Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






joi, 22 septembrie 2011

el,ea-povestea iubirii

de multe ori faptul ca impingem lucrurile in celalalt agatandu-ne de ceva din el, pt a purta in noi garant pt propriile sentimente...ne creaza impresia de a ne afla pe mai multe planuri de conlucrare.
intelept e sa vizualizezi in mod placut abilitatiile celuilalt,printr-un sentiment natural de acceptare.

12 comentarii:

sunt roua spunea...

acceptare neconditionata ...

Toteu spunea...

da,nici nu te mai gandesti la conditii,caci te simti prea bine...asta este cand vine din interior...

aldebaran spunea...

sau, permitem sa fim utilizati ca si garant... sau semn.

abilitati, depinde ce numesti prin asta.

acceptare, depinde unde se indreapta. poate fi un teren alunecos, in care te poti afunda, fara calauza.

Toteu spunea...

aldebaran-deci sti tu ce sti...
daca ar fi un om calauza in aceasta lume,el e tot om ca mine...daca nu te refereai la calauza care este in fiecare om ce trece prin viata noastra.
tu iar vezi lucrurile ca un recipient,si ti-am explicat sa nu le mai vezi asa la mine,cand te gandesti la tine.cand spui de a se afunda,nu ai luat in calcul ideea de care o sti foarte bine la mine, de deschidere nu a unui recipient,ci deschiderea privirii fiintei tale sa vada pe cine tine de mana...si nu te fa ca nu sti ca tu mi-ai vorbit de dualitate.
uite ce i-am spus lui sunt roua,mai sus in comentariu:
nu te gandesti la conditii,pt ca acestea apar in cazul dualitatii...dar eu am o educatie de mult timp in privinta conflictului,sau scopul construirii unor conditii pt ca dualitatea sa poata exista neobservabila.tin minte in drumul educatiei mele,lupta simplificata a raului cu binele,in fiecare pas.stiu ca au trecut ani de atunci,iar ca acum acest lucru poate fi retrezit in mine ca un rest de amintire,in nici un caz ca realitate.asa ca daca in tine exista ca realitate,nu visa ca imi pui bete in roate.am vazut gravitatea ta care priveste in mine.am mentionat ca o posibilitate ca pot fi probleme in mine,si tu ai trecut direct la realitate/realizare.am vazut ca atunci cand eu vorbeam de anxietate,tu vorbeai de schizofrenie,depresii full,si nu mai tin minte ce, ca posibilitati in curs de facere.
am inteles bunele tale intentii si le apreciez,dar cum am mai spus pe acest blog:bunele intentii ale unui om fata de semenii sai duc pana la propriile limite ale sale,dincolo tu singur sti ce e,caci eu nu am cum sa te insotesc...nu eu sunt cea care te tine de mana.
cand doi oameni creaza ceva impreuna,ei stiu cu certitudine ceea ce le genereaza creatia.tu sti?
sensibilitatea nu este o jucarie, dupa cum bine ai vazut la tine ca nu e...gandeste-te totusi la mine ce e,este ceva ce nu ai intalnit vreodata la exemplele feminine din viata ta.
imaginatia mea nu poate fi numita pura,pt ca nu este din sfera pur umana.
iar intuitia mea nu are frica de nimic,pt ca ea nu are nici un factor prins din personalitatea mea....asa ca intuitia mea,contrar vorbelor tale,poate sa-ti sfredeleasca toata fiinta ta,fara ca tu sa iti dai seama...poti simtii prezenta mea in subconstientul tau,dar nu a intuitiei mele...in vederea ta ea va ramane intotdeauna la usa barierii(caci asa vreau eu).

pt tine poate ca acceptarea a putut semnifica un teren alunecos,vreodata in viata ta....dar pt mine,in mine nu exista nici un teren(si tii minte cat te-a enervat asta),mai ales sa zic ca acceptarea e un teren...nu am pe ce aluneca,foloseste-ti imaginatia,nu mintea.
sti cand vorbeai de teren in care sa te cuibaresti cand ai nevoie de respiro,si ca eu nu am notiunea de limitare in timp...tu riscai sa te enervezi ca nu inteleg.eu intelegeam,dar incercam sa iti spun ca acestea nu le vad in mine.cand te pornesti cu un om sa faci un lucru,uita-te mai bine pe ce baze sta el.la mine pare ca stau in plop,in aer... pardon,dar solidul pe care il cauti la terenul meu,nu il vei gasii niciodata,si vei risca sa-ti plangi de mila propriei tale dureri...asa cum nu vei gasi nici recipientul.nu te incapatina si fa si tu ca alte persoane din viata mea...fa-ti o imagine despre mine intru linistirea ta viitoare...inchide ochii,odata,si vezi ce vezi.
pt mine nu-i nici un bai.

aldebaran spunea...

am spus doar ca: oamenii foarte sensibili si foarte inteligenti sunt predispusi la probleme. si asta nu e nici macar noutate. o gasesti in orice carte de profil.
nu am spus ca e in curs de facere. daca asta ai inteles... chiar nu mai pot spune nimic.

dincolo de acest detaliu rastalmacit, pe care nu pot sa mi-l asum intrucat nu este gandul meu, din pacate, mesajul era altul.

cuvintele. prea adesea, ceea ce este spus, se ascunde in spatele lor.

aldebaran spunea...

erau trei fraze, asta inseamna trei lucruri complet diferite.

de fapt: astazi chiar nu mai este ieri. si e frumos, si e firesc. urmau si pozele care sa ilustreze mesajul, dar temporar, iata, s-au impiedicat.

nu crea probleme imaginare acolo unde nu sunt, doar din temerea ca ar putea fi, ci doar (minuscula?) neintelegere.

aldebaran spunea...

si intr-adevar, nu poti sa te scufunzi, daca nu pasesti. cu atat mai putin daca esti suspendat in aer. ceea ce este, in felul lui, un lucru chiar remarcabil.

nu stim ca stim deja, ci doar banuim.

aldebaran spunea...

si nu e rostul meu sa judec, si nici macar sa-mi dau cu parerea.

sunt doar un simplu mesager.

aldebaran spunea...

si un ultim amanunt spus: eu nu creez, ci doar exprim indoiala, o retransmit, doar ca pe o modalitate de intelegere, de a simti un alt univers posibil. saltul insa, apartine doar celui in cauza.

nu inteleg de ce oamenii confunda exprimarea unei posibile indoieli, cu a da un verdict. poate pentru ca s-au obisnuit prea mult cu rolul de judecatori.

candva, pamantul era un disc plat. cine a exprimat indoiala, a fost ars pe rug... tine minte asta.

Toteu spunea...

sensibilitate:face referire la un comentariu care l-ai pus pe blogul acesta,si despre a carui sensibilitate mi-ai spus scurt si urat ceva.ai zis ca nu iti mai amintesti cand ti-am reamintit de acele vorbe.erau niste vorbe care se voiau pur masculine la adresa sensibilitatii,dar am vazut ca erau mai mult decat o gluma.eu nu rastalmacesc fara sa imi dau seama...iar cand imi dau seama de ceea ce spun ,nu ma ocup cu aceasta activitate...ci contra ei ca un dar intuitiv.

inteleg ca la tine ieri e separat de azi...iti spuneam ca inteleg in privinta timpului ce zace in tine...dar ca la mine nu exista diferenta intre ieri si azi.
uite si aici un pas incorect facut:ti-am vorbit de nu stiu cate ori ca in aceasta perioada simt ceva ce nu este in trairile mele,ceva ce nu existat vreodata si nu are cum exista.si tu insisti sa imi spui de temere/frica...
tu spui cuvantul "probleme",spui si de imaginatie...se pare ca nu mi-ai citit bine comentariul anterior.citeste si cu bine in fiinta ta acel comentariu al meu.cand vorbesti de imaginatia mea...vezi ce pui in context,si nu iti uita oglinda din buzunar.

sensibilitatea mea este deja iubire...iubirea prinde fiecare firicel din fiinta mea,si te asigur eu ca de iubire nu o iei razna...in tot cazul din ceea ce vad eu in mine iubire.

"urmau si pozele care sa ilustreze mesajul, dar temporar, iata, s-au impiedicat."-nu exista piedica in mine,omule...cand vrei sa creezi ceva in tine.asa ca ia iar oglinda aia din buzunar.

mai,hotaraste-te ce sunt eu:agatata,recipient,alunecoasa...INCHIDE OCHII...si fa imaginea aia odata...
Esti liber!

chiar,e pe la tine pe acolo vreun magazin non stop?am uitat sa imi cumpar tigari inainte sa ma culc...si daca mai stau fara sa dorm,am chef.

Toteu spunea...

un mesager,inteleg...dar el nu vorbeste decat prea putin...de fapt, tu vorbesti.
incantata de cunostiinta,ma bucur ca ne-am intalnit...dar spune-mi ceva: ce mai urmeaza?sau ce este?
vrei sa imi spui ceva si eu nu stiu...sau mesagerii nostri stau prea mult la taclale?

Toteu spunea...

despre indoiala nu stiu ce sa mai zic mai mult decat ceea ce am spus deja.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu