Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






sâmbătă, 2 octombrie 2010

Iubire-scop si sine.

A-ti observat ce usor realizam scopurile de mica anvergura?
In scopurile marunte ne regasim mai usor.Suntem mai marunti si ne putem privi mai amplu decat ne imaginam ca suntem.Mangaierea orgoliului,aici,ne-o permitem.
In infaptuirea lucrurilor mari ca scop,ne simtim marunti,ne e teama sa ne vedem prea mari.Marunti, ne pierdem,ne e greu sa ne regasim.
Luam scopul in sine,ca spatiu in care ne pierdem.De fapt niici noi nu stim ce pierdem.Poate scopul in sinele nostru il ratacim....Dar cum ar fi posibil asta,daca scopul e mai maret decat sinele nostru marunt?
Fiinta noastra cat de marunta e in comparatie cu scopul?

P.S.Mai am ceva de mentionat,ne simtim marunti cat timp ne vedem separati,departati unii de ceilalti.

8 comentarii:

The Shadow spunea...

oamenii mari au scopuri mari! dar si micile placeri ale vietii (inclusiv cafeau a de dimineata) fac parte din ecuatia scopului final!

Anonim spunea...

e unul din mecanismele societatii...sa tina oamenii ocupati cu scopuri marunte,ca sa nu aibe timp de scopuri mari...

Anonim spunea...

Fraza nu e inutila,voi sunteti inutili,asa ca pasi!Pentru exprimarea evolutiei mele interioare,nu am nevoie de voi pe acest blog,acest bolg este privat,si nu in ultimul rand inutil,pentru “specimene”ca voi,in rest,sanatate!

Anonim spunea...

dar cine te-a suparat?

Toteu spunea...

The Shadow -este o ordine in univers de neimaginat pt. noi.

Anonim-ai dreptate,dar nici noi nu mai suntem copii sa fim dusi de mana la scoala.cine l-a suparat pe acel vizitator al blogului acesta...el banuieste ca eu si altii.eu banuiesc doar ca el se supara iute.are un pic mai mult orgoliu decat noi si alege sa se joace mai des.

involutiaspecieiumane-voiam sa zic pe blogul tau ca nu o voi da in comert cu tine.in viziunea ta noi trebuie sa fim utili evolutiei tale interioare pt a avea permisiunea ta de a comenta pe blogul tau.dar spune-ne mai intai ce inseamna pt tine util ev. int.,de cand decizi tu asta,unde iti sunt limitele.
la mine evolutia interioara nu depinde de nici un factor deciozional personal,chiar daca le pare uneori celor din exteriorul meu,contrriul.pt mine util imi este ceea ce nu cataloghez ca fiind asa,aceasta nonactiune ma ajuta.si nu in ultimul rand,eu nu ma opresc in vreo indee de a mea niciodata,pt a-i conditiona pe ceilalti apoi sa ma scoata sau sa faca pasi,sa ma lase in pace.asta vreau sa vad in ev. ta int.,respectul pur pt oameni.
nu intru pe blogul tau sa scriu ceva pana nu mai apar comentatori pe acolo,asa ti-am zis.voi citi in continuare subiectele scrise de tine,caci imi plac,chiar daca pe alocuri comentariile tale se bat cap in cap cu ideile principale care le expui in subiect.de aceea zic ca aceasta cotradictie pare intentionata.

alexander spunea...

eu zic asa: scopurile mici fac suma scopurilor mari. desigur un tel mare din prima ne poate da senzatia de ameteala. dar mers catre acel scop cu pasi mici, realizand scopuri marunte, facem ca si acel scop, la randul lui sa devina marunt si alt scop mare sa ii ia locul. si tot asa:)

Anonim spunea...

limitele sunt acolo unde le pui...daca ai o minte cu vederi mici,e greu sa tintesti la un scop inalt...nu il vezi...

Toteu spunea...

alexander-mic-mare,mare-mic si tot asa,imi da senzatia de invartire in cerc si parca un fel de acomodare.daca scopul cu varietatea lui e tot o forma de acomodare...ma gandesc...fata de ce anume avem nevoie sa ne acomodam,prin uilizarea scopurilor?

Anonim-limita poate fi si acel inalt,de asemenea...

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu