Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






luni, 29 august 2011

crestere a ceea ce esti deja

de multe ori viata ne ajuta sa crestem.
uneori avem senzatia dureroasa ca stam pe loc in asteptarea unei vieti fericite care sa ne ajute sa o luam de la capat.
cand ne doare sa uitam de propriile rani,inseamna ca ne luptam cu amintiri.
eu nu am fost de acord niciodata cu metodele unora dintre oameni de a-si uita trecutul.
in trecut sunt tot eu dintr-un prezent iubit.
de ce eu,aceasta din acest iubit prezent pe care odata l-am numit viitor,as vrea sa o uit pe aceea?

realitate si inca o iluzie

text de pe celalalt blog al meu: http://euiubireamea.blogspot.com/

azi mintea mea e confuza.
e bine asa,caci ma lasa in pace cu interventile ei.
sufletul meu imi scrie o scrisoare.
acelui barbat ii e dor de mine,imi e prieten si e pura creatie.
eu...il las sa ma surprinda,cu toate ca imi placea ca eu sa fiu surpriza.
il las sa mi se daruiasca,chiar daca eu imi doream sa-mi regasesc in mine daruirea.
o sa creez o realitate in care daruirea lui sa para a fi a mea.
cand trupul sau ma va acoperii,el va crede ca eu l-am chemat sa il mangai.
cand el imi va studia cu sarutul lui maruntisurile neatinse din mine,el va crede ca atingerea noastra este descoperirea mea.
cand el va fi purtat de pasiune inspre mine,nici nu va sti ca gingasia il va readuce inspre el.
el e sigur de ceea ce face,dar nici nu realizeaza in ce s-a bagat.
raceala mea nu il sperie...zici ca se bucura ca un copil ca de o inghetata.
savureaza calmul meu pana la ultima picatura.
simte cum ma topesc.
cu ochii inchisi,apasa senzatia ce strange cearceaful in palme.
nu mai stie ce sa creada,ce i se intampla...i-am luat fiinta,cu ajutorul trairilor lui,si l-am dus in centrul fiintei mele,sa stea acolo nemiscat impreuna si cu mine,un pic speriata.
fiinta mea ii mangaie tot corpul,cu noi doi in centrul ei.
fiecare miscare si dorinta a lui,nu mai sunt secrete pentru mine.
il patrund din ce in ce mai adanc si il duc cu mine sa ii arat ce frumoasa sunt in creatia lui, ce o credea ascunsa privirii mele.

-tu chiar esti tot timpul in gandurile mele?
-da,caci nu am unde sa ma duc.
-pai,eu te imping mereu spre tine.
-eu nu exist,din prima clipa cand ne-am atins.
-si tu cand vei mai exista.
-atunci cand nu mi te vei mai darui.
-de ce?
-atunci cand tu te daruiesti,te daruiesti tie...eu dispar,si totusi te urmez.

Nord vestival - Intrebarea de baraj 2 - Nivelul Erectiei

iubire si frumusete...continuitatea prezentului

cica ii place de mine ca sunt discreta si finuta.
ca nu ii intru in viata lui in functie de dorintele mele.
imi e bine ca nu reusesc sa fiu dependenta de relatile mele.
multi oameni ar zice ca nu e normal sa nu te sperie o eventuala despartire.
dar,oare e normal ca iubirea sa fie construita pe bazele fricii?
de ce sa ne sperie ceva cand amandoi petrecem placut impreuna?
pe mine nu ma sperie nimic cand privesc in ochii cu placere un strain pe strada.
dar cand sunt cu un cunoscut e si mai complex,nu am de ce sa imi fie teama.
e prea frumos,si pt fiecare va fi frumos cu altcineva,daca maine nu mai suntem impreuna.
el poate fi frumos si fara mine si sa impartaseasca aceasta in iubire,cu alta frumoasa.
daca eu voi fi si mai frumoasa maine,de ce sa gandesc urat despre altcineva care voi iubi in continuare.
iubirea si frumusetea mea au continuitate,pt ca acesta e meritul/multumescul ce mi-l aduc.

DUMINICA DE IERI

 Romulus Vulpescu

Aprind ţigara şi te-aştept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.

Foşnesc şoptit - vecini cu vîntul - plopii
Şi degetele-mi vîntul le resfiră...
E-o linişte de umbră cînd te-apropii,
Şi mîna mea vibrează, şi e liră.

Ni-s paşii mici şi rari, porniţi spre gară
Peronul despărţirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineţie - toamna-ţi stă pe buze.

Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri şi-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, tîrg. Rămîne rana.

de aici

duminică, 28 august 2011

semnificatii si savoare

iarna inca nu se sfarsise bine,cand am avut un vis.
in vis mi-a aparut iubirea,care suferise un accident...si ma vedeam pe mine,cu tot ce eram eu,incercand sa o resuscitez.
in vis au fost doua lucruri ce m-au socat:
resuscitarea-pt ca eu ma vedeam pe mine resuscitand,prezenta acestui eu care privea;
si sangele iubirii in locul in care fusese aruncata in urma accidentului;
deasupra locului unde era sangele,am ramas minunata sa vad ca o creanga din marul ce se afla in fata portii casei de la tara,era inflorita....
in dimineata aceea de iarna,am fost trezita de doi oameni care venisera sa imi instaleze internetul.
dupa ce treaba terminata,unul din cei doi s-a dus la masina,iar celalalt mai tinerel a ramas cu mine in fata portii sa semnez si sa dau banii.
dupa asta,am schimbat doua vorbe si omul exclama:iata,o creanga inflorita!
chiar la nasul nostru si noi nu observasem nimic.
eu nu stiu ce am bombanit,dar parea destul de vesel.
si... iar socata:cum se poate sa fie atat de adevarat!
acum,nu e iarna...dar e racoare de toamna.
si acum stiu CUM...poate sa fie atat de adevarat.
doi oameni au trecut si au cules mere.
apoi alti doi,in urma cu 20min.
merele inca nu-s coapte,dar mie imi plac asa dulci-acrisoare...si imi priveam pofta fara sa imi treaca prin minte ca le doresc sa le iau din pom.
oamenii aceia s-au agatat poate de aceea creanga,caci erau foarte aproape.
maine...adica azi cand ma voi trezi din somn,ma voi duce sa mananc si eu din merele de pe aceea creanga...sunt curioasa daca mai sunt.

oare eva a asteptat sa fie copt marul?:)
oare adam i-a daruit evei o crenguta cu flori din acel pom?

Jean Francois Maurice - Best of





*Iubirea
naste dintr-o privire
traieste intr-un sarut
si moare intr-o lacrima.*

sâmbătă, 27 august 2011

cand vine toamna?

oh,ce ma enerveaza acest om-....zic eu cu zambetul pana la urechi.
cu lucrurile, cu care oamenii sunt seriosi ca si cum ar fi sfarsitul lumii,el glumeste.
el este in mica lui zi,ca intr-o cameruta...si zambeste intregii lumi.
zambetul acela i l-am privit si eu intr-o zi insorita,si ma molipseste ca si cum imi patrunde prin toti porii.
am incercat si eu sa intru in camera,si nu am putut.
nerabdatoare sunt si eu...
si totusi...ce povesteste acest om!
nu ma mai intreb daca numai eu aud,caci vad si in ceilalti ce il asculta,o farama din el.
in mine, ce este?
nu stiu sa spun,dar simt ceva ca o intalnire.
eh,ce sa fie...
emotii.
emotii de toamna,deja?

vineri, 26 august 2011

cateva idei

pana nu iubesti nu vei vedea vreodata iubirea din altii.
iubirea din tine e ca un soare ce isi reflecta proprietatile ca niste raze intr-o oglinda,in alt om.

ce mi se pare bizar e ca oamenii inca calculeaza iubirea sub forma de portii si insusiri,cand stim cu totii ca iubirea e ceva ce nu putem cantarii si imposibil de definit.

recent am zis cuiva ca accept iubirea sa,nefiind obligata sa o si primesc.
acceptarea faptului ca iubirea exista,anuleaza din start situatia iluzorie ca cineva detine iubirea.
cum pot primii iubirea care oricum deja exista in mine?
pot primi caracterizarea iubirii detinuta de altii,dar nu pot garanta celuilalt de ceea ce va iesii din mine in urma acestei situatii.

singurele bariere existente in om sunt de fapt niste rani in curs de exprimare.cel mai dificil lucru in aceasta viata este exprimarea unei rani.
o rana e ca o voce ignorata.asa ca,in van,cereti altora sa va asculte...cand voi sunteti surzi.

ti-ai pus vreodata intrebarea daca ai incredere in fericirea altuia?
de multe ori privim spre fericirea altora,uitand de prezenta increderii noastre.
un om nu are nevoie de increderea noastra pt a fi fericit. noi nu ii putem privii fericirea, fugind constant de propria incredere.vom cauta,in consecinta inlocuitori,ca niste ochelari de soare pt a privii soarele din suflet.unde vei gasi vreodata curajul sa privesti cu ochii liberi soarele?in increderea ta.


duminică, 21 august 2011

minunat.:)

sunt un copil in sufletul meu,ce uneori ii trimite cadou inimii o lacrima.
azi am adus stapanul unei inimi sa ascultam melodia lui secreta,aici in sufletul meu.
mi-a zambit,si am stiut din prima clipa ca el imi e prieten dintotdeauna.
acum,desi e noapte tarziu,eu ies sa fac o promenada pana la ferestrele inimii lui,si-l voi asculta cum canta de somn usor,unui copil in sufletul sau.
sunt un copil bucuros,caci acest copil imi va spune din ochii lui: o lume minunata.

...din inima

asta seara,privindu-mi sentimentele ce se aduna din viata sa strige numele lui,am ajuns sa vad ca dorintele sunt cele sustin un posibil *handicap* sufletesc.
m-am simtit impinsa inapoi in timp,si ajunsa brusc la perioada din viata mea cand a rasarit dorinta cea mai puternica din sufletul meu.
am putut sa intrevad vag,dar cel mai clar de pana acum,durerea ce a starnit Dorinta.
de ceva timp realitatea sentimentelor mele isi face simtita atingerea,si vedeam ca nimic nu imi indica ca ar fi greu sa vad continuitatea trairii si creatia iubirii...
dar drumul reantoarcerii nu parea inca liber.
el mi-a intins inca o data mana sa continuam drumul si mi-a spus: suntem unul.
eu vedeam Intrebarea cu ai sai trimisi:
-cine ajuta eu sau el
-cine face primul pas
-daca nu as fi singura,ar fi...
zambeam cu drag iubirii,multumindu-i si de data aceasta ca raspunsul s-a facut simtit,imbratisand intrebarea reantoarsa.
multumesc si lui ca inca dorinta atinge-n suflet,cazand si topindu-se in valurile sale.
am aflat ceva in seara aceasta: nu grabi apusul ultim al acestei veri...
...nu-i vina lui,ca el e ultimul.
inteleg Tot ce simti,caci si eu o simt.
hai sa ne tinem inca mainile impreunate si ne vom auzi iar vocile iubite.

joi, 18 august 2011

Frumos

acum inteleg de ce nu pot avea suferinta.
trairea mea patrunde adanc in suferinta si totul apare clar si duios.
simt trairea ca o sageata ce aluneca incet in fiinta mea,si nu mai e cuvant,nici gand sau altceva...doar prezenta trairii.
in piept inima e cuprinsa de o caldura ce da intregii trairi un aer de blandete.
profunzimea nu o mai simt enorma,ci familiara.
nu m-as fi gandit vreodata la asemenea daruri...atat cat sa vad frumosul.

"A studia şi a nu gândi este o risipă. A gândi şi a nu studia este periculos."

marți, 16 august 2011

Garou - Je n'attendais que vous [OFFICIAL MUSIC VIDEO]

curajul de a visa vine din iubire.


comentariu de aici
Garou imi place,are niste melodii super...
in privinta iubirii am scris si eu cate ceva zilele acestea:
"omul prinde forma de iubire(omul-iubire),dar nu crede in iubire...si asta da,e complicat."
"lucrurile se complica ,cand nu lasi omul-iubire sa fie liber de a crede sau nu,in Iubire."
"cand iubesc,mai pot visa iubire?"

cine imi poate contesta mie libertatea?
libertatea e curaj.
curajul e libertate.
lipsa de curaj inseamna suferinta.
curajul nu inseamna orbire,ci trezire,vedere,crestere in sentimente.
libertatea este curajul de a-ti trai si visa complexitatea devenirii tale pana la simplul act al iubirii.
doua priviri distincte care se unesc in punctul iubirii,si au curajul de a-si afirma libertatea de a visa.
deseori am auzit vorbindu-se:da,dar ea viseaza la fat frumos...
nu,ea viseaza iubirea,o creaza.
barbatul viseaza femeia,o creaza.
amandoi au libertatea de a-si unii visele,pt a avea curajul de a trai iubirea.

daca eu as zice barbatilor sa ma aleaga pe mine,iubeasca pe mine caci eu stiu cel mai bine dintre femei iubirea...ar insemna sa limitez iubirea.sa ma izolez ca individ,si sa creez o lume a mea.iubirea e universala.eu las ca ea sa calatoreasca pt ca ea sa creasca si sa revina la mine.aici apare conflictul cu socialul.
lipsa de respect pt iubire,care apare dupa ce el mi-a zis ca ma iubeste.
ingradirea iubirii,doar pt ca te iubesc-ul lui,a ajuns in inima mea.
senzatia de separare apare atunci cand constatam ca iubirea nu poate fi tinuta in apropieri,ci ca ea calatoreste si in departari-in visele noastre.
cand iubim,avem tendinta de a separa visul de noi...si de aceea apare uneori Dorul de ceva inexplicabil.Dorul ca semnal.
"trebuie" sa acceptam ca iubirea nu e iluzie,ci este vis devenit realitate.
iubire vis etern,creat(creatie) ca si conditie divina,trait in sfera umana.
divinitatea a fost mereu melancolia ce s-a lipit de sufletele noastre si ne-a aratat golul pasiunilor noastre.
incercam deseori cu puterile noastre sa sustinem o iubire,uitand divinul...inlocuidu-l cu imagini.
divinul incepe sa ne deranjeze,si urlam tot contra lui ca nu vrem sa devenim roboti.
unirea dintre divin si uman,este inlocuita de imaginea socialului.
caci nu putem lupta cu esenta noastra,care nu ne paraseste niciodata(din fericire).

cand iubesc,mai pot visa iubire?

cum poti sa ajungi sa crezi ca atunci cand traiesti,nu mai poti visa?
traiesti iubirea si o visezi in acelasi timp.
iubirea este alaturi de tine,EA te indeamna sa o visezi.
EA iti patrunde in visele cele mai ascunse.
nu te poti ascunde de EA,caci tot ce atinge se transforma in iubire.
o certi,caci in visul tau nu e femeie.
femeia de langa tine,cand o atingi, devine femeie.
...iar tu te umplii de iubire,de EA.
o cuprinzi in brate cu toata rasuflarea ta.

si in sfarsit...
ai aflat-o.

luni, 15 august 2011

Iubire

Bucuria lui egaleaza sinceritatea mea,si ma mangaie cu privirea.
Imi vorbeste fara nici un cuvant,dar plin de dans in atingerea lui,si nu mai mi se pare asa de incredibila,ca in alte dati,siguranta lui de a imbratisa valul acesta fragil de iubiri.
Numaratoarea stiu ca e inversa si ca imi vorbeste din ce in ce mai mult de tine...
Te-ai transformat in iubire in sufletul meu.
Mi-a fost mai greu sa gasesc un om,decat o iubire.
Ma gandeam ca astepti intr-un colt uitat de lume.
Tu iubire,esti dintotdeauna in sufletul meu.
Ti-am recunoscut mereu pasii,ti-am fost mereu devotata.
Mersi tie ca nu am pierdut omul din mine.
Omul e darul tau.
Eu sunt iubirea ta.
Te iubesc.
Imi simt lacrimile acelea din inima mea,care nu imi ies niciodata in privire...
Da,mi-a fost greu sa-ti zic ca te iubesc.
Mi-a fost greu sa ma bucur.
Sa ma bucur ca te iubesc.
Chemarea mea spre tine...
Ma bucur.

IUBIRE in om?....omul din IUBIRE

ma gandeam astazi,cum rareori imi vine :),ca iubirea altora e complicata.
m-am pus un pic pe studiat si mi-am zis ca omul il vad complicat.
omul prinde forma de iubire(omul-iubire),dar nu crede in iubire...si asta da,e complicat.
citeam astazi pe blogul acesta niste fraze:
"Şi mi-aş mai dori să înţeleg rostul masochismului în unele iubiri."
"De ce trebuie să o păţeşti cum puţin ai ajuns pe teritorii interzise?"

nu voi incepe acum sa pornesc prin pasii psilogiei sau filozofiei,dar pot sa zic ca lucrurile se complica ,cand nu lasi omul-iubire sa fie liber de a crede sau nu,in Iubire.

Mai...treaba ta unde esti:in iubire sau altceva.
Tu esti omul-iubire,si eu nu am cum sa nu iubesc.

vineri, 5 august 2011

viata pe picioare

comentariu de aici
uneori cand parea ca un om se impiedica,m-am uitat mai cu atentie si am vazut ca el de fapt se ridica.puteam gandi ca eu m-am impiedicat,si asa am putut sa il vad pe el ridicandu-se...suntem asi ai echilibrului si armonizarii elementelor care pun viata pe picioare.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu