Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






vineri, 3 septembrie 2010

Iubirea,unirea dintre cer si pamant

-scriind pe un blog comentarii,mi-am reamintit ca e mult mai usor in contact cu oamenii(chiar si virtual) sa revezi lucruri care,cand le traiesti singur,uneori nu sunt lamurite indeajuns.si ma gandesc ca acest contact...cu cat e mai repetitiv,cu atat mai mult se lamuresc lucrurile.:)
-daca simti in unele momente din viata ta,ca in contactele cu oamenii, in interiorul tau cum raman prea multe lucruri nelamurite ,sa raspunzi realitatii ca sufletul  cheama apropierea de alte suflete.
-iar foarte interesant e sa-ti reamintesti apoi etapele prin care ai trecut  dupa ce te-ai crezut departe, cum te-ai apropiat de un suflet sau natura,apoi sa impartasesti aceasta reamintire cuiva.
-e ciudat cum datorita faptului ca  vederea nu  ne ajuta sa ne lipim ochii pe un suflet,in unele momente, simtim omul din fata noastra indepartat ,rece sau chiar mai grav ,golit de suflet.
-fotografia
-comentarile:
(Unirea dintre cer si pamant)1-imaginea aceasta,de unire m-a impresionat mereu.noutatea,de pe urma si in timpul acestor impresii,inca nu s-a oprit sa-mi ofere surprizele ei.
2-citind comentariul care l-am scris adineauri,incercam sa revad senzatia care am avut-o cu cateva saptamani in urma cand am privit un astfel de peisaj.
-imi amintesc ca aveam senzatia ca eram acolo,atat de aproape de lipirea dintre ele.
-de obicei cand privesc cerul si pamantul,vad distanta mare dintre ele si pe mine mica,iar cand reusesc sa ma simt atat de aproape de ele "in unirea" lor,langa amandoua in acelasi timp,ma simt mult mai mare si plina.

-am inceput aceasta practica mai demult,pt. ca simteam ca senzatiile acestea nu sunt totul si ca se mai afla ceva in ceea ce traiesc:am inceput cu copacii,cocotandu-ma cu privirea pe coroane nu prea largi dar inalte si stateam pe o crenguta mica tocmai acolo in varf;iar pe o creasta de nor ma bucuram de lumina mai aproapiata(creasta de munte o faceam cu privirea de cand eram mica);uneori priveam apa de pe un pod inalt si ma urcam pe un val mic al unui rau care curgea lin;si sus,pe cer ma lasam mangaiata de lumina unei stele mici,indepartata.
-in toate acestea care le-am enumerat mai sus senzatia era un pic diferita de cea a cerului si a pamantului:simteam ca fiinta mea e mica in inaltimile,departarile pe care o asezam,iar eu care priveam eram ca de obicei,dar care primea lucruri deosebite,vaste din directia privirii;
-dar cum sa primesc ceva care era mult mai mare decat ma simteam eu de obicei?natural se intampla aceasta:simteam parca cum se forma in jurul corpului meu o linie imprejmuitoare la o anumita distanta,iar noua "masa corporala" care se formase si era delimitata de acesta linie,ma surprindea ca simteam ca fiind tot eu.


acum ma duc sa dorm ca vad ca tot corectez la litere mancate si asta inseamna ca sunt obosita,ma grabesc sau trec direct la subiect spre esenta lui fara sa mai pretez atentie la "decor".dar observ ca daca las sansa acestor lucruri prin atentie continuandu-mi drumul in acelasi timp,prin corecturi gasesc alte cuvinte cu noi sensuri legate de text,care il imbogatesc pe acesta.

uf,ce vorbareata in scris sunt noaptea aceasta...tot vreau,dupa ce las un subiect,sa mai scriu cate ceva.

4 comentarii:

The Shadow spunea...

atunci, mai scrie!

catalin fudulu spunea...

E firesc...
Ideile se completează în permanenţă...

Toteu spunea...

@The Shadow -fi sigur,mersi de indemn,al meu cu al tau tre' sa faca ceva...
din mers,o fac de-o viata,tot voi scrie in gandul meu cu toate ca am memoria scurta.
mersi tie si lui Lorelei ca v-ati abonat la "persoane interesate"(scrisesem,interesante:)).

Toteu spunea...

catalin-ai observat si tu aceasta,ma bucur caci e utila vietii aceasta senzatie...
eu uneori am impresia ca toate pornesc dintr-un singur punct,baza.nu am nevoie sa fiu sigura de aceasta ci doar e incantator sa ma apropii de punct.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu