca in vise totusi lupt cu ea.
nu mi-am inteles visele si le-am respins din calea realitatii,acum e invers, pt moment in clipele somnului realitatea imi intoarce moneda pe fata cealalta unde se afla visele si degeaba ma mir de cealalta fateta a realitatii mele.
de fapt ce inseamna realitatea viselor?realitatea e ca in vise,intotdeauna se va afla o parte din noi neanteleasa si refuzata in realitate.
dupa ce am privit prima oara moneda nu mai pot contesta valoarea ei,nu pot mintii nimanui ca nu am vazut-o.
cand eram mai "mica" ziceam oricarui om,care ma ameninta razand ca ma inchide in limitele jocului,ca ii voi intoarce moneda iar pe partea cealata care nu a vazut-o inca se afla chipul meu.
asa ca jucandu-se se juca cu el.
frumusetea naturii imi va scoate mereu in evidenta gandurile dureroase,daca eu ma consider capabila doar de atat.
ia spuneti-mi voi,ce simtiti cand natura va invaluie cu frumusetea ei sau cand dupa multe dezamagiri in diverse relatii o femeie/barbat va invaluie cu frumusetea ei/lui?
aceea frumusete va scoate in evidenta constiintei voastre gandurile trecatoare care dor?
trecutul am trecut prin el,dar noi inca mai ramanem atasati cu fiinta noastra lui,caci daca am trai clipa am fi constienti de gandurile dureroase ca sunt doar trecatoare in fata a ceea ce ne ofera momentul prezent.
.jpg)
