Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






miercuri, 28 septembrie 2011

Raze patrund-diafan

orice forma nevazuta din univers are proprietatea elasticitatii,asa ca o poti atinge fara ca ea sa dispara din tine.

Ascult o melodie de pe blogul meu,stau in fata calculatorului si...
...ochii au plecat de la ecran si voiau sa vina inspre mine.
capul meu s-a cuibarit in spatarul fotoliului si parca ca un copil incapatinat,ruga aceea privire sa il mai amane un pic...caci avea sentimentul,dar nu-si amintea de unde il avea.
privirea aceea imi aducea lacrimi,dar eu stateam in continuare imbratisata acelui sentiment de neanteles,pe care simteam ca il iubesc foarte mult.
deodata privirea mi-a fost atrasa de zidul din fata balconului de unde stau cu chirie.
e zidul unei case din spatele blocului.
o casa care are ferestrele prea jos incat sa le pot vedea sau sa pot fi vazuta.
zidul are lumina pe el ,ca si cum lumina rupe bucatele din el,ca valurile marii pe nisip prinse intr-o fotografie.
bineanteles ca am luat si alte posibilitati in vizor....
de exemplu,zidul ca protectie...evadarea de sub propria protectie.
asta am facut-o acum vreo trei luni pt cineva...
am luat zidul lui in mine...ca si cum era zidul din fata balconului meu,am facut un salt de pe balconul apartamentului inchiriat...si m-am agatat de peretii acelui zid,si eram pe casa fara acoperis.
deasupra acelei case erau antene, pomii si cerul...iar la picioarele mele erau ferestrele.
omul a inceput sa construiasca acoperisul,iar eu nu am putut sa nu ma las dusa in zborul aerului...
eu tot pe loc am ramas,iar omul a plecat mai departe...ca orice sortit.
stand pe spate...am lasat muzica sa danseze deasupra mea.
sufletul meu si-a rasfirat degetele prin acordurile melodioase si mangaia siluete de dans.
din mine ieseau calitati care incarnau acele degete de suflet,si muzica imi desena trupul.
trupul meu,era in aer...si avea alta forma.
...forma unor stropi de roua,care cadeau in dansul lor pe mine.
...si stateam mangaiata si mirata la acest act creativ.
habar nu avusesem ca am aceste posibilitati.
stiu ca strigatul:ce faci!?...a fost doar o soapta fara vlaga in fata acestei forte fenomenale...si totusi calma,naturala,ca si cum ea era de cand era lumea,neputand sa-mi fac griji in fata evidentei.
Un cintec de-o frumusete aparte...

Asculta mai multe audio diverse


se zice ca unii oameni care incearca sa faca afaceri,se tem de succes...si de aceea in subconstientul lor e ca si cum si-ar nega succesul viitor.

marți, 27 septembrie 2011

initiativa

Acum ai indreptat un gand spre mine,si eu nu stiu cum sa-ti spun ca-l aud...
...am prins gandul tau in palma si...cant la el cu sufletul meu ca la o harpa.
nu-i asa ca sufletele stiu cel mai bine sa cante?
nu-i asa ca spiritul stie sa danseze, despletind suvite tinere?
nu-ti crede ochiilor, daca ei iti spun ca te-a prins farmecul dezamagirii,caci acest farmec cauta doar...privirea mea trista.
eu nu am ce-i face privirii mele,decat sa-i dau raspuns cu zambet pe buze.
tristetea asta pare mai neobisnuita prin resemnarea ei grabita,deoarece a trebuit sa traga de timp in cautarea unui caracter pt ea.
tristetea nu s-a vrut caracterizata asa,ea nici nu se stia asa...
...ea se stia doar un copil plin de curaj,senin si care impaca pe toata lumea.
ea nici acum nu se stie...ci doar isi aminteste in treacat privind in ceilalti.
tristetea daca ar fi o poveste,ar fi doar o insiruire de ganduri...spuse soptit sufletului,ca niste cuvinte noi nascute.
niste ganduri raman mai in umbra,dar tu sa nu te sperii...caci ele sunt doar in asteptarea unor pasari calatoare.

Romantic

ULTIMUL ROMANTIC - Daniel Avram

Asculta mai multe audio folk

ceva din tine te impinge sa simti...
hai sa zicem ca acel ceva e dorul,care te cheama sa te intorci acasa.
asculti indemnul launtric si surprins, vezi sentimente frumoase care se dezlantuie si te invita sa le traiesti.
in sfarsit traiesti ceea ce demult,departe de casa ai uitat sa vezi.
bucuria adusa de trairile tale este un sentiment ce te cheama sa impartasesti.
atunci te uiti in zare si gasesti un alt zambet.
il strigi si el iti raspunde cu o privire directa si deschisa.
te simti neasteptat de apropiat si totul o reia de la capat...dar in doi.

luni, 26 septembrie 2011

ce-i si cu legea asta a atractiei....

nu dau verdicte,dar din cate am vazut eu din trairile mele...ma adun.
din trecut,din prezent spre ceva...
ceva care face salturi in amandoua.
si imi venea sa mai zic inca un lucru...dar am uitat iar.
este adevarat din cat vad, ca este o portita in prezent...pe care o deschid si acel ceva intra.
te poti confunda...dar eu nu o fac,sunt inca umila,ma apasa prea tare pe umeri si genunchii mi se-nmoaie.
informatiile se sedimenteaza,vantul nu mai patrunde in profunzime...
...si se formeaza...fara finalitate.
deschide usita si vei intelege ce am scris.
priveste cine intra...cei ce nu au privirea Duhului Sfant in inima lor sa astepte doar cand le-a harazit Dumnezeu aceasta.
...cei ce nu s-au trezit inca,sa deschida doar usa si apoi sa se roage cum stiu ei mai bine...si sa zambeasca ingerului pazitor.

(asculta si ai sa vezi)

VIS SI VIATA

Angela Similea - Iubite

Asculta mai multe audio diverse

am reusit!!!
mi-am readus visul vietii mele,si EL m-a ajutat....
nu a fost greu...lacrima cuibarita din inimioara si-a facut aparitie in privire,am inchis ochii si m-am tinut mana in mana cu cineva in padure prin ploaie.
in cateva secunde totul din jurul nostru a devenit sentiment si noi eram iubire.
am deschis ochii,m-am uitat in privirea iubitului si am vazut visul.
ne-am imbratisat si a simtit si el ca ma topesc... si a plonjat(iubit frumos) in mare.
ANGELA SIMILEA - Afara ploua ca si toamna

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 25 septembrie 2011

vezi?este!


zambetul ca un secret.
doar un sunet aud,pe buzele tale cum intrepatrunde tacerea.
iti mangai mainile frumoase, ce fiinta mea au primit in jocul unui singur cuvant.
ne-am unit mainile inainte sa ne cunoastem,acum vedem la fiecare pas cum ne impartasim aceasta.
nu te ingrijora de mine prieten drag,caci nu este alta mana decat cea care te mangaie si pe tine.
nu ma grabesc si tu vezi bine asta.

durere

oamenii manipuleaza din prisma propriilor dureri.

FRUMUSETEA PURITATII

VERDE INOCENTA

"...o fabula filozofica, nonconformista,plina de umor...care ne face sa privim lucrurile dintr-o perspectiva rasturnata in care civilizatia moderna industriala este vazuta ca un nivel primitiv de evolutie al societatii. Nu in ultimul rand filmul poate fi un model de evolutie pentru criza generalizata in care se afla societatea actuala...

sâmbătă, 24 septembrie 2011

visul mortii

cum orice om pe care iubesc din viata mea,atunci cand visez poate semnifica iubirea...am visat iar,cum va mai povestisem in alt vis,ca iubirea murise.
ca si in celalalt vis,nu imi era aratat cert daca chiar era o moarte.
poti visa ca un om moare,dar daca traiesti constient ca iubirea nu moare niciodata si ca un om este iubire...visul are din ce in ce mai putina putere sa te faca sa crezi ca iubirea poate muri.
ar trebui sa povestesc visul pt sa explic cum lucrurile din subconstientul meu se arata,insa nu o voi face.
in visul meu erau oameni necunoscuti,si doar o persoana iubeam.
stiu ca am frant oasele raului si ca el a trimis pe cineva sa se tina dupa mine,cu ideea ca ma iubeste.
eu aveam varsta de vreo 50 ani,si cel ce imi flutura pe la nas ideea ca voi mai iubii,mi-a zis sa plecam departe in lume si a stabilit un loc de intalnire undeva departe de casa mea.
eu deja fiind la locul de intalnire ,dupa ceva timp de intarziere din partea lui, cand eu luasem decizia de a-mi vedea de drum, el mi-a dat telefon si mi-a zis ca iubirea murise.
in visul acesta,multe lucruri s-au jucat pe notiunea de incredere din subconstientul meu.
eu zic acum treaza fiind,ca increderea exista in fiecare om fara indoiala...cel care imi va spune vreodata contrariul:sa fie atent in el la ce spune!

...caci numai cel cu cornite are indoiala fata de increderea in Dumnezeu...

vineri, 23 septembrie 2011

viata

este totusi asa de natural sa ne bucuram de zilele din viata noastra.
...iar uneori pare ca abia prindem o clipa in zbor intr-o singura zi...
...si ne zicem:da,a fost o zi dintr-o clipa.
intr-o zi sunt clipe... si pasi mergand in fiecare.
vad iubirea lui Dumnezeu,binecuvantarea Lui.simteam ca ceva lipseste si mi-era frica sa... nu imi fie frica.
iubirea umana nu este completa fara a urma iubirea lui Dumnezeu.

joi, 22 septembrie 2011

el,ea-povestea iubirii

de multe ori faptul ca impingem lucrurile in celalalt agatandu-ne de ceva din el, pt a purta in noi garant pt propriile sentimente...ne creaza impresia de a ne afla pe mai multe planuri de conlucrare.
intelept e sa vizualizezi in mod placut abilitatiile celuilalt,printr-un sentiment natural de acceptare.

In-Grid - Jamais Eu









la fel cum a aparut...

pana la varsta care o am...
-nu am trait pasiunea sexuala ce mistuie in tine tot,
-gelozia aceea ce-apuca tot,
-nu am trait deasemenea sentimentul ca cineva imi apartine ca un obiect,
-nu am trait durerea despartirii cu toate ca am avut ocazia
-nu am simtit ca ard in focul iadului cand iubesc,
-nu am tinut pe cineva langa mine prin manipularea libertatii sale,
-nu am trait ura si rana intr-o relatie sau in "afara" ei.
toate acestea le-am vazut,dar dispareau la fel cum si aparusera...
nu am trait intr-un varf de munte,nici macar metaforic...
cineva mi-a spus ca am darul detasarii,dar...
...29 de ani,continuu?
sau cat de detasat poti fi ,cand vezi ceva care iti trece prin toata fiinta in cateva clipe,si apoi dispare ca si cum nu ar fi existat?
mi s-a zis ca nu iubesc,eu asta nu am cum sa cred din cate vad in mine...
sau poate e mult mai simplu...inventez si eu ca multi altii:IUBIREA.
...punctul de start al oricarei clipe...
...punctul de start intre tine si Dumnezeu...

si o cugetare:)
se pare ca multi fac sa dispara iubirea din ei,intocmai cum a aparut...pas cu pas.
dar cum o fi invers?
sau cum o fi sa crezi inainte de toate ca iubirea nu dispare,asa cum ea nu este doar o simpla aparitie?
cum o fi sa nu te increzi in faptul ca iubirea poate fi distrusa de mana omului,stiind ca ea nu este o constructie a unei maini tremurande?

miercuri, 21 septembrie 2011

puls si receptie

sa iau pulsul acestei zile ca la un buletin meteo sau de stiri,sau nu conteaza...sa ma joc in imaginatia mea cu aceasta zi,ca si cum ea ar avea o identitate.
de dimineata cu vreme frumoasa in suflet,a pornit o veselie constienta de pasii sai.
s-a jucat cu micii norisori care acopereau emotile nevinovate,care doar isi chemau creatorul la treaba.
la inceputul amiezii,emotiile au plecat val vartej chemand si ultima umbra dupa ele.
ma tineam dupa ele,cu o lene inca vizibila,sa nu ma las depasita.
trebuia sa fiu si eu la intalnire...
soarele a iesit de printre nori,iar eu stateam si uitasem totul.
ceva mai mare decat mine si-a facut locul,si iar m-am vazut purtata ca roua pe un fir de iarba.
nu mai stiam cum ajunsesem acolo,dar eram constienta cu cine si de ce o facusem...
ceea ce stiam sigur era un moment de respect.
un respect asa de tangibil...si eram receptiva...vedeam cum creez acordul.
dupa amiaza am visat starea.
dormeam si visam ca gandesc,ascult muzica si zgomotul de afara...in continuare.
eram vesela in gandurile mele,si era acelasi fir vesel ca inainte sa adorm.
erau ganduri meditative,care in vis eram constienta ca le pot opri oricand,si sa ma trezesc.
erau ganduri ce le vedeam clar cum se agata de o linie dreapta,care isi continua directia,ca clestii pe o sarma de intins rufe.
seara si noaptea am simtit valul inconstant al directiei gandului cuiva.
simteam tot un fel de pulsatii,care prin actul pornirii ajungeau pana la mine...dupa care se disipau.
omul a zis ca nu era atent,dar ca m-a vazut ca eram pe aproape in exprimarea mea cand l-am atentionat.
acum ma voi duce sa dorm...luna este iar la fereastra mea,si iubirea imi zambeste mangaietor.
eu sunt cu ea,chiar daca ea e inca singura...

generozitatea si disponibilitatea

...in iubire.

de multe ori ma gandesc ce rost are comercialul ca alaturant,anexa a unui sentiment ce se naste din iubire.
uneori,imi da senzatia ca avem nevoie de comercial pt a ne vinde pieile pe piata,inainte ca sentimentul sa se intoarca la sursa nasterii sale.
alteori,pare ca o masura de siguranta,un gaj...pt cazul nereusitei acestui fapt:sentimentul sa se intoarca la sursa nasterii sale.
daca titlul acestei postari este generozitatea,ia sa vad ce imi inspira mie acest sentiment...sau ce am inspirat acestui sentiment fata de ideea de comercial.
cand intalnesc o persoana necunoscuta,care ma priveste cu ochii nevinovati si incearca sa imi desluseasca sarmul...vad ca face mici pasi pt. a pregati terenul in care vor locui sentimentele.
acel teren semnifica deseori piata de schimb.
nu stiu cum se face la bursa valorilor...
dar in amor,sentimentul este cel ce valorifica si da directia importantei unui lucru.
ceea ce contrazice ideea de a constitui un teren,pt ca am vazut cum multi oameni dau valoare terenului,inainte ca sentimentul ca o calitate a iubirii sa prinda radacini.
e ca si cum omul stie din avans ce buruieni...pardon,ce minunatii vor valorifica acel teren.
sau zici ca omul face pe afaceristul,crescand valoarea terenului,trezind interesul unor eventuali investitori...prin aceasta manevra de hazard.
toate acestea imi suna prea a calcul.
si ma gandesc la ideea unor oameni de a crede intr-un rationament al iubirii responsabile.
daca responsabilizarea este un factor natural al iubirii,cum poti caracteriza ratiunea doar prin calcul?
sa zicem ca omul in asteptarea iubirii,e ca cel ce umple tacerea in asteptarea primului sunet.
sau,iubirea ca o mare doamna care este...indeamna la tacere ca alai de primire.
doar ca unii nerabdatori,se gandesc ca ar da tacerea sfanta "la schimb".(vorbiti despre schimbare?)
sau unii prefera surzenia...sa poata aprecia tacerea...in marea asteptare.
dar stai ca nu am scris despre disponibilitate...pai,asta e cheia la ce am scris in aceasta postare.

unii oameni au impresia ca schimbare si asteptare inseamna triere,sortare pt a scapa de dualitate...dar cat?-aceasta este intrebarea care le vine deseori pe buze.
cred ca aceasta triere,nu este decat un exercitiu de echilibru...sau mai degraba un infim fir de limbaj al echilibrului.

marți, 20 septembrie 2011

unde esti?

de ceva timp cineva ma presa sa aiba o relatie amoroasa cu mine.
isi dorea ca pentru propria siguranta in a-si putea desfasura sentimentele,tinute la ciorap,sa pice la o intelegere cu mine.
trebuia sa creionam o idee de relatie si sa ne punem in ea fiecare,asteptarile.
zici ca picasem din cer,cum ajunsese el sa-mi ceara aceste lucruri?
si de ce mie?
de ce cauta in mine siguranta?
vai!
ma simteam lenesa,nu aveam chef sa caut ca si el acele atribute,si apoi sa utilizez calitatile din mine si sa mentin aceea adunatura de idei.
si am inceput sa il gadil.
la inceput se simtea rau.
apoi,singur in camerea lui,din cand in cand,incetul cu incetul...a inceput sa rada.

acolo in tine nu este nici un acolo...

luni, 19 septembrie 2011

identitatea iubirii

Claude Clari & Batucada Seven - ''The shadow of your smile''

Asculta mai multe audio diverse

cum nu am reusit vreodata sa iubesc un barbat,nu imi ramanea de facut decat "sa-mi iau la bani marunti" fricile.
mi-am vazut uratenii din multe unghiuri,tragand de fericire ca de clopotul aflat la capatul patului unui bolnav...leneveam.
asa ca deseori trageam chiulul si...
...iubeam fara a da vreun nume iubirii.
nici nu stiam ca iubeam,si in acelasi timp ma vedeam din ce in ce mai frumoasa.
un univers ce aducea in dar fericirea.
abia atunci aceea fericire nu s-a mai pastrat incognito,si si-a dezvaluit chipul,ca identitate a iubirii.
iubirea...ea era!
oriunde priveam...ea era!
nu am mai putut sa scap de ea.
in fiecare pas interior o vedeam si nu mai puteam sa-mi iau privirea de la ea.
ea imi daruise frumusetea,fericirea,iar eu ii le comunicam ei.
si-nsotita,faceam urmatorul pas...continuitatea.

"Iubirea nu este o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale."
"Iubire-lac in care infloreste regretul frumusetii,cand cade zapada peste zilele defrisate ale copilariei,peste orasele de dupa razboi,pana apare femeia,-pretext al visarii inserarea fara de arbori,in care lacul isi cauta sufletul."
"Iubirea este si libertatea de a calatori prin sufletul nostru."
"Iubirea este o floare de nu-ma-uita asezata la buzunarul inimii."
"Iubirea este un fum facut din arborii suspinelor.Purificata,e un foc in ochii celor ce se iubesc.Tulburata,este o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc.Si inca ce mai e? E nebunia cea mai inteleapta,fierea ce inabusa,dulceata ce ne mantuie."
Taverna viselor ...

Asculta mai multe audio instrumentala

duminică, 18 septembrie 2011

dans

multi oameni se indoiesc de valoarea autentica a unor clipe din viata lor...sau din a celor dragi lor.
dar in aceea simplitate neobisnuita se intrezaresc emotiile cele mai pure care pot fi intr-un om.
daca macar cateva minute pe zi am exersa acele clipe pe care deseori le ascundem in memorie...
daca ne-am lasa mangaiati de dansul lor,viitorul mult visat ar fi aproape....ar fi in noi,gata sa se exprime,sa ia fiinta.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

pamant roditor al drumurilor vietii noastre



iubirea este centrul tuturor sentimentelor care fac din noi un indragostit de viata.
sufletul tau nu este o himera a senzatiilor.
sufletul tau este liantul ce leaga fiecare celula din iubire,ce anima fiecare sentiment.
fiecare sentiment porneste ca un fauritor de drumuri,in bataia vantului ce le netezeste directia.
tristetea nu este o indepartare de iubire,ci este acel fauritor de drumuri ce-si plange pamantul in care si-a crestat amprenta.
un pamant,ce pt acel fauritor,se numeste viata.
cum ar fi sa creezi, asa cum vezi ca iubirea creaza in tine?

vineri, 16 septembrie 2011

Țigani

poate va intereseaza si pe voi,daca aveti rabdare sa cititi.
comentariu de aici

tiganii sunt efectele “civilizatului”,ce noi il vedem in noi si nu in ei;
caci ei ne arata ca paiul din ochiul nostru sunt ei,si noi tot ignoram asta cautand paiul in ochiul lor;
tiganul face “misto” de “civilizatul” din tine, aratandu-ti:vezi,cat te tine?vezi ce este “civilizatul” cand nu te mai vezi atat de departe de mine?
ne este frica de imaterialitatea acestui “civilizat”,iar marginalizatii reusesc de minune sa materializeze violenta din noi,pe care noi o ascundem in spatele acestui”civilizat” inca intangibil;
eu nu am decat sa le multumesc;
si ce profund impresionat ar fi un marginalizat daca prezenta acestui multumesc s-ar face simtita,pe langa faptul fricii fata de propria violenta interiorizata,care ramane inca “necivilizata”…lucru pe care el nu are cum sa nu-l observe,pt ca asta e modul prin care a fost constrans sa vietuiasca.
sa nu uitam ca civilizare inseamna si uniune,iar noi respingem din frica de responsabilizare fata de acest fapt,doar un concept,nu omul in sine.
nu ne simtim capabili fata de un concept;
asa ca cu cat un om e mai in mizerie,cu atat haina “civilizarii” nu reuseste sa ne protejeze de frica de a ne afla noi insine in mizerie;
ganditi-va cat de “salbatici” am fost si noi,in cata mizerie si omor ne-am bagat….ehe,tiganii sunt mici copii pe langa noi;amintiti-va ce am facut din fiecare ideal care intr-un final ne-a ajutat sa crestem,am omorat,am trezit suferiinta in mii de suflete.
ganditi-va la un tigan civilizat,inteligent si care ne cunoaste istoria…ganditi-va cum ne priveste.
chiar va doriti ca o majoritate procentuala din tigani sa devina civilizati,suntem pregatiti pt aceasta?…ca ei sa ne fie egali?!ganditi-va cate lucruri din trecutul nostru raman inca nerezolvate,neacceptate.
de ce suntem atat de iritati in privinta posibilitatii lor de a manevra violenta sub orice forma…pt ca in noi inca mai zac aceste posibilitati ce le-am manifestat in trecut.
cum putem noi rezolva un prezent problematic cand inca trecutul nu ne-a devenit invatare de minte.
trecutul este inca prezent in mentalul europei ce se vrea unita,si totusi noi ne credem perfect responsabili pt viitorul semenilor nostri tigani,marginalizati,etc.
toti suntem un marginalizat in sine,numai ca unii ne credem victimele unui viitor imprevizibil si altii avem vinovatia calaului propriului trecut.
sa spun mai multe?cred totusi ca am atins baza a ceea ce se poate spune inca in voi…
eu nu as dorii sa devin piatra care arunca in tigan.caci mana care tine piatra este raul,si nu “civilizatul” ofensat.

voi credeti ca noi suntem mai toleranti…nu,noi suntem mai dezorganizati,de aceea tiganii se simt mai ca la ei acasa.zici ca nu sunt marginalizati,dar cum numesti tu un individ neintegrat in societate.daca stilul lor te face sa spui ca nu este efectul unei marginalizari…
nu stiu…hai sa cautam in tigani toate relele pe care noi nu le avem,si sa ii izolam ca pe niste obiecte,rebuturi ale societatii,caini vagabonzi pe strada vietii.
cine suntem noi,incat sa ne luam dreptul de a scoate tiganii din tara ca pe niste obiecte?
eu cred ca respingerea noastra fata de ei,este un eveniment minor fata de cat ne poate debita mintea la rautati si incapacitati.
imaginati-va ca sunteti un individ izolat de societate,si ca pe fiecare coltisor de pamant,pasul vostru este urmat de repulsia celorlalti.nu va revoltati,riscand sa deveniti in ochii majoritatii un salbatic,doar pt ca ei detin puterea,civilizarea,etc?
eu vad doar ca ei nu au incredere in noi,si reciproca.
violenta sentimentelor lor exista,pt ca asta exista peste tot in lume…dar cosmetizata.
banuiesc ca nu va place ca un tigan sa va fure portofelul cu banii de cumparaturi pe o saptamana pt copiii vostri,si va ganditi cum acelui tigan nu i-a trecut asta prin minte inainte de a face gestul.
eu tocmai citesc o carte,in care se vede cum erau tratati mai demult taranii fara educatie si fara civilare,doar pt ca o minoritate era privilegiata…si deci avea puterea.
taranii erau marea masa,constituita din niste robotei in seviciul unor rasfatati.
tiganul vede ce va ajunge din neamul sau daca va lasa puterea,pe mana societatii noastre,vede si ce sunt romanii fara prea multe posibilitati.
un tanar roman fara prea multe posibilitati lupta pt propria libertate in aceasta societate,dar un tigan chiar e liber.
sau hai sa izolam toti copii/oamenii autisti de pe aceasta planeta,doar ca nu se integreaza in societate fara ajutorul nostru.
autistii s-ar simtii mai fericiti pe o “insula” a izolarii,asa cum se simt si tiganii.tiganii sunt niste autisti ai “civilizarii” noastre.
eu ii vad pe tigani mai liberi decat noi,caci ei nu au nici o treaba cu stilul nostru de viata.
noi suntem iritati de stilul lor,utilizand puterea,si nu propria libertate…care e adevarata putere.
eu am avut o singura data o “simpla” altercatie cu o tiganca cand stateam singura pe o banca in parc.
era ziua, si a venit langa mine sa imi citeasca viitorul intr-o…ata.
amuzata si plictisita,caci aveam 19 ani si asteptam sa iau somajul,iar coada era prea mare…asa ca in parc era mai relax.
eram curioasa cum isi va utiliza tiganca imaginatia…pur si simplu.
in timp ce imi ghicea eu o ajutam pe firul sau imaginativ(un fel de act subtil al liderului).
ea s-a prins decat in momentul cand eu m-am hotarat sa-i pun capat acestui joc.
tot ea mi-a dat posibilitatea de incheiere:fiind absorbita de priceperea ei,imi zice ca daca vreau sa am noroc si mai mare la bani sa-mi pun ultimii banuti din buzunar “in joc”.
am facut-o sa inteleaga ca mi-am rezervat placerea sa joc cu ea,doar pana la o anumita suma care trebuia sa imi ramana in buzunar pt niste nevoi personale.
ea tot nu a crezut in cuvantul joc,si a scos un teanc mare de bani din buzunarul ei.
am facut un oau,tanara somera de mine si i-am facut o propunere.
in timp ce imi vorbea de planul ei ca eu sa pun toti banii pe gramada ei,mi-am pus subtil in palma niste bani,dar nu pe toti…si am facut gestul de a ma preface ca bag grabita mana in buzunar si ca scot toti banii.
apoi i-am zis sa puna ea teancul de bani peste banii mei,caci asta inseamna noroc,caci eu am prea putini bani sa investesc.
tiganca destul de corpolenta a sarit ca arsa,in pozitia de drept si a inceput sa debiteze la vorbe,ceea ce eu as fi facut daca ea ar fi plecat fara permisiunea mea cu ultimii mei bani…permisiunea mea ar fi fost doar naivitatea.
s-a departat de mine furioasa si si-a chemat “haita”(cum am vazut ca scrie intr-un comentariu),
vreo inca cinci tiganci care pana in acel moment fusesera discrete,sa nu sperie.
am pornit relax de pe banca,inca de cand tiganca se indepartase furioasa,si am grabit pasii cand le-am vazut si pe celalalte…si m-am bagat si eu in haita mea.
furia arata neputinta,inconstienta,dar cea mai utilizata de tigani este o imagine a violentei contrafacuta, manevrata cu rol de dominare.
probleme intre mine si tigani nu se repeta,pt ca nu sunt pe interesul lor,nu se pot pune pe aceeasi lungime de unda cu mine,decat in lucrurile si limitele pe care le vreau eu.
asta nu inseamna ca eu sunt mai breaza,ci doar sunt si eu om ca si ei…egala.
tiganii nu sunt o provocare pt mine,ci eu sunt pt ei…caci le sunt egala.

asta cu lumi diferite nu o cred…caci este doar o aparenta.

incercari

viitorul este incercarea de a satisface un trecut neimplinit.
un trecut nesupus cerintelor noastre de azi.
prezentul va fi mereu imperfect,pt ca se cere a fi oglinda unui viitor de vis.
un viitor cersit necunoscutului,care nu cutezam sa-i aflam realitatea timpurie.

joi, 15 septembrie 2011

foto
















simbolul infinitului

ce ciudata aceasta viziune...vad si eu cum unii, vad ca oamenii din jurul lor sunt/reprezinta un soi de simboluri,semne primite de cine stie unde....
daca oamenii din jurul nostru sunt doar o interpretare a ceea ce vedem in noi....
omul-un lucru ce reprezinta un alt lucru.
pe oameni ii sperie ideea complexitatii creatiei.
creativitatea dintr-un om este folosita sa uneasca elementele acestei complexitati,sa comprime creatia.
sa comprime creatia-de aceea vad ca un strigat disperat,afirmatia ca exista un singur Dumnezeu.
e clar ca e greu sa zici-exista un singur Dumnezeu,asa cum exista un singur om.
de ce se ajunge de la bucuria ca exista un singur Dumnezeu,la disperare?
de ce se ajunge de la bucuria ca exista mai multi oameni,la disperarea ca nu pot fi Unul?
daca Dumnezeu ne-a daruit din El,sa il urmam...de ce ne este asa teama ca celalalt nu o va face?

vezi,dar nu crezi?

credinta este vedere...
credinta este privirea lui Dumnezeu.
cum poti sa ceri sa vezi fara privirea Lui?
privirea Lui iti aduce iubire.
crezi in iubire?
pana nu vezi iubire in celalalt,nu crezi.
pana nu vezi iubire in tine,nu crezi.
sti ce ai de facut?

Supraveghere


















marți, 13 septembrie 2011

viata si prietena

povestea ta,e prietena ce m-a urmat in fiecare pas.
tristetea acestei prietene,mi-a strans sufletul de induiosare...si nu am zburat prin ceva mai sublim.
imi las posibilitatea ca tu sa nu ma crezi,dar sti cum sufletul meu...e un fulger nebun!
un fulger...acum toamna.
iti vad zambetul pe fundalul caruia e scris: iubeste-ma.
am poposit in acest pas...m-ai luat de brat si mi-ai soptit ceva.
de cate ori am zambit cu tine...parca ar fi fost o viata!
viata din acest zambet e visul din fiecare noapte.

care-i puterea ta?

revin la gandul dependentei in iubire.
am vazut ca intr-o relatie functioneaza regula reciprocitatii,foarte asemanatoare cu cea care se gaseste in comert...de cand e lumea.
daca unul dintre parteneri are trairi mai putin intense si nu stie sa-si asume aceasta responsabilitate fata de el insusi,ingradeste libertatea celuilalt cerandu-i oscilarea sentimentelor ca un combustibil generator de energie.
iti cer tie ca din iubire sa fi intr-un mod care sa fie cauza ce pune in miscare sentimentele mele.
te programez pe tine sa intrii in setarile ce imi aduc mie multumire.

eu cred cu tarie in libertate ca si compus firesc al iubirii.
odata ce libertatea da forma indragostirii,nu mai pot pricepe de ce se construiesc bazele acelei relatii pe presupuneri iluzorii.
iti cer si folosesc increderea,cel mai frumos sentiment,pt sa imi asigur mie ideea ca maine nu te vei indragosti de altul/alta.
iti cer corectitudinea,calea care te apropie de Dumnezeu,pt ca iubirea sa nu-ti mai aduca visul creatiei...decat pe mine.
dar daca respect libertatea iubirii de a se recrea in mine,ca o bine meritata pauza,si spun cel mai nespus lucru:eu sunt deja indragostita si nu am habar de cine,iar corectitudinea imi arata cum sa continui acest drum.
sa ajungi la gandul ca cineva iti genereaza iubirea,si sa parasesti copilul din tine care iti spune ca tu esti indragostit de iubire,ca tu iubesti iubire...este un mare risc.
un risc ce toata viata,nu vei face altceva decat sa ti-l asumi.
sa crezi ca iubirea nu exista pana in momentul in care un om o genereaza,este ca si cum ti-ai consolida ideea ca Dumnezeu nu exista pana in momentul in care un om il creaza ca idee.
revin la ceea ce am exprimat si in alte postari...
daca eu ofer iubire unui om,se ajunge la un nivel subtil la credinta ca portia de mancare a celuilalt a fost epuizata...iar eu sunt acolo cu rolul de a oferii continuitate acestei credinte.
prin aceasta continuitate,se creaza dependenta si refuzul libertatii.
am zis mai demult cuiva pe un blog,ca eu nu cred in lipsuri...mai ales in lipsa libertatii...ci mai degraba exista un refuz.
cand refuzi,inchizi ochii asupra multor lucruri,si ajungi in urma acestui exercitiu sa crezi ca exista lipsa lor.
pt mine lipsa unui lucru,semnifica absenteism ....si tinand cont de definitia cuvantului-intermediarul este dependenta.
poate vad eu prea multe,dar nu imi vine a crede ca iubirea este o boala care te face sa vezi himere.
stiu ca abilitatile ce sunt intr-un om,nu au fost puse acolo degeaba.
aceste abilitati nu sunt un medicament cu rol de a inlocui neputinta noastra.

se stie deja ca cineva ce nu este in acord cu propria libertate,nu va vedea puterea libertatii ce se afla in celalalt.cum are pretentia acest om sa se considere ca el ofera din iubire?
se zice ca iubirea se ofera decat pe ea siesi,o idee cam abstracta in mentalul societatii consumatoare.

luni, 12 septembrie 2011

Iubire si raspuns

iubirea-eterna poveste...care nu se lasa in mana trecatorilor
iubirea-dorinta copilului de a-si crea portile propriului univers
iubirea-nascatoarea cuvantului plin de viata

iubirea-aparatoarea celor inselati
iubirea-obiectul expozitional al fricosilor
iubirea-limita calcatorilor de lege sfanta

iubirea-un dar care nu creaza actiune,dar te-ndeamna la creatia actului in sine ca exprimare pe termen lung.

raspunsul iubirii nu se aplica nevoilor pt a devenii cadru restrans al activitatilor tale,ci devenirii tale in libera fiinta.
scopul vietii tale este liber pt iubire?

sâmbătă, 10 septembrie 2011

din una iubire e in fiecare o prezenta de dar

comentariu de aici
"Tot ceea ce aveam senzatia ca stiu pana acum...astazi e deja altceva.Nu imi mai cladesc traitul pe principiile si ce felul cum simteam inainte.E mai greu de explicat.Incerc sa fac ceea ce fac in armonie cu tot ceea ce ma inconjoara si tot ceea ce scriu sunt reactii,suspiciuni..si tot asa.
Iti multumesc pentru aprofundare si astept postarea ta despre subiect.
Zi buna sa ai ..in iubire!"

http://iubiresifrumusete.blogspot.com/2011/09/o-singura-inima.html
aici e postarea

"Tot ceea ce aveam senzatia ca stiu pana acum...astazi e deja altceva."-si eu traiesc aceasta,si se pare ca este pt a nu ne instala in confortul de a sti,ca ceea ce stim ne apartine si ne putem culca pe o ureche,fara sa mai auzim murmurul melodios din suflet.
"Nu imi mai cladesc traitul pe principiile si ce felul cum simteam inainte."-aceasta este foarte rar,si deseori pare greu de sustinut,...ceea ce este pozitiv este ca,acceptand in inima ta cum simteai inainte,nu mai poti respinge oamenii din simplu motiv al principiilor lor.este frumos sa te bucuri de prezent care pare mereu altul,e ca si cum prezentul e un univers vast pe care il descoperi.nu-i nimic greu de explicat,caci tu esti aceeasi pe care o iubesti sa i te descoperi...este o comunicare intre tine si tu inspirata.tu viata si tu constiinta.ele sunt una si acelasi glas:Dumnezeu.
Mersi!

vineri, 9 septembrie 2011

cant iubire asa cum o joc in suflet



ce curios...fara sa am nici o informatie suplimentara privesc sufletul sau, si ating cu exactitate sentimentele sale,care inainte credeam ca sunt ale mele.
aceleasi sentimente...ce frumos!

o singura inima

,,A-i ţine la distanţă pe ceilalţi nu aduce detaşarea, ci opusul ei. Nu­mai dacă îi admiţi pe ceilalţi în inima ta, devii capabil să-i eliberezi.''(Paul Ferrini-Iubire fara conditii)
o singura inima pt doi...nu-i asa ca sperie ideea aceasta?
te gandesti,desigur,la propria libertate.
cand accept pe cineva in inima mea,simt si recunosc ca intre mine si celalalt este o singura iubire.
mi s-a parut dintotdeauna aiurea ideea, ca celalalt sa stea la doi pasi distanta si sa zica cu un ton solemn:iti ofer iubire,ia...nu mai ia...ia,ia..
parca-i jocul ala alba-neagra,care sa te tina cu sufletul la gura.
asta numesc unii mentinerea/constructia iubirii,care e urmata apoi de epuizari repetate,numite de ei:distrugerea iubirii.
daca nu dai raspuns acestor jucarele esti acuzat ca nu primesti iubirea,sau si mai grav-se ajunge la ideea ca esti un spirit prea liber pt iubirea(conditionata de societate) ca prefata a societatii.

eu cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Teama de intimitate emotionala

citeam pe un blog aceleasi constatari care le-am facut si eu de-a lungul vremii.
am observat cum oamenii simt apropiere intre ei,dar nu reusesc sa-si comunice aceasta.
parca in fiecare om ar exista un conflict care odata cu deschiderea portii intimitatii,celalalt poate devenii un posibil intrus.
sa faci o intruziune neasteptata in conflictul bine ascuns al celuilalt,poate fi o dezamagire,daca acolo te-ai asteptat sa iti vezi oglindite fantasmele.
unii se adapteaza preluand aceasta ca o aventura ce depaseste asteptarile lor,iar altii incearca sa schimbe pt a-si depasii propriile asteptari.
de cand sunt in Bucuresti,nu am intalnit om care sa initieze o discutie libera si sa sustina continuitatea ei pana la senzatia comuna de placere si dorinta.
am vazut tot felul de prefacatorii:
ca sunt grabiti,omitand intentionat vastitatea posibilitatilor.
sau simularea faptului de a opta pt mai multe posibilitati,dar in final razgandindu-se ca si cum nu ar fi vazut nimic.
si dincolo de aceste scamatorii,este doar omul fastacit.
un om razbit de propriile emotii,ce nu mai poate da ochiii cu cautarea celuilalt.
imaginea unui om care uda o bucatica de pamant cu apa,in speranta ca acolo va creste o floare...este bine cunoscuta de multi ce doresc iubire.
dar aceasta imagine parca pare altfel,in cele prezentate de mine.
parca radacinile acelei flori tot cresc in pamant,dar floarea intarzie sa apara.
intr-un tarziu,omul se hotaraste sa ia cu lopata pamantul,si descopera ca floarea a crescut sub pamant.
degeaba a urlat el ani de zile ca radacinile iubirii sale sunt puternice,caci floarea e inca fragila si cu petalele nedesfacute de soare.
cand eram mica si scormoneam pamantul,ocupandu-mi mintea cu ganduri,gaseam o satisfactie bizara cand descopeream o floare acoperita inca de pamant,si inca copil mic ca mine.

joi, 8 septembrie 2011

IUBIREA TA by LAURENTIU COZMA

in cateva clipe

comentariu de aici

poate senzatia ca nu-i frumos vine de la faptul ca in aceste clipe te simti dezorientat,pt ca nu mai ai pe ce sa te sprijini...dar nu asta i se intampla omului,cu incetinitorul,de-a lungul vietii lui?isi cauta mereu un punct de sprijin,si majoritatea prostioarelor vin din faptul ca se simte dezorientat.
aceasta rapiditate de a aduce acele clipe nu este o intamplare,pt ca ceea ce ar fi trebuit sa se intample pe parcursul mai multor ani in ciocnirea noastra cu exteriorul,vine dintr-o data din interior...pt ca noi am chemat asta.
asta nu e trist,daca nu te rezervi doar ca la un fapt ce vine peste tine riscand sa te striveasca.
daca ai posibilitatea sa faci timpul sa alerge si sa traiesti in cateva clipe ceva ce ar fi durat mai mult,inseamna ca in momentul acela incredibil mai sunt si alte posibilitati.
flyerboy a simtit bine ca e frumos datorita dozei de adevar continut in acele clipe.acest adevar e usor vizibil deoarece exista aceea rapiditate si imposibilitatea de reactie rapida.vezi de-a lungul vietii, cata lupta ne trebuie pt a ne mentine interiorul in forma lui exacta...
asa ca acele clipe au rod ce iti poate folosi inca mult timp.
pun pe blogul meu acest comentariu.mersi.


si alt comentariu de aici
ala cu cornite ne arata imaginea ce o creaza el despre divinitate...si noua, se pare, ca ne cam place,dar si suferim.placere si suferinta...combinatia idealizata a dependentei.
s-ar zice ca lupta asta,Lori,nu e a ta...ci e a lor...sau mai bine zis a raului cu binele.
sti vorba respinsa de multi:"bataia e rupta din rai".nu-i asa ca nici tu nu crezi aceasta?
se zice ca ala cu cornite a gasit calea cea mai buna:a,da il iubesc pe Dumnezeu,caci el e asa,si asa,s.a.prin aceasta metoda esti increzator fata de el si ti se vara si imaginea.

miercuri, 7 septembrie 2011

Raza apusa



Raza apusa!
Nu-i freamat sa recheme,
Caldura ce-a zburat pe-a pasarilor pene...
Privirea pierduta nu mai revine de pe tarm,
Poate si-a agatat navodul de vreun pom.
Si valul ce ma leagana nu tremura de-o clipa usoara,
Ci se topeste in privirea-mi ce-ncet coboara.
Se-ntreaba daca sora-i apa,o lacrima din inima
O lacrima ce-asteapa un calator,sa ii gaseasca o vina.

Raza apusa!
De ce cu suflet m-ai purtat?
De ce mai staruie in mine ce mi-ai aratat?
Caci totul e in mine,acum cand este intuneric,
Si tu trezesti o alta lume cu-o melodie de generic.
Ti-as zice sa fi fara graba,dar ca abia astept
Sa te privesc intaia oara,al inimii moment din fiecare gest.

"Liniste

O raza tarzie se sterge-n apus
Si noaptea tacuta coboara;
Nici fosnet,nici soapta,nici freamat de val.
Tacutul amurg nu-nfioara.

Nu-i nimeni pe apa si nimeni pe tarm,
Planetele-s toate departe;
Si-atata-i tacerea,de parca s-aud
Cum canta vaslasii din Marte..."

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu