Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






joi, 30 septembrie 2010

A-trecut

sa te dezlipesti de ceea ce nu iti apartine
iata marea incercare a vietii tale
cand incaperile timpului arhipline
iti cereau in fuga mare cautare.

tind cu zabetul pe buze sa primesc a ta chemare
tu din lacrimi daruite in himera apusa ai primit raspuns
am vrea totusi sa uitam a iubirii intamplare
cand din suferinta o-ntrebare am rapus.

nu primim a toamnei rece vant
cand din vara in caldura nu-i legamant
si din flori primavaratice liant am rupt
roadele din iarna repezita nu sunt a lacrimilor fruct.

acum privim in focul ce ne incalzeste
si suspinam dupa inca un an in care nu ne-am cunoscut
ramanem intrebatori privind in jur,in lume cine ne iubeste
sperand ca vine iar din suflet nou nascut,iubire din trecut.

miercuri, 29 septembrie 2010

Te Las Singuratatea Mea

nu am putut sa-i bag pe gat sufletului meu primitor,singuratatea ca afect,d-apoi s-o lungesc si sa ma inchid in ea.




aici redau comentariul de pe blogul acesta :
scuze,astept sa mi se aprobe comentariul,iar apoi dau copi-paste aici.

Iubire,sex,sau...ce?-comentariu

coment de aici:http://i-the-shadow.blogspot.com/2010/09/iubiretantrica.html

of,Lorelei,pe unde dau de tine se centreaza lumea pe sex.nu stiu de ce,dar am o banuiala...sau mai multe.
Lorelei-asta imi trebuia daca te-am cunoscut,acum ma eliberez si eu de posibile pudori in ale sexului(rad de crap pe blogul tau,uitand de incurcaturi d-astea).
de ce nu as putea face dragoste si cu un strain?
pe mine nu ma obliga nimeni nimica,nici chiar eu nu ma pot forta sa nu fac ceva ce vreau...:D
hai sa mai zicem ,inca o data ,ca sunt in lipsa de facut dragoste.de ce nu mi-as acorda aceasta favoare,daca in jurul meu de ani de zile sunt numai straini?in chestia asta cu existenta vreunor straini pe aceasta terra nu prea cred.in aparenta,contrar a ceea ce vreau sa aduc in discutie nu cred ca oamenii sunt straini unii fata de altii.
sa revin un pic la ideea mea.
fiind singura cunoscuta mie,printre straini,spuneti-mi si mie asupra cui revars nevoia de a face dragoste,asupra mea?ei bine,poate eu nu pot sa-mi fac dragoste mie insumi cu toate ca ma cunosc mai bine decat ii cunosc pe strainii din jurul meu.si totusi am facut dragoste si cu strain,si cu mine.ei, atunci va zic ca vad in spusele voastre o separare dintre anumite lucruri,chiar de voiti atata sa le uniti.
sex,dragoste e usor de facut cu un om fara alte caracterizari aduse lui.
hai sa bag iubirea in oala,in vina zicand:-aaa,esti strain,nu pot face dragoste cu tine caci nu te iubesc.
-iubirea,bat-o vina,ea nu ma lasa sa fac dragoste cu tine,strainule.
-strainule sexi,tu esti doar pt sex.
dar putem decide noi pt cineva ca e pt sex sau pt facut dragoste.
el este pt el si el face ce doreste.
cum faci atunci,ii zici in final:-ah,eu am vrut doar sex
-ei bine eu am facut dragoste,am facut ce am dorit cu tine(nu fara tine)
deci daca eu vreau sa fac dragoste cu un strain,fac ce-mi doresc,cu sau fara voia aceluia.
nu simt nici o obligatie,nici nevoia de aprobare,nici o separare.
ce sa mai separ dorintele doar in virtutea ideii de strain,cunoscut sau iubit,daca am o nevoie mi-o asum,o pun in aplicare clarificand-o.cu un strain sau cunoscut (iubit sau nu) acelasi lucru fac:sex,dragoste si chiar va declar cu mana pe inima ca pot iubi:))
ce din mine sau celalalt m-ar impiedica?frica,saracuta de ea...
frica de complicatii?pt.mine ma intereseaza mai mult mersul inainte.
asa ca dati-o si voi inainte cu vre-un raspuns adresat la ceea ce am exprimat.

luni, 27 septembrie 2010

Iubire-casa din vis

am visat azi la amiaza o casa foarte mare veche.eram pe terasa ei cu mai multi oameni la masa.casa parca imi spunea secretele ei prin visele ce-si povesteau acesti oameni.
un copil se juca pe un scaun cu niste obiecte mici confectionate in forma de lacrimi din aur.m-am uitat la el si ma intrebam cine lipseste de pe acel scaun.
aveam senzatia ca eram pierduta dar ca regasisem casa originara din alt vis.
ma plimbam singura in jurul casei,prin gradina si numeroasele camere,ajungand asezata tot pe scaun cu oamenii la masa.
am intrebat pe cineva apropiat mie daca au fost vizitate si subsolurile.mi s-a spus ca fusesera informati despre aceasta casa,si in subsolurile ei nu se gaseste nimic pretios.
m-am trezit din vis cu intentia de a face o plimbare in subsolurile acelei case.
cineva mi-a spus spre seara ca am ramas cu intentia caci casa nu am de unde sa o iau.
am facut ochii mari...

duminică, 26 septembrie 2010

Iubire si oameni-pana cat de departe vom crede ca suntem departe?



Natura umana
"Ce este specia umana?
Este in atmosfera ,te inconjoara si n-o vezi, este in tine, langa tine, deasupra ta, a fost inaintea ta si va fi si dupa tine ,esti o parte din ea, iar ea este o parte din tine ,te asculta cu toate ca stii ca n-are urechi, te vede cu toate ca stii ca n-are ochi ,n-o percepi, dar o intuiesti, iti traseaza si-ti controleaza drumul cu toate ca nu ti se adreseaza niciodata direct,existi datorita ei, iar o infima parte a ei exista datorita tie  ea-i aievea, tu esti trecator......
.......
Va reusi natura umana sa refaca handicapul, sa micsoreze diferenta, sa atinga aceeasi perfectiune? Mai mult ca sigur, de i se va lasa deschisa portita, mintea trudeste din greu, se straduieste sa faca salturi disperate, progresul tehnologic are o rata de crestere exponentiala. Am inceput sa scrutam atent cerul pentru a vedea din timp asteroizii care ne-ar putea ameninta planeta, insasi existenta ca specie – necazul e ca nu ne uitam unde trebuie, intotdeauna cel de alaturi este vinovat." sursa


toteu comentariu:da,asa este.chiar imi place ce ai descris despre “ea”.
sa micsoreze diferenta?dar ea nu are asemanare.
nu este un handicap ci o credinta ca suntem departe de ea.
zicand ca este un handicap,facem si mai mult oamenii sa creada ca sunt departe.


comentariu:Chiar suntem departe,de valoarea cu care am fost inzestrati.

toteu comentariu:nu te-ai gandit niciodata ca poate asa vedem noi?
nu te-ai gandit ca de atatia ani se crede asta,incat tu esti doar urmatorul?
nu ai vazut niciodata printr-o strafulgerare cat esti de fapt de aproape?
de ce sa nu fim urmatorii care cred si vad contrariul?
are cineva vreo dovada concreta ca suntem departe?
ah da,consecintele,am putea zice.
dar nu cumva ele sunt datorate credintei noastre ca suntem departe?
priveste un foc,inchide ochii,dupa un timp nu ai senzatia ca esti departe de acel foc?
imagineaza-ti ca ani de zile nu mai deschizi ochii ci doar bajbai in intuneric...
imi este mie util sa cred ca sunt departe?
ah da,m-ar motiva,as lupta,etc dar in viata mea doar zece la suta as utiliza din aceste abilitati.
si atunci cat de departe as fi,fiind astfel ocupata?
90 la suta,gandeste-te totusi ce as putea face cu acestia vazand de fapt ca sunt aproape...
poate suntem departe cu gandul,de aceea cred ca se ofera solutiile acelea de concentrare a gandurilor,meditatia sau prezenta activa.
dar cum zic unii  poate e si chestia ca de numerosi ani am acordat intaietate si prea mare valoare,importanta gandului.
am descoperit si noi ca avem in plus fata de animal gandul,si gata ne-am blocat in etapa asta.
alt termen de comparatie nu avem,decat animalul?
dar cum e asa de raspandita ideea ca si noi suntem tot niste animale mai evoluate,se pare ca nu prea utilizam aceasta informatie.
ne balacim in aceasta idee devorand si ultima picatura nefinalizata.
si asa ajungem de acolo de unde am plecat.
si constatam cu depresia in gand ca de fapt mergand inainte cand in sfarsit credem ca suntem in final,vedem ca suntem inapoi.
si asa ne chestionam o viata:mergem inainte pt a ajunge inapoi?
si zicem,dar stai e placerea calatoriei,aici sunt roadele,aici ne consumam resursele,si apoi D. ne asteapta cu un pat ultraodihnitor in rai,iar noi ne zicem ca acesta si-a meritat pretul efortului.
iar cei ce nu depun efort sunt lenesi,departe,nu merita.
si daca cineva ar crede ca eu sunt departe saraca de mine,si tre' sa ma strafoc sa demonstrez aceluia si mie bineanteles ca voi ajunge aproape.
sau foarte simplu,imi iau acest val de peste ochi cum ca as fi departe,si privesc din apropiere,hi,hi,hi.
daca intr-o zi mi se intampla brusc sa uit ca sunt departe?ce ma fac?raspunde-mi tu la aceasta dilema...






am emotii de cate ori vizionez si ascult asta,varful degetelor de la maini imi devin reci si transpira lejer si restul corpului se sufoca de caldura si parca pe undeva pe drum in interiorul meu vin si lacrimi linistitoare.



gaata am gasit solutia,trebuie sa luam o lupa si sa privim cu ea,pt a vedea iubirea de aproape.
sau sa fim noi lupa.aoleu si daca ajungem odata aproape,vom vedea totul supradimensionat.
sau sa ne asezam confortabil in fotoliu cu lupa la ochi,caci suntem departe,nu?si nu ne ajunge o viata...
sau eu posed o lupa si transcriu aici ce vad.
sau in fiecare gest de lupta sa luam lupa la ochi.
nu ma mai lungesc,caci ajung prea aproape inainte devreme...alta idee intortocheata-cica prea devreme.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Va rog priviti si animalele-pisica


Incearca sa isi invie prietenul lovit de masina de pe tare.ro



Exercitiul e mama invataturii de pe tare.ro


pisica incercare atrage atentia stapan joaca animal ignorat insistenta funny de pe tare.ro



Pisica vs urs , o lupta crancena de pe tare.ro



pisica funny animal compilatie de pe tare.ro

Galagiosi amuzati in mijloace de transport

Intr-un mijloc de transport galagia ma atrage ca si aceea de la piata,parca as face o baie racoroasa in viata si forfota umana.Si plec din apa aceea,multumindu-i ca mi-a readus zambetul pe buze.
Galagia umana din mijloacele de transport...eu am patit-o de ras,nu gluma intr-o situatie d-asta.
-odata intr-un autobus,prin tot ceea ce faceau un grup de oameni,ma trezeam razand in sinea mea fara sa pot sa ma mai opresc si imi era asa drag de acel grup galagios de oamenii necunoscuti mie,incat la plecarea lor mi-am recunoscut ca ma simteam placut si relaxata si am spus unui prieten de langa mine:ai vazut ce amuzant?el mi-a raspuns,intorcand capul de la geam:ce?n-am observat.
-cat de amuzant poate fi fara catalogari,caracterizari.
ma amuzam chiar si de oamenii care se uitau stramb la galagiosi si imi luam o mina serioasa cand se uitau la mine sa caute fratie in scarba lor,dar ma infundam iar de ras,odata uitata.
mina seriosa o redam in special tinerilor care simteau timpuriu scarba pt oameni,dar lor le ofeream si un zambet amuzat.
-acest ras a fost cel care mi-a zguduit fiinta cel mai mult,pe langa altele made in:transport in comun.
aici era vorba de o familie numeroasa de tigani-romani;in alta data o batranica galagioasa care vroia sa faca si pe alti sa creada ce crede ea,ca-i beata;in alta data niste muncitori in camp voiosi,obositi agreabil si galagiosi.
-si toti aceastia isi afisau prostia folosind-o unic pt ei,sa se surprinda amuzandu-se de sinele lor.
bineateles ca mai trageau ocheade la oamenii rasuflati si deranjati din jurul lor.
cred ca-si ziceau:prostia e o forma de amuzament nu o incrancenare,si prostii se pricep mai bine la asta.

trec acest comentariu pe blogul meu,e un pic lung si face de-un subiect.

vineri, 24 septembrie 2010

Iubire,suflet si minte.


ti-e teama de iubire cat timp nu sti ca ea este ajutor in a-ti cunoaste sufletul.
caci ea vine din suflet si daca nu-i deschizi portile iubirii,sufletul nu-ti vei cunoaste.
fugind de iubire,fugi de sufletul tau.
si doar sufletul tau cu portile deschise spre iubire poate cunoaste alt suflet.
iubirea pierduta intr-un colt de suflet uitat doare cand ii cerem ajutorul sa ne apere in slabiciunile noastre.
slabiciunile noaste reprezinta doar o fateta a interiorului nostru.
daca chemi iubirea,aceasta fateta devine clara.
daca iti chemi sufletul fara iubire aceasta fateta a slabiciunilor iti acopera sufletul si viata ta devine o slabiciune a unui joc mental care iti intoarce privirea de la lucrurile necunoscute care ar putea da sens si viata la cele deja cunoscute.
ai vrea sa stapanesti iubirea,pt ca ea sa nu iti mai scape printre degete,daca vrei s-o faci poti doar in minte ta,caci in sufletul tau sau al atuia nu poti.
un suflet e liber,il poti pierde doar in mintea ta,caci el de fapt exista iar iubirea iti tine mintea treaza.
dar tu profiti avand mintea treaza sa reduci visele in realitate.
traind visele in realitate,fara participarea sufletului,risti sa-ti pierzi capul.
te trezesti din vise in zorii diminetii si te intrebi de ce te simti gol.
eu iti raspund:ai uitat sa zbori pe aripile sufletului cu iubire.
tu imi vei raspunde ca ai iubit totusi
si te intreb:unde e acum iubirea daca sufletul nu ai uitat?
tu:un alt suflet mi-a furat iubirea
eu:si acum doar sufletul iti este amintirea?
tu:imi amintesc doar de-o iubire,dar suflete sunt goale
eu:iubirea nu-i de ajuns in placerile accidentale?
tu:placerile accidentale sunt amintirea inceputului,iar la sfarsit ranile din urma accidentului sunt cel mai placut vrasmas
eu:acum ti-e teama si doar cu amintirea unor placeri accidentale ai ramas?
tu:da caci sufletul imi e departe in amintirea iubirii.
eu:sufletul iti aminteste de iubirea ratacirii?
tu:nu,ci regretele,caci ele intr-un suflet gol nu au mangaiere.
te simti gol cand iubirea ai pierdut-o,si nu ai mai vrea sa o cauti caci iubirea doare.
daca iubirea doare atunci inseamna ca ea este o arma.
poate mintea ta o utilizeaza ca arma,iar sufletul e doar o jucarie in mana mintii.
in mintea ta sufletul si iubirea pot semnifica orice.
in suflet iubirea semnifica devenirea lui.
in iubire,sufletul semnifica aripile mintii pt a se apropia de un alt suflet.
cu un suflet uitat mintea nu isi poate lua aripi. cu o iubire ratacita,ai impresia ca nici nu existi.

martie 2009

Printre versuri

printre versuri te-a gasit
sa se-ncalzeasca de o iubire rece
s-asculte dor desavarsit
inezistenta sa o induplece.
obscure aparente te recheama
pe-un drum batatorit platonic
un vis amar ea isi blesteama
idealizat in pas agonic.
cu forme ce te mangaie usor
isi satisface setea de dor
ea stie doar dorul din poveste
de fiinta ea nu-si aminteste.
tu esti singura ei lacrima
invoca din inima cautare ultima.
a disparut dincolo de hotare
sa cheme calda acceptare
sa fie zambet cand te are
in lipsa,lacrima din zare.
martie2009

iubire,siguranta - frica

in umbra ma fixez ca mi-e frica,in lumina ma privesc cu siguranta.
In viata schitam sufletul in linii mari,apoi il realizam punandu-l in aplicare.

"Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti."Anonim

iubire si momente melodioase


















joi, 23 septembrie 2010

Iubire-Cucerire

comentariu scris pe acest blog :

sa-ti cuceresti propria teama,asta fac cei care ani de zile isi inchipuie ca cuceresc o femeie sau barbat.
ce ai de cucerit la altul?ceva ce tu nu ai?sinele sau?din pacate pt. cuceritori,sinele nu e un teritoriu,iar iubirea nu detine un mod de a se manifesta.
iubirea nu detine nimic,nu conditioneaza nimic.
daca nu ma cuceresti nu te pot iubi.
e absurd ca iubirea sa depinda de cucerirea,a ce?...
cuceresc ceva acei oameni,sau de fapt se pun in fata iubirii crezuta pierduta si a fricii ignorata?
e amuzant cand cineva vine in fata ta apoi si zice:tu mi-ai facut asta...
orice am face noi in viata...nu ne invatam odata minte,ca e intotdeauna mai altfel decat pare sau vrem noi sa credem?acel mai altfel nu-i un mister ce vine de la sine.nu avem nici un mister de cucerit,nici o iubire,nici un sine.
e un mister ca e firesc ca iubirea sa vina de la sine?firescul e un mister pt cei ce se indoiesc de acesta...atunci indoiala devine ignoranta...si acum hai sa ne cucerim propria ignoranta.iar unii dupa aceasta cucerire,treziti fata in fata cu propria ignoranta o dau in frica...si asa se repeta procesul...eu acest proces il numesc ocupatie,altii il numesc scop.unii si-l impun intr-o viata intreaga sau intr-o iubire de trei ani care se lungeste cat zece.normal ca   scopul trebuie divizat(in zece) pt a umple golul lasat in urma,normal ca trebuie sa-ti retragi privirea de la golul care bate la ochi si sa-ti acoperi ochii cu o ocupatie.
normal ca vrei sa cuceresti apoi,mai curajos,golul pt a-l umple cu o ocupatie,cu un scop.dar ramai surprins la vederea golului ca e mai plin decat iti puteai imagina vreodata,iar ocupatia si scopul ti-s goale,umplute doar cu un sine ignorat.eu nu reusesc sa cred pe cineva care imi spune,sunt ocupat...

miercuri, 22 septembrie 2010

Iubire-intrebari

1vei face in viitor ceva ce iti pare rau ca nu ai facut in trecut?
2cea mai crunta separare din viata ta,ti-a adus ceva nou si bun?
3ce din viata ta ai simtit statornic?
4cand te-ai suparat pe cineva ai simtit vreodata o senzatie intensa de iubire?
5cand doresti sa fi lasat in pace ce faci?
6care a fost experienta cea mai neobisnuita care ti-a marcat viata?
7ce vis avut in somn ai vrea sa indeplinesti in realitate?
8cand te trezesti morocanos din somn cat timp iti ia sa scri un poem,text inspirat si interesant de care sa fi multumit si in alte zile?
9ti-ai dorit vreodata sa apartii unor organizatii(oricare ar fi acelea)?
10cum te simti daca cineva drag tie te agreseaza verbal?
11intr-o relatie amoroasa ai simtit vreodata ca nu poti iesi din propriul teren de joaca al egou-rilor?
12numeri pe degete intrebarile importante pt viata ta la care inca nu ai reusit inca sa raspunzi?
13sunt multe amintiri care nu reusesti sub nici un chip sa le readuci in memorie,in afara de cele din prima copilarie?
14ce anume placut din copilaria ta ai vrea sa repeti?
15de cate ori pe zi cand te simti ca nu ai chef de nimic, iti apare gandul la Dumnezeu sau iubire?
16ti-a venit sa razi cand in jurul tau se intamplase ceva neplacut tie si altora?
17care au fost visele neandeplinite la care ai renuntat?
18daca Dumnezeu ti-ar cere sa-i dai ceva din corpul tau,ce i-ai oferi?
19urasti sa ti se puna multe intrebari?20dar sa ti se dea mai multe raspunsuri decat ai nevoie?21ce urasti cel mai mult?
22ce masura la pantofi ai?23ce masura iei cand ceva din viata ta devine prea repetitiv?24care iti e limita care nu-ti da pace cand totul in viata ta pare pt o vreme bine?
25ce simti ca ai pierde in viata daca cineva te-ar trada?
26esti de acord cu chestia ca toti avem un anumit loc,jumatate sufleteasca si drum special pt noi in viata?
27acum in prezent,simti ca privesti cu alti ochi o perioada grea din viata ta?28ai cerut cuiva vreodata ceva care ti-a creat de fapt complicatii?
29care e motivul  pt care renunti cel mai des la lucruri care par la prima vedere importante pt tine?
30ai renuntat vreodata la un scop bine pus la cale,pt ceva aparut in viata ta care parca iti chema sufletul in implinirea lui?
31cand ai fost singur,singurel in natura(fara gunoaie si animale periculoase)ce lucru te-a nemultumit?
32ai intalnit vreodata vre-un om care sa-ti fie dator sufleteste?
33cate vieti ai la dispozitie pt a-mi termina si eu intrebarile?

marți, 21 septembrie 2010

Iubire si separare

oare in singuratate sau printre oameni te regasesti,intri mai des in contact cu tine insuti?
te pierzi printre oameni si te aduni fiind singur?
nu poti fi tu insuti printre oameni si ai nevoie de o desprindere de peisajul uman?
cand te desparti de cineva drag tie,simti ca te rupi in doua si ca nu vei reusi sa te reantregesti,sa te refaci pe de-a intregul?
simti ca nu esti intregit printre oameni?
daca iti e greu sa te regasesti,asa iti va parea oriunde,indiferent daca esti printre oameni sau esti singur?
uneori am impresia privind oamenii,ca in jurul lor si-au creat un spatiu de joaca,caruia i-au pus numelele tot eu.
cand se indragostesc,oamenii ofera acest al doilea eu si bineateles familiei si prietenilor fata de care simt iubire.
de ce in lumea intreaga sunt oameni care se simt departe,separati prin mii de chestii fata de altii pe care ii iubesc,chiar de sunt la doi pasi unii de altii?
oare un om care te iubeste cu adevarat(sau contrariul)se poate pune intre tine si acel spatiu,eu?
oare oamenii care aspira la iubire cred cu adevarat ca acest spatiu,eu,trebuie eliminat sub orice forma pt a nu sta intre el si persoana care o va iubi?
oare spatiul sau tu,ai de exprimat ceva in fata iubirii?
iubirea se instaleaza in spatiu sau tine?
sau iubirea deja este cu sau fara tine si spatiu?
iubirea nu are nevoie de haine pt a se manifesta.tu ai nevoie de ceva anume?
cu sau fara existenta spatiului,al doilea eu sau a peisajului uman, poti manifesta(dex:declara) iubirea?
credeti ca iubirea se separa in mii de parti doar pt ca noi vrem separare sub orice pret de majoritatea lucrurilor cu care intram in contact in viata noastra?si mai si zicem ca visam sa vedem iubire peste tot...
cerem iubirii unire intre oameni-natura,oameni-oameni,dar de fapt ne cerem noua asta,caci iubirea nu vede separare, nu este separare.
odata am vazut oamenii ca un ocean infinit.ce mi se parea ciudat,erau miile de picaturi ce frematau ridicate pe suprafata apei,imaginea era ca un cer rasturnat si senin,plin cu picaturi de ploaie ce parca voiau sa se desprinda,sa zboare.si toate acestea le simteam in interiorul meu,iar in exteriorul meu erau oameni care se credeau singuri si se cautau pe sine,sa se intregeasca.atunci am simtit cum mi se inmoaie genunchi si cum imi vin lacrimi de iubire(ceva atat de extraordinar,nemaiantalnit de mine),simteam ca ma topesc cu totul si singurele cuvinte au fost rostite in soapa:oh,dragii mei !daca nu as fi fost surprinsa de acest neobisnuit,as fi cazut in genunchi si nu mi-ar fi fost mare mirarea daca corpul meu ar fi fost un ocean,iar lacrimile mele de iubire ar fi fost oamenii.lacrimile acelea erau atat de fierbinti  si vii in ochii mei parca ele mi-ar fi soptit mii de povesti.de ce zic aceasta?cand i-am vazut pe oameni ca pe un ocean,imi surveneau cu miile tot felul de imagini,sentimente care erau ca o ceata parca invizibila pe ocean,ele imi veneau ca si cum as fi vazut un sir neantrerupt de filme vazute in acelasi moment dar care in plus erau vii.in aceea senzatie de topire am simtit ca exteriorul si interiorul nu le mai percep  ca fiind separate.ele nu erau separare.oceanul din interiorul meu si oamenii care se credeau singuri nu mai erau separate,interiorul si exteriorul nu erau separate.dar eu unde eram?eu nu mai eram stavilar,ci iubire.
aceasta chestie traita si inca ceva absolut neobisnuit legat de timp si corp,m-au dezlegat de pretentiile mele in fata Vietii.

luni, 20 septembrie 2010

Dan Puric Iubirea 01


restul gasiti pe youtube :)


DARE



si eu am avut zambetul femeii din videoclip spre sfarsitul lui,si chiar un scurt ha,ha,ha.:)

Iubire-clarificare(continuare)

Dumnezeu nu este ceva,ci cum zice:"Eu sunt cel ce sunt".
frica este obiectul credintei noastre ca suntem slabi.
astazi este foarte mult vehiculata ideea ca suntem slabi si ca ne trebuie ceva pt intarire.
asa va incerca el,omul sa posede in lume de toate pt a-si satisface lipsurile,slabiciunea lui.
cel ce se crede slab,va gandi ca nu are prea multe,ci doar slabiciunea lui.
aceluia daca ii vei zice ca Dumnezeu este peste tot nu te va crede.
el crede in slabiciunea lui,iar Dumnezeu este peste tot putere.
credinta in lipsuri,da, e slabiciunea omului.
daca zici ca frica este creatie falsa,atunci ce trebuie sa depaseasca omul,ce trebuie sa demonstreze el iubirii care nu-i cere nimic?
daca ii spui unui om(repet,sub o alta forma) ca trebuie sa-si depaseasca frica,il ajuti chiar sa creada si mai mult in ea,confirmandu-i ca are de ce se teme.
si sincera sa fiu,nu sunt de acord cu cei care intaresc ideea frici,oricare le-ar fi calea,zicand ca:da teama exista sau nu si tu oricum trebuie sa faci ceva cu ea pt a ajunge la iubire.
cum am mai zis,ca iubirea nu este conditionata de nimic,nimic nu o poate bloca,ea este libera si neconditionata..
daca simti ca iubirea este blocata,fi increzator ca nu ea este cea blocata,nici tu nu esti,dar daca vrei sa crezi asta....nimic nu te impiedica ci mai degraba ti se arata ce crezi.
cum am zis odata cuiva:"frica cu o mie de fete".
controlul il manipulam,dezvoltam asupra acestor chipuri ale fricii,asa zisul haos, nu asupra a altceva.
http://scoalalucratorilorculumina.ning.com/forum/topics/decizii-1?commentId=5712921:Comment:20272

duminică, 19 septembrie 2010

Iubire-clarificare

ai scris ca daca ti-e frica nu ai iubire,dar eu zic ca iubirea ne arata intotdeauna ca nu suntem frica.
nu ai nevoie sa iti apartina iubirea,ci sa realizezi ca esti iubire si nu altceva,sa confunzi,sa crezi ca te-ai ratacit,pierdut s.a.
tu nu esti pierdut,ratacit,gelos,egoist,posesiv ci esti iubire.
Dumnezeu este peste tot,deci tu esti iubire.
sa ne gandim cu iubire ca totusi ceva ii sperie pe oameni.
 in ce incurcatura se baga oamenii daca le spunem,daca vei avea frica nu vei avea iubire(de exemplu se-incurca in minciuna).
iubirea nu este conditionata de nimic,ea nu depinde de nimic.
multi oameni nu vad cat de apropiati sunt de iubire si in viata lor se agata din ce in ce mai mult de frica,pana cand acesta devine un stil de viata.
e la moda sa ne fie frica de deceptii,dezamagirii,capcane,nerealizari,constrangeri,etc.
le adoptam ca stil de viata caci ne gandim ca oricum ele fac parte din viata.
ce ii sperie pe oameni?ca viata este doar ce vad ei in aparenta.
nu le vine sa creada in ei,caci ei sunt viata si iubire continuu.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Tarja Turunen - I Feel Immortal - Official Videoclip HD



aici simt suferinta asa de frumoasa,ma simt neputinciosa,apoi ramane frumusetea cu un iz lin de suferiinta si ma simt bine.

Discutie cu cateva nelamuriri ale unui om...

 Priviti cum el le crede lamuriri,aceste lucruri care apar din el in fata unui om necunoscut, confundandu-le cu LUMINA  datatoare de lamurire.Apare judecarea,interpretarea si iesirea din scena.


el: esti?
eu: da,dar fiul meu mai are chef de cuibareala in brate si inca nu se duce la culcare....
el: am inteles.... cred ca ma duc eu inainte lui ....
eu: la culcare sau la cuibareala
eu: ?
eu: esti obosit?sau plictisit...
el: dupa ce ma cuibaresc, adorm
eu: asa da,e natural
el: sunt la ora mea de culcare
eu: si dragut
eu: da,e ora ta?
el: si daca nu fac altceva. ma culc
eu: inteleg
el: da, de ce la tine care este?
eu: nu stiu,nu m-am gandit inca la asta,cand eram mica se gandea mama pt. mine...
el: am uitat sa te intreb de ce stai pe invisible?
eu: pt ca sunt ocupata
el: ma rog.... exista statusul busy....
eu: ei dar ma tenteaza daca scrie cineva...
el: cedezi usor?
eu: si mai bine stau pe vizibil cand sunt real disponibila
eu: nu cedarea e problema,ci doar faptul ca daca cineva chiar are de comunicat ceva,ii raspund
eu: e simplu
eu: si omul are intotdeauna multe de comunicat daca isi da seama
el: dar acel cineva nu te vede si atunci cum sa iti comunice ceva?!?!?
eu: daca sunt pe busy sau alceva se vede
eu: iar pe invizibil,sa astepte,sa-si faca ce vrea el cu comunicarea caci nimeni nu ma obliga cu nimic
el: ?!?!?!?
eu: da?da!?!?!
eu: ce-i?
el: sunt doar surprins de raspuns...
eu: de ce,eu sunt bine cu comunicarea cuibarita in bratele mele,pe urma deschid bratele cu placere
el: ID-ul vandiubire esti tot tu?
eu: da.
el: am inteles
eu: te surprinde,necunoscandu-ma
eu: acest id
eu: te surprinde?
eu: intelesul?
el: eu imi dau seama de om din felul cu scrie, in cazul nostru
eu: chiar daca e asa raspandit..
eu: intelesul
eu: pai da,caci el exprima totusi ceva omul,in fiecare actiune
eu: dar chestia e ca omul nu este doar actiune..
el: de ce ai ales vandiubire?
eu: sa vad cine are probl. cu asta si sa-l  ajut,un gest neintentionat
el: eu am o problema cu asta, cum ma ajuti?
eu: te dezvalui tu si te ajuti singur,eu primesc tot.
el: ziceai ca il ajuti tu
eu: si aici e simplu,eu nu-ti vand iubire dar tu deranjat de asta asa vei crede
eu: nu exista ajutor,ci doar firesc
eu: firescul da impresia oamenilor comozi de ajutor
el: imi este greu sa te inteleg
el: daca vrei sa ma intrebi tu ceva
eu: stiu,dar nu e bai caci vrand nevrand primesti ceva,si cand vei avea nevoie vor veni automat aceste lucruri in viata ta,gata sa fie prelucrate
eu: sa te intreb...despre id-ul tau(ceva din spiritualitate)
eu : e exprimat din ceva ce te caracterizeaza?
el: ce-i cu el?
eu: despre id-ul tau te intreb,ce-i cu el
el: pe fiecare dintre noi il caracterizeaza(ceva din spiritual,id-ul lui), doar ca este constientizat mai mult sau mai putin
eu: te referi si la aplicarea constientizarii in viata noastra.caci degeaba stai incremenit in fata a ceea ce constientizezi
el: din momentul constietizarii, poti sa stai cum vrei ca oricum actionezi ca atare
eu: da dar mai groi daca stai incremenit...
eu: greoi
el: in fapt si fara constientizare tot iti creezi destinul, doar ca tin creezi inconstient
el: ce intelegi prin incremenit?
eu: da dar tot greoi si asta nu caracterizeaza armonia noastra interioara
eu: oprit
eu: senzatia de oprire
el: armonia noastra interioara este caracterizata citeodata si de felul incremenit, greoi, etc
eu: aceea care devine un obicei si confundata cu naturalul
eu: noi percepem asa,caci ea nu e caracterizata in nici un fel in realitate
el: cum iti intelegi tu dezvoltarea spirituala?
eu: e abstract ce pot sa-ti exprim acum
el: capacitatea de a abstractiza este una dintre cele mai valoroase ale omului
eu: da dar uneori avem senzatia ca vrem sa scapam de ea,nestiind ca ea ne ajuta sa scapam de agatarea lucrului care ne da senzatia aceea de nevoie de inlatrare a abstractului
eu: inlaturare
eu: intelegi?
el: imi este din ce in ce mai greu
eu: de exemplu in comunicare daca ai considera ca ai o problema...
eu: capacitatea de care spuneai ne ajuta sa nu ramanem agatati problemei
eu: caci in abstract problema se reduce la doi termeni,pana la dizolvarea ei
el: ai fost mai clara acum.... insa astept totusi raspunsul la intrebarea initiala
eu: ea se dizolva prin abstract in exprimare
eu: baiul e ca de cate ori cred ca o inteleg,apare ceva nou de inteles,e pozitiv aceasta
eu: vb despre dezvoltare spirituala
el: da
eu: tot ce am urmarit la altii,am vazut in drumul meu spre dezv. int.,as putea crede ca sunt iteligenta daca stiu deja atatea in plan spiritual
eu: dar nu inteligenta e baiul meu...
eu: caci nu am cum cerceta de unde stiu atatea,care se dovedesc mai apoi ca nu le stiu de fapt
eu: ci rasar pur si simplu
el: dar care-i baiul?
eu: baiul e pt ceilalti care cer ce mie nu imi apartine,nu stiu cu-i ii apartine,nu stiu de unde vine,vezi ce de nu stiu?acesta e baiul pt ceilalti care zic,daca stii atatea de ce utilizezi atati de nu stiu
eu: raspunsul e simplu,nu stiu
el: am inteles
el: iti doresc o noapte buna si mult succes in continuare
el has signed out. (18/09/2010 23.04)

eu: dovezi se cer,stii atatea da-ne,Dumnezeu stie atatea si nu ne da,da-ne tu,ca eu nu am nimica
eu: si eu inteleg(:)),noapte buna,la tine somnul e chiar brusc

P.S.-nu aveam in gand sa scriu pe blogul acesta discutii de pe messenger,dar se mai intampla...oricum genul acesta de contacte intre oameni e foarte raspandit si nu cred ca v-ar soca ceva in discutia aceasta.

Priviti





priviti cum  se-nfioara groaza in oamenii de pe pamant
si scarba a devenit la moda si-o vorba omniprezenta-n vant,
blamati spre cer ce nu vedeti ca v-apartine si truditi
cu sacrificiu prin drumul infernal cautati sa va refaceti fericiti.

 nu este asta alta viata ce-n veci nu v-ati dorit-o,din intamplare
natura nu-i slabiciune pentru a fugii din calea vietii a ei lucrare,
ne scapa firescul cand ne indepartam de-al fiintei respect
acesta proclamam cu totii cand uitam ca-ntr-o fiinta firescul este al ei efect.

priviti la rezultat,simtiti ca nu va apartine,ca nu-i bine
cand rataciti aiurea si nu credeti ca va domina imagini in ruine,
dar turma calatoare cerseste sfasaind din ultima farama a voastra libertate
si voi doriti sa evadati cu dosul in linistita moarte.

vineri, 17 septembrie 2010

Iubire in povesti

imputita,ratata,acestea sunt ultimile cuvinte care le-am auzit pe ziua de azi de la o fiinta umana,fratele meu.
bine ca am o memorie scurta in ale raului si il rumeg greu incat sa stau sa intorc de zeci de ori aceste ganduri transmise de altii.
fratele meu vorbea la telefon cu bunica mea iar eu eram la bucatarie sa-i pregatesc laptele fiului meu, auzind tot ce se zice.
parca memoria mea se blocheza cand incerc sa imi amintesc ceva rau.asa ca nu imi amintesc ce zicea bunica fratelui meu despre mine si cand eu am spus ce gandeam in privinta acelui subiect de discutie,dupa mai multe ignorari,bunica mea ii spune fratelui meu care ma cere la telefon.
fratele meu imi spune sa nu ma mai bag in discutie,iar eu i-am raspuns ca bunica mea m-a bagat automat in discutie cand a inceput sa vorbeasca despre mine.
el a zis ca bunica e libera sa faca ce vrea in curtea ei.am fost de acord cu el si i-am spus ca si eu sunt libera sa spun ce gandesc cand e vorba despre mine.
atunci el a inceput cu batele:e casa mea imputit-o,ratat-o....
i-am redat telefonul bunicii caci in alte dati(prea repetitive deja) statusem ca bleaga sa il ascult,spunandu-i ca eu nu sunt lasa sa fug asa ca nu-i inchid receptorul indiferent de ce ar avea sa-mi spuna.
iar bunica mea e omul care mi-a adresat cele mai multe si urate cuvinte din viata mea,santaje,manipulari,amenintari.
bunica mea imi reproseaza ca nu ma suporta,caci acesta e motivantul ei principal pt toate relele care mi le face.
fratele meu imi reproseaza ca nici el nu ma suporta,motivantul lui fiind parerea lui despre mine si de aceea are toate drepturile sa ma faca in toate felurile si chiar sa incerce sa ma loveasca.
mama mea nu ma jigneste,dar imi spune sa tac.
sotul ei imi spune ca poate ceilalti au dreptate si mereu vine cu idei noi cum trebuie sa schimb ceva la mine.
tatal meu imi sugereaza sa fiu curva,caci toata lumea va fi multumita,inclusiv eu si el.
cuvintele bunicii mele daca le-as fi strans toate la un loc si le-as fi inghitit chiar as fi ajuns un nimic pe lumea asta si in casa ei.
atitudinile ei daca le-as fi strans in jurul meu,eu as fi ramas doar o carpa sub picioarele ei.
daca as fi ascultat sfaturile "binevoitoare" ale bunicii mele acum as fi fost batjocura in lume a iubitorilor de manipulari.
vorba repetitiva a mamei mele,daca as fi pus-o in aplicare in viata mea,nu as fi mai stiut ce calitati am,cine sunt eu,as fi fost ca un bebelus care nu stie sa vorbeasca si musca,loveste in stanga si dreapta neacceptand nimic neplacut lui ce se apropie de el.
as fi mai continuat sa scriu dar i-am spus si bunicii mele sa citeasca aici caci poate s-a strecurat ceva ce nu am avut timp sa-i exprim.
ea mi-a spus ca nu-i corect(gramatical a spus dar nu are importanta) cum zic de faptul ca nu ma suporta,nu-i un repros si sa spun acum si relele despre mine.
i-am zis ca eu nu gasesc ce rau as putea sa spun despre mine,caci fac altii treaba asta.eu bine gasesc dar rau nu,decat cand ma inpiedic prin curte si imi zic:"eiii,ce bleaga esti".
"aoleuu",a zis ea,"atunci trebuie sa consulti un doctor ca nu-i normal sa nu-ti gasesti nici un defect".
eu i-am spus ca imi gasesc altii rele,caci fac altii treaba asta in locul meu,asa ca nu-mi fac griji.
 
da ma gandesc acum,oare ar trebui sa incep sa gandesc rau despre mine?
stiu ca eu primesc pozitivul,cu sau fara rau,asa ca nu m-ar speria aceasta.
dar de ce as face acest lucru daca eu nu simt nevoia imperativa de a o face,plus ca simt ca nu ma caracterizeaza aceasta actiune.
imi tot strafoc memoria acum si vad ca nu cred nimic rau despre mine,orice as incerca sa cred despre mine rau,nu dureaza mai mult de doua minute.
sa scriu acum drumul meu de evolutie interioara,sa vad ce-i bine sau rau?
dar acesta merge atat de iute incat nici nu am timp sa vad raul.
ce sa zic altceva?
e rau:ca am ajuns sa exprim oamenilor ceea ce traiesc cu voce tare
ca ma simt libera,fericita si ca iubesc, indiferent de situatie si oameni
ca-mi respect viata interioara si ceea ce exprim e sincer
ca daca s-ar intampla sfarsitul lumii,sau ar sarii zece oameni cu gura pe mine sa vorbeasca urat, eu tot mi-as urma viata,nu m-as opri in loc.

e rau:nu stiu orice incerc sa gandesc simt ca nu as fi sincera cu mine,asa ca o las pe alta data.





cititori,atentie!!!

va spun pe scurt   ca o perioada sper nu prea indelungata,nu voi mai veni pe aici prea des chiar deloc.sper ca voi reveni curand pt a fi aici constant.
pt cei care tin mortis sa-mi spuna ceva le las adresa mea de e-mail pt a-mi da nr de telefon in caz ca vor vedea ca nici pe e-mail nu mai apar.
clari13134@yahoo.com
 cred ca internetul nu-l voi mai avea maxim o luna.
va pup.:)

miercuri, 15 septembrie 2010

Am plecat pornind din iubire

18/08/2010
am plecat
prin vant sa-mi usuc lacrimile,
am uitat
cui ii datorez in clipe de dor patimile.
legata nu sunt
caci aproape de  oricine mi-am incalzit inima,
amintire nu sunt
cand tu ai spalat cu iubire iluzia din vina.
pasii tai
cand plangeai dans tineau aproape de suflet,
ochii tai
ma rugau pe buze sa-nchid mut si amar urlet.
te gasesc
cand din dor clipa ostenita aparent se opreste,
am plecat
in pas de vant cand eternitatea din iubire porneste.

pt cei care mai vor sa citeasca poezii:mai am cateva printre primele subiecte ale blogului.

marți, 14 septembrie 2010

TEAMA SI VIATA

scriu si aici ce am comentat pe blogul lui Lorelei.

eu pot oferi incredere totala oricui pt ca cu cat trec anii cu atat ma pot concentra asupra vietii mele cu atentia sustinuta de prezenta continua.
frica nu motiveaza vigilenta completa,ci frica motiveaza doar cele trei:lupta,fugi sau stai.
deci imaginati-va ce invatam pe copii nostri cu utilizarea fricii.
copii au dezvoltata atentia total,noi doar ii putem invata sa o puna in practica asupra concentrarii vietii lor.
nici eu nu sunt de acord cu utilizarea conceptului de rasplata in oricare domeniu al vietii.
rasplata se acorda animalelor care vrem sa le domesticim.
este o limitare acordata rasei umane si o indepartare de Dumnezeu daca se crede ca avem mai putine mijloace decat animalele si avem nevoie de rasplata domesticirii.
domesticirea a ce?ar putea cineva sa o aplice pe mine?domesticirea a mea in fata limitelor sale?
acela care va incerca asta asupra mea inseamna ca tine mai mult la limitele sale decat la mine,eu fiind un om care pot sa-i evidentiez ca nu am nimic de-a face cu limitele sale.
si eu sunt socata cat de usor pica unii parinti in conditionarea,santajului si comertului cu iubirea.
eu vad la copilul meu cum isi croieste singur drumul interior,il vad cat de echilibrat merge fata de oamenii care cad in capcane asa de usor.
eu doar atat il ajut:il prind de mana ramanand in picioare.
el nu are nevoie de ajutorul meu,dar el din iubire ma priveste daca mai sunt in picioare.
acesta e "ajutorul" meu:sa raman in picioare,asta e proba mea de iubire.
hai ca m-am atins singura pana in adancul sufletului cu aceste cuvinte.pastrez aceasta atingere pt a  continua sa scriu si altceva.
asel-inteleg ce scri tu despre atingerea sobei incinse.mentionez ca fiul meu a avut deja contact cu frica si constientizarea ii este semi-utila daca eu nu i-as reaminti ca atentia si nu frica ii e utila in apropierea pericolului.
sunt oameni in jurul copilului meu care tot timpul au frica fata de pericole,eu doar am atentia activa ca si copilul meu sa fie atent si constincios fata de sine in preajma pericolelor.
deci simplu fapt ca face buba atingand soba,nu este suficient,copilul meu se repeta in aceea actiune pana cand va completa ceea ce nu gaseste in el sau altii.
asa fac si oamenii de-a lungul intregii vieti,se vor repeta chiar cu riscul de a face buba daca in interiorul lor si a celorlalti vor vedea doar bube.
asta e si chestia cu pacatul.
pacatul e buba.
pacatul nu e de la Dumnezeu sau din alta parte decat din oamenii care cred ca au o buba.
care vad doar faptul ca ei cred ca au o buba.
nu vad mai mult,iar asta inseamna ca ei nu se vad pe ei complet ci doar buba,pacatul,imperfectiunea,nemultumirea,frica.
degeaba vin repere din exterior,de la parinti,de la Dumnezeu caci ei isi utilizeaza liberul arbitru pt a se hrani cu reperele in speranta ca va fi si o data bine .
iar odata terminata treaba cu hranirea sperantei revin  la credinta cu buba.
de ce au nevoie oamenii de speranta?
pt a duce in spate crucea bubei.
iar in cazul adormitilor,ei utilizeaza reperele pt a-si mai hranii cu un strop de forta urmatorul pas de facut.
ei sunt prea obositi de durerea pricinuita de buba.
pe ei reperele nu-i trezesc caci prefera sa le utilizeze cum am zis.
 acestia,odata finalizat pasul,vor face orice pt inca un strop de forta in urmatorul pas,vor santaja,vor conditiona,vor utiliza dependeta cuiva sau a lor,etc.
cum sa-i ajutam?
sa-i simtim cum am spus ca o fac eu pt copilul meu.
ei sunt tot niste copii care privesc spre noi,uneori cu lacrimi in ochii,sa vada ca totusi e cineva in picioare si chiar daca un om e orb,tu luandu-l de mana nu il ridici ca asta o va face el constientizand ca cineva e in picioare.
si cel adormit se va trezi cand cineva care sta in picioare il ia de mana.
ce inseamna acest in picioare,ca tot am scris atata?
inseamna sa fii atent ca mergi in viata si sa te concentrezi in mersul vietii tale pana la armonizarea in totalitate.
asta ma uimeste pe mine:cum ajunsa la armonizare voi mai avea cateva zeci de ani de trait si va aparea moartea in armonizare.
mi se pare o disproportie prea mare intre sensurile mortii si cel al armonizarii.
banuiesc ca asta se va lamuri de la sine atunci cand voi intelege ca nu frica este motivantul armonizarii si nu frica de moarte este motivantul vietii.
pt ca moartea nu a nascut vreodata viata.
m-am departat de subiect un pic.
noi oamenii avem nevoie sa ne caracterizam in viata.
dar sa nu uitam sensul acestei propozitii.
in viata ne caracterizam,nu in adormire,nu in orbire,nu in iubire,nu in dependenta,nu in frica,nu in fericire,nu in FRICA ne caracterizam.
ci in viata ca prezenta activa in noi.
viata e in noi,noi suntem in ea,ea e pretutindeni.
restul lucrurilor sunt de scurta durata,limitate de alegerile noastre,ele sunt nesigure,ele sunt asa cum sunt.
dar VIATA nu-i limitata nici de pericole,nici de frica,de alegeri sau altele,ea este asa cum este,intoarsa cu fata spre infinitul inconjurator.
noi doar trebuie sa fim alaturi de ea caci de aceea ne-am nascut,sa fim alaturi de ea pretutindeni unde ne duc pasii.
ce e mai important pt om,viata sau frica si orice altceva?
Viata e in fiecare pas al nostru,pe cand celalalte trec.
lumea nu-i dominata de frica,ci de viata.
suntem in domeniul ei.
domeniul ei e in noi si peste tot.
dar asta ramane inca indatorirea noastra din nastere de a vedea.
si ce inseamna a vedea?
a vedea complet viata,nu vom vedea viata utilizand ca ochi  fricile noastre.
caci da,ochii nostrii interiori sunt tot viata.
de aceea sunt conflicte caci confundam proprii ochi cu frica sau altele.
se intampla din neatentie sa iei un alt obiect  decat lingura pt a lua mancare din farfurie sau mie mi s-a intamplat cand eram concentrata in cugetarea unui text pe care tocmai il scrisesem in loc sa musc din batonul de ciocolata,sa ma trezesc ca musc din creion(sau sa scriu cu ciocolata:))).
inchipuiti-va ca asa se intampla cu frica.
ii uitam rolul,si mai presus de aceasta nu constientizam ca noi oamenii am depasit de mult rolul fricii.
ii acordam mai multa atentie decat i se cuvine.
da,si pt copii e un factor care ii impiedica si ii deranjeaza caci ei stiu cata atentie sa-i acorde fricii.noi le sugeram sa le preteze mai multa atentie fricii decat lor si la ceea ce ii inconjoara.
pare absurd nu?
dar cum zici tu Lorelei asa ajung oamenii sa faca absurditati din frica.
rolul vietii este sa ne lumineze in parcursul nostru.
stiti cum merge lumina lanternei din mana noastra pe un drum intunecat?
ea ne descopera urmatorii pasi care ii vom face.
viata nu-i lanterna:),noi suntem lanterna si mana este viata,lumina este darul lui Dumnezeu.

si poze de cand eram mica,adolescenta si dupa adolescenta.ultima e de acum patru ani.



Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu