Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 31 iulie 2011

cu alti ochii,care sunt aceiasi

http://adicaeu.blogspot.com/2011/07/alegeri.html
Lori,nici eu nu am ramas acolo,dar parca "l-am luat pe Dumnezeu cu mine".
Stiu cand am fost acolo,se repetau niste cuvinte:
...INCREDERE,traieste,bucura-te.
eu,dezorientata dar totusi plina si deschisa simteam ca e greu si imi venea sa zic acelei trairi ca imi este greu...dar se repetau aceste cuvinte.
era ca si cum,mi se zicea:ia si priveste prin ochii mei(care semnificau acele cuvinte pline de energie si calitati).
eu eram speriata,ca atunci cand aruncam ochii asupra primului om care imi iesea in cale,parca intram in mintea lui...si este aiuritor ce se intampla atunci...risti sa te umplii de confuzie.
dar ceva imi spunea parca,ramai unde esti,si traieste(revenind cuvintele:incredere,etc).
totul se derula asa:arunca ochii in exterior,simte-te pe tine acolo asa profunda cum esti,si nu te pierde,tine-te aproape de ghidul tau interior care prin traire il vei vedea cum iti comunica din fiecare om.
am realizat si vad,cum oamenii se ajuta intre ei,si ei nici nu isi dau seama...e imens.
si...hopa!...atunci,un raspuns mi-a venit.
ti-e frica?
e omul din tine,de care TREBUIE sa te bucuri traind,inpreuna cu aceea ghidare.
imi venea sa rad,caci vedeam obligatia care nu mai parea asa de reala...dar totusi prezenta datorita bucuriei de a privii prin ochii lui Dumnezeu.
nu am fost niciodata o persoana religioasa,simteam o ezitare in a spune ca eu cred in Dumnezeu...dar,asta e...
parca ar zice:daca voi nu ma vreti,Eu va vreau,caci va iubesc.
si parca eu I-am zis:daca ma vrei,ia sa vad ce este aceasta.
ma repet,zicand ca:am facut bine ca mi-am deschis blogul,caci vad cum ma ajutam fara sa stiu,pe fiinta care sunt acum.
ieri seara,am invitat pe cineva sa iesim.
voiam sa ascult acel ghid din om indeaproape...mai ales ca il chemam sa ma ajute cu un proiect de job(si nu numai) care vedeam ca prindea forma si viata in mine(era cam asa:"E ca si cum mi-as construi viata. E ca si cum as cere ceva si asta s-ar intampla."-cuvintele tale)

chestia e ca am intalnit mai demult un barbat in care nu am vazut nimic,...ci doar o clipa.
acum am inteles ce facea el.
de fapt omul era perfect vizibil,dar mi se prezenta prin acel ghid din el.
el stia ca nu o sa ma vad in el ca o oglinda pt ca nu mi se "arata" nimic din el,dar ca ma voi lasa pe mainile acelui ghid.

aseara,cand m-am intalnit cu prietenul de care incepusem sa zic,am vazut,ascultat ceva:
cand impingeam cererea de ajutor spre el,el imi raspundea neconditionat,caci el se ajuta pe el.
ceea ce vazusem si prin ochii lui Dumnezeu,cand am vrut sa VAD oamenii.e ca si cum omul zice:cere-mi sa te ajut,pt a ma ajuta eu.
ASTA AM FACUT SI EU PANA ACUM!
acum iau parte la creatie,vazand aceasta libertate...pt. ca este o libertate...oamenii o fac fara sa vrea,fara sa stie...dar O FAC cu pasii siguri ai acelui ghid interior.
ceea ce am mai observat cu acel om ieri,este ca el simte inconstient aceasta vedere a mea,si ma indeamna sa traiesc.
eu ascult aceasta,si atunci omul parca uita de ajutor si se bucura.

in viata mea,am vazut oameni "evoluati",care imi dadeau impresia ca parca pandesc ca eu sa traiesc macar o clipa,...O BUCURIE ATAT DE SIMPLA.
...o iubire atat de simpla,pt ca eram eu cea care ma bucur,eu cea care iubesc...era iubirea lui Dumnezeu.OMUL era omul din mine.
simt cum parca fac salturi peste credinte de ale mele,simt ca parca nu fac salturi...ci sunt tot eu...eu care ma accept...
ma accept si vad in jurul meu...
...si realizez ca e un cadou.
cadoul de a trai.
multumescul se revarsa peste tot.
si nimic nu mai e al meu.
...totul e al lui Dumnezeu...inclusiv revarsarea acelui multumesc.

simti Lori aceste cuvinte,nu?
simti Clari aceste cuvinte,nu?
asta a devenit intrebarea pt mine.
orice intrebare ce as pune-o lumii,mi-o pun mie...pt sa fiu aproape de Dumnezeu...pt ca El sa-mi DARUIASCA trairea.
si ghidul,este acel viu din traire...

de aceea am revenit cu alti ochii,sa iti privesc cuvintele:"Ba atat merg... Strict atat."


Lori,ceea ce vad este ca oamenii se definesc pe ei insisi...prin orice.oamenii,eu...noi vorbim cu toata fiinta despre drumul spre Dumnezeu.
oamenii,tu...imi arati,se vede in tine,in oameni acel ghid,viu,Dumnezeu.
da, Lori...este tot timpul prezent Dumnezeu,in fiecare traire a noastra...asta ne defineste trairea.
imi bate inca inima asa de tare,dupa ce revad ce am facut pana acum...in viata mea.
totul este pt ca eu sa revad acel ghid interior...si sa privesc prin ochii lui...si sa traiesc asa cum vede Dumnezeu lumea.
asta mi-am dorit mereu,asta este acum.
este...Dumnezeu.
nu mai am cuvinte...traiesc ceea ce imi arata El.
Lori este super!
El este viu.
imi vine sa plang...dar este plina de bucurie trairea.
bine ca mi-am deschis blogul...vad acum pasii acelui ghid interior...este frumos,este plin de iubire,Lori!

sâmbătă, 30 iulie 2011

Ani de zile..."numai" sa spuna povestea Lui si pasii...

Am scapat in mare parte de mirosit.
Inca mai simt gustul de foame.

Intrezaresc viul vietii.
E asa de simplu.
E asa aproape de mine.

Vad moarte,iubire...
...si raspunsurile,dragele de ele...va intrece Trairea.

Acum,nici nu imi dau seama de ceea ce scriu...dar viul din interior,de peste tot...e asa de...Traitor.
Si iubirea e...

din punct de vedere psihologic se numeste afirmare.
Trait...
Spirit...
Psihologic...

Totul este si-i comunica lui Dumnezeu.

Nu stiu cate multumescuri sa zic.

Trairea este implinire si ghidare.

Inteleg de ce miroase de la distanta!

vineri, 29 iulie 2011

John Frusciante - Before the Beginning




Plec iar la tara pentru cateva zile.
Va las in compania acestei melodii,care mie imi arata ceva frumos din mine.
Acest frumos ma invata in fiecare zi sa ma bucur de el.
Il avem toti in noi.
Cei care se stiu...sa stiti ca ma bucur si eu cu voi.

Melodia este bine-venita si pentru atunci cand vrei sa iti lasi gandurile relax.

**HD** RCT3 Firework Show - LE RÊVE

nu vreau sa-mi intri in suflet!

de cand eram mica am trecut dincolo de ziduri direct in sufletul omului.
avem credinta aceea ca pot,si nu m-am lasat convinsa ca exista ceva de nepenetrat in om.
nimeni nu ma credea ca o fac,nimeni nu stia...toti simteau.
aveam nevoie de ajutor,si am inteles iute,foarte mica fiind,ca nu trebuie sa astept nici o permisiune...caci sufletul e dat de la Dumnezeu liber.
voiam sa-mi inteleg propriile capacitati de suferinta,si aveam nevoie de ajutor.
simteam ca am multa iubire in mine si imi vedeam suferiinta partenera exprimarii mele.
ea era pitita si timida acolo,ascunsa intr-un coltisor al exprimarilor mele de iubire.
cu iubire ma uitam mereu la aceea forma chircita,plangacioasa si murdara.
ce astepta ea,de ma insotea mereu?
suflete calde,caci al meu se gasea mereu sa faca altceva.
asa ca mi-am luat inima in dinti,si am mers in cautarea acelor suflete.
asa am comunicat cu suflete,mi-am imbaiat insotitoarea cu iubirea-mi mereu prezenta...si nimeni nu stia nimic.
nu am deranjat pe nimeni,ci doar:
Bate si ti se va deschide!

sciu si aici ceva ce notasem in carnetel acum ceva zile:
Suferinta imi e asa aproape mereu,si nu imi vine sa imi las trairile sufletului meu ce iubeste,de-o parte.

joi, 28 iulie 2011

fericire?

http://adicaeu.blogspot.com/2011/07/alegeri.html
e bine sa te rezervi la rabdare,cat timp nu e de confundat cu vocea fricii.nu stiu daca ai observat lucrurile repetitive din viata ta,caci ele iti arata pregatirea,stadiul in care te afli.
de asemenea,e bine sa ajungi sa fi constienta la fiecare pas ca ai niste capacitati...caci ele se vor desfasura natural fara ca tu sa iti dai seama,iar atunci cand vei realiza treaba facuta asupra ta...te vei simti pregatita.cand vei avea curajul si fericirea sa lasi aceste capacitati sa lucreze prin tine,atunci...da,va fi fericire neconditionata de ceva,libera de orice lege ascunsa.Lori,te vei mira cat de simplu poate fi,cat de simpla este fericirea...vei urmarii cu admiratie cum aceasta fericire descurca fiecare fir de complicatie urzit in viata ta si acelor pe care-i iubesti.
atunci te vei recunoaste.in sfarsit vei trai fericirea de a fi tu.
in acele momente sa nu renegi niciodata pe cea care esti acum,si ceea ce ai fost,pt ca nu este alta TU,si nu va fi niciodata.sa te privesti ca un copil a ceea ce esti,indiferent de ceea ce vei devenii in viata.
hai sa iti spun o noua filozofie a mea:am vazut oameni care isi resping cu violenta pe cel ce au fost in trecut,ca si cum schimbarea de azi ar insemna punerea unei noi masti care se aseamana cu o noua identitate.acesti oameni nu vor scapa niciodata de obiceiul de a cataloga pe altii,cat timp nu isi vor privii trecutul cu duiosie si tandrete.atunci in trecutul lor,nu si-au dorit ei sa fie priviti asa?atunci de ce nu o fac ei acum cand nu mai au nevoie sa cerseasca nimanui o identitate,cand simt intr-adevar ca isi locuiesc fara teama pielea?acum cand au crescut,si cand fiecare clipa e unica,fara a mai fi catalogata ca trecut.cand fiecare clipa te umple si te formeaza.cand nu mai lasi nimic in urma,in mana mortii si efemerului...primesti totul,pt a devenii universul complet al trairilor tale.cand realizezi ca esti un om integru,si fiecare clipa devine aripa...si fiecare clipa deschide o noua poveste a intimului tau......

asculta Lori,adevaratele repere le ai de acolo,restul vei vedea rapid ca sunt false repere.
nimic nu te va acoperi ca o avalansa,ci din contra te va descoperii:tu esti avalansa,asta e tentant...sa-ti dai drumul constant, calatoriei vietii din tine.

iti voi spune ceva sigur:
NASTEREA LUMINII NU ARE ROLUL DE A LUPTA CONTRA INTUNERICULUI.
sa nu uiti niciodata aceasta.
intunericul nu este decat o cortina-iluzia.
lumina nu este scop,ci este DAR.
lumina nu este ceva sa utilizezi contra a ceva,ea nu este contra-forta...pt luptatorii care ne mintim ca suntem.
noi nu suntem lupta,ci suntem DAR.
lumina nu este un obiect,noi nu suntem un obiect de utilizat.
nu este obiect de expozitie,pe care sa il alegi si sa il utilizam ca defilare, si sa iesim in fata mortii victoriosi.
nu este alegere,ci este dar...este viata vazuta ca dar,nu venita cu un scop,ca o cruce care risca sa te derame.
nu crezi ca in aceste cuvinte se gaseste totul?
-Dumnezeu,iti da atat cat poti duce;
in aceste cuvinte gasesti ideea de dar...tu te poti duce,pt ca esti dar...de la Dumnezeu.cati oameni nu vad asta?atatia, cata ura exista pe aceasta lume.

:)vezi?trebuia sa vin pe blogul tau pt ca inspiratia mea sa reprinda cuvintele in zbor.
trec comentariul pe blogul meu.
un pupic din partea mea.
si curaj,caci esti frumoasa...si iti dai seama cu ce ochii te privesc...acei interiori.

durere

cel mai dureros lucru e cand scoti durerea din tine...asta se numeste suferinta.
e ca si cum ea a stat lipita vesnic de corpul tau si dezlipirea ar fi ca un sacrilegiu.

miercuri, 27 iulie 2011

efecte

intelegerea te poate face un maestru al efectelor ce se abat asupra ta.

concluzie

cel mai bun manipulator e acela care te ajuta sa te prefaci ca nu-i vezi manipularea.

un blog surprinzator

iata aici o postare:
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/07/o-mana-intinsa-catre-respinsi.html

relatie

relatie fara conexiune nu exista.fara conexiune este iluzie.

iubire si ratiune

egoul e de multe ori confundat cu ratiunea.
eu il numesc :locul de depozitat pt resturile ratiunii,locul pt lucrurile iesite din uz ale ratiunii,gunoiul ratiunii.
cand un om se simte gol,recicleaza acest gunoi.
unii recicleaza cu ajutorul ratiunii,ceea ce este evident,nerecomandat.
iar altii prin iubire,proces numit de acestia:dezintegrarea egoului.
dezintegrarea egoului in iubire-acesta sa fie botezul nostru?
iubirea nu se are decat pe ea,si nu iti cere nimic.
eu am vazut la multi oameni refuzul iubirii,si sa le fie ceruta de viata, dezintegrarea egoului...e prea mult,si vor avea senzatia de sacrificiu si suferinta.
Isus a zis ca nu vrea jertfa:"Mila voiesc,iar nu jertfa!"
eu cred ca daca iti e mila de egoul tau,te lasi mai usor patruns de iubire.
nu vad iubirea ca un recipient in care sa iti arunci rufele murdare,in speranta ca ele vor fi spalate...si apoi sa o reiei de la capat cu "murdareala".

luni, 25 iulie 2011

convins...dar pe mana cui?

mi se cam luase sa dau credit calcului in iubire...
el-"Se pare ca s-a incheiat...mult succes pe mai departe"
eu-"Da,si tie sa-ti fie de bine. Pt. mine a fost cu placere si mi-as dori sa iesim intr-o zi la o discutie,la un suc."
se pare ca in incheierea fara inceputuri,nu se mai calculeaza...
el-"...Ma gandeam  acum,chiar nu ti-am spus asta si ar trebui sa stii,esti cea mai frumoasa partenera pe care am avut-o,si cea mai sexy,si cea mai calda,si cea mai priceputa in pat.ai schimbat ceva in viata mea.Multumesc..."
si pana la urma ce mai probezi,calculand o mie si una de fatete?eu sunt ok. ca om pt tine,tocmai pt. ca te arati convins.
nu vreau sa fiu convinsa,ci doar sa nu mai vad diferenta dintre convingeri si trairile a acelora care nu fac distinctie intre acestea doua.

eu-"Am vrut sa imi spui cum ai ajuns la acea concluzie.Eu nu ti-am spus nimic,asa ca pare mai mult tactica din partea ta.Daca am facut ceva pt ca tu sa vezi un sfarsit de relatie...pot sa zic ca tactica ta a dat roade(tot asupra ta).Cand nu ai teama,cursul unei relatii este natural."
el-"Nu este nici o tactica,nu mi-am dorit eu asta.Mi-am dat seama pur si simplu ca nu prea te intereseaza persoana mea.Te-ai intors schimbata complet,si te-am simtit departe.Iar faptul ca nu ai mai dat semn de viata peste weekend confirma."

cum poate o femeie care sa aiba toate acele calitati expuse din mesaj,si sa nu fie interesata de acel barbat?daca in preajma lui e asa,daca el o vede asa pe acea femeie...
poate are nevoie ca si eu ii confirm ceva...habar n-am,e gol in mintea mea.
in sufletul meu sunt aceeasi...imi intind aripile.

duminică, 24 iulie 2011

copilul-intre oglinda si comoara

care e cel mai pregnant lucru la un om?
egoismul
am vazut parinti care spuneau ferm convinsi,ca copiii sunt egoismul pur.
eu de cand ma stiu sunt pasionata de psihologie,filozofie si arta.
la nasterea copilului meu,am adunat tot ce am aflat despre copii in contact direct cu ei,si am privit cu ochii in patru la cresterea fiului meu.
am observat ca un copil se naste cu orice abilitate buna pt a-si cladi fericirea.
copilul in parcursul lui,e plin de abilitati.
de multe ori am observat cand intre mine si fiul meu era vreo problema de reglat,ca el este mai apt pt a-si gasi linistea.
eu ma incurcam deseori in nestiinta in a-mi utiliza propriile abilitati.
daca egoismul este cel care prinde mai usor amploare asupra uneio fiinte umane,atunci de ce nu ar patii si asta un copil?
sunt parinti care pun vina pe copiii lor pt lucrurile care ei nu reusesc sa si le regleze cu ei insisi.
de multe ori copilul este sacul de box al parintelui.
sunt parinti care zic:ah nu,eu sunt cel care ma sacrific...si nu primesc nimic in schimb dezinteresat.
dar oare,nu toti am fost copii...si nu ati simtit ca ajunsi la maturitate,parca erati goi de ceea ce aveati cel mai de pret in voi?
cine face sacrificii?
in relatii calculam ce pierdem sau ce castigam?
oare fiecare am calculat ce am avut de castigat prin faptul de avea o copilarie?
si daca am facut aceasta,oare de ce nu respectam ceea ce copii nostrii traiesc?
egoismul este un castig?...nu,este o pierdere a naturaletii copilului.
omul se lupta toata viata lui cu propria naturalete.
fiind foarte atenta la ceea ce primeste copilul meu fiind in contact cu mine,am observat reactia lui cand a receptat prima oara egoismul din mine.
s-a uitat la mine cu atentie si parca ma intreba din priviri:esti serioasa sau e o gluma?
imi venea sa imi bag capul in nisip ca strutul,simteam cum se urca in obrajii si privirea mea,rusinea fata de ceea ce ma cunosteam eu ca fiind.
cum puteam sa-i zic acestui copil drag:da sunt serioasa si imi sustin in continuare egoismul!
nu am putut sa dau replica cu egoismul meu pt ca ceva din inima mea,topea totul si imi venea sa-mi imbratisez copilul,zicandu-i multumesc.
cum puteam sa imi oblig copilul sa vorbeasca aceeasi limba cu mine?
sunt acum parinti care nu mai stiu cum sa iasa din aceasta opbligatie impusa propriilor copii.
cred ca Dumnezeu cand a amestecat limbile,cred ca acest lucru l-a infaptuit.

cel mai puternic lucru din copilaria mea a fost jocul.
prin joc am invatat ce inseamna respect.
nu voi uita niciodata ce sansa am avut atunci,in copilarie,sa ma descopar pe mine ca un copil,si pe altii...si ce inseamna Copil.
este un respect ce il traiesc si astazi,fiecare copil imi este si ii sunt, egal.

copilul este oglinda cea mai sincera.
si atunci, cand iti vei privii copilul din tine,vei avea cele mai sincere chemari si raspunsuri.

sâmbătă, 23 iulie 2011

dorinta

femeia face dragoste cu propriul sau trup,folosind barbatul pt a-si afirma aceasta.
...cand dorinta ta e mai puternica decat limitele ei,simti ca parca ai lua pulsul nemarginirii sale.

fac o continuare la aceste farame de gand,cu uimirea ce o am cand vad cum unii blogari ajung la concluzia ca:sexul este cel care ne mai tine pe acest pamant impreuna cu prostiile existentei noastre mincinoase...

esenta si uniune

oamenii nu mai privesc la radacina lucrurilor...
m-am trezit joi,la masa cu cateva persoane de nationalitati diferite.
am vorbit despre produsele culturii fiecaruia,exprimand fiecare cata incantare ne produce existenta acesteia.
era de prevazut,dar nu stiu cum am ajuns la discutia uniunii europene.
discutia s-a derulat in directia celor care initiaza aceasta uniune.
 cineva zicea ca ne simtim pierduti,rataciti in fata ideii de uniune.
un om zicea,ca lipsesc liderii si vizionarii.
eu uneam ideile zicand ca:uniunea este perceputa de oamenii simplii ca un fel de nevoie de a crea conflict intre culturi pt a ajunge la uniune.uniunea nu isi intinde aripile prin produsul conflictului,ci mai degraba prin reperele de care vizionarul e capabil sa dispuna si sa uneasca.
pe urma cineva zicea ca cei care initiaza uniunea,o fac pt a regla problemele mari cu care se confrunta tarile si ca nu e normal ca acestia sa-si bage nasul in incercarile oamenilor de a-si prezenta unul altuia culturile si traditile.
omul povestea ca s-a aflat un dosar la cei de la bruxelles in care a fost stopata o initiativa de-a lui de a aduce un produs al traditiei din tara lui ,in celelalte tari...-o branza dintr-o regiune din franta,care pute a picioare murdare dar care e delicioasa si deosebita ca gust.
discutia continua cu exemple,si exemple in care erau incurcate puterile oamenilor de a trai uniunea.
cand am vazut ca discutia aduce in vedere doar nemultumirile cauzate de actiunile celor "mari",am vorbit si eu.
am spus, ca asta se intampla si intr-un cuplu,in care se disputa prezenta uniunii.atunci cand unul dintre cei doi,nu mai reuseste sa regleze statutul problemelor mari,se agata de maruntisuri.psihologii stiu ca maruntisurile pun in miscare forta maretiei.in maruntis gasesti oglindite solutiile la problemele mari.dar ce fac cei de la nivel de cuplu?se izoleaza in maruntisuri,se retrag...prin ele isi gasesc tot felul de scuze in a nu fi vizionari.
faptul ca cei de la bruxelles isi uita rolul,se datoreaza acestui lucru:cand nu te mai descurci cu lucrurile mari,te pitesti in spatele celor mici.ei isi ascund marea responsabilitate,in spatele mersului natural al lucrurilor creand dizarmonie.strigand apoi in gura mare:ca numai prin conflict,uniunea isi dezvaluie proprietatile.
fiecare de la masa,avea ceva de spus:
unul isi reclama aderenta la natiune si dreptul de a-si exprima cultura.
altul nu adera de la nimic,zicand ca deja uniunea exista in noi...doar ca ea nu este traita.
altul incerca rationalul,incluzand totul...pt a scoate "impacarea".
prezenta acestor oameni ma incanta:erau sinceri si arzatori.
habar nu aveam cu cine ma voi intalnii cand am fost invitata la masa in oras.
nici nu incercasem sa globalizez si sa imi imaginez ce se intampla la mesele de la restaurantele din bucuresti.
ceea ce m-a fermecat cand am calatorit in strainatate era aceea incercare a oamenilor de a se inveselii in prezenta atator limbi vorbite diferit.
habar nu aveam ca si in romania voi avea aceeasi onoare.
acum...depinde si de ceea ce cauta fiecare.un fapt este cert,la aceea masa,in aceea seara era raspunsul uniunii.
si ce senzatie placuta si surprinzatoare...pe  care toti cei prezenti de la masa am trait-o in acelasi fel.
o senzatie unica,cu efecte diferite intru unirea trairii.

vineri, 22 iulie 2011

natura si suflet

ce stearsa ar fi natura daca sufletele noastre nu si-ar spune cuvantul...
natura este raspuns la suflet.
totul ti se arata magic cand sufletul iti vorbeste.
totul este raspunsul mult asteptat.
fi atent ce astepti acolo pitit in tine,de la viata...caci lucrurile din jurul tau primesc mai mult decat iti poti imagina tu vreodata.
in interiorul tau poti sa faci ce smecherii vrei tu,dar ceva din exterior te va chema mereu sa fi sincer.
stiai ca sufletul tau e calator?

sâmbătă, 16 iulie 2011

Pauza!

ma duc la tara pana miercuri-joi...abia astept!
pe acolo am sa merg cu familia la bai termale,langa munti si raul Olt.
o sa ma simt excelent si abia imi astept inspiratia sa observ ce imi mai aduce.
am avut o saptamana de dureri de dinti si cu obrazul umflat.
acum a trecut, si viata isi continua cursul.:)
sunt de doua luni in bucuresti si inca nu m-am indragostit...ce mare mirare!:))
am cunoscut doi oameni cu care m-am simtit placut,si cam atat.
sunt norocoasa ca i-am intalnit.
daca intalnesc asa oameni deosebiti,inseamna ca sufletul meu stie din ce in ce mai mult sa-si adreseze chemarile.
bizar e ca unul dintre acesti oameni l-am cunoscut prin intermediul blogurilor,iar apoi  ne-am intalnit intamplator.
el nu mi-a spus ca deja ma cunoaste si nici eu nu i-am spus banuiala care pana la urma mi-a confirmat-o.
e simpatic sa vezi aplicatia virtualului,in intalniri tete a tete.
cateva din trairile sale exprimate in spatiul virtual,le exprima si cu mine...si senzatia este extraordinara;insa uneori el se abtine ,ca si cum nu stie sau nu a inteles inca cat am primit eu de la viata.
iar uneori se uita la mine cu incantare si nu ii vine sa creada,ca eu sunt asa/de unde eu sunt asa...
poate nu i-a venit inca ideea ca nu am pus degeaba numele acestui blog: iubire si frumusete.
varietatea trairilor mele au nuanta aceasta.
si el are complexitate interioara,dar care inca o vrea dominata de imagini:"ar fi greu pt altii",zice el.
eu cat timp nu sunt prinsa in lucrurile din mine,ci zbor cu ele...am libertatea de a merge in directia inimii mele.
ne luam de mana ca doua prietene,si devenim una:drumul nostru.

asa ca...dragutii mei cititori,suflete frumoase...va las in continuarea acestei incantatoare vieti.
viata, ce nu si-a ascuns fata de mine surprizele...care, oricum au fost ele,nu m-au lasat niciodata rece,trezindu-ma surprinsa placut, si plina de admiratie.

vineri, 15 iulie 2011

initiere

Doamnee...zici ca am venit pe lumea asta ca niste initiati.
spiritul tau,superior tie, iti arata:
-ai vazut?
tu spui ingandurat,tresarind:
-aha,daa....

de fapt,nu suntem aici pt a ne initia cum sa ne ducem viata,ci doar pt ca:viata sa prinda forma in toata amploarea noastra.

joi, 14 iulie 2011

ceva

Danny — 16:28
I was looking at your pictures. It is like you have multi personalities.
Clarisa — 17:18
yes,but not personalities.spirit.
Danny — 23:01
Lucky you. We probably all have some of that, but not many embrace it
Clarisa — 23:31
it's true.

Iubire si frumusete

-Nu inteleg...ai pe altcineva?
-Se poate sa nu intelegi: iubirea e in mine.
-Si o daruiesti altcuiva?
-Iubirea o daruiesc mie...am tot visat aceasta in fiecare moment,si in fiecare clipa ma trezesc daruindu-mi mie.

Iubirea se daruieste pe ea,siesi.

intr-o clipa

-Iubita mea!
-Hei!

imi venea sa-i zic sa taca,pt ca il auzisem si inainte sa rosteasca vorbele.
toata lumea se uita ca la o grozavie.
mie imi venea sa rad si inima tresarea,parca sa fuga la el.
oamenii aceia incercasera sa ne demonstreze pana atunci,ca ne citesc gandurile.
insa,exclamatia lui parca ne-a proiectat la mii de km departare de ei.
eram stransa in imbratisarea lui,si imi mangaia umerii,spatele...
asa de rapid s-a petrecut totul in evenimente,incat m-am trezit in bucatarie cu senzatia de a nu sti ce face;am realizat acum,ca in clipa cu el....fusese de fapt eternitate.

e simplu un raspuns...


imagini de pe google

sex?

Sex!
toata lumea face!Dar oricine stie ce face?
tu sti ce faci cand faci sex?
sti unde ti-e gandul?
imi vei zice:gandul meu e axat pe actul sexual,ca toata lumea.
da?
si ce anume utilizezi din tine,pt a-ti axa privirea asupra mersului lucrurilor?
pt majoritatea,mentalul este optiunea prioritara.
cu el vezi unde ajungi,si finalitatea sosirii placerii tale.
acestea doua sunt punctele cheie ale mentalului.
de aici incolo,mentalul nu mai detine alte cheite.
gandul si-a axat finalitatea cu ajutorul mentalului.
impartasesti gandul tau si placerea de a-l pune in aplicare,fara a misca profunzimea apei.
faci sex...pana la un punct:
"toata lumea face sex,e un lucru comun."
eu nu am in comun cu oricine,sexul.
ti se pare ca ai in comun cu oricine,interesul pt sex.
sexul nu este un interes,ci o comunicare.
cat comunici din tine prin actul sexual?
comunici placerea...placerea o faci tu,nu ea te face pe tine.
comunici trairea ta,caci prin traire reusesti sa comunici si placerea.
si sentimentele tale comunici,caci totusi ele creeaza placerea.
mentalul isi extrage vitalitatea din trairi si sentimente.
insa mentalul,cum am zis,nu detine cheita pt a le accesa.
spiritul,acesta este raspunsul!
putini sunt constienti de acesta si putini au habar de a-i pune prezenta in aplicare,sexualului.
spiritul planeaza asupra sexualului si coordoneaza orice firicel de "miscare".
cat de in comun ti se pare?

miercuri, 13 iulie 2011

decorul intamplarii

sufletul tau a venit pe aceasta lume ca un cadou pt ceea ce esti tu.
primeste-l in viata ta,si vei vedea cum gandurile tale nu vor mai face parte doar dintr-un simplu decor.
ceea ce vei devenii,nu este o intamplare sau un test,ci este un DAR.

Privire

prin ochii tai,frumusetea stelelor e o parte din mine
ele sclipesc pe pielea mea,si bolta lor e mangaierea ta.
prin ochii tai realizez tot ce-am visat.
cand inchizi ochii si privirea ta se adanceste,pot sa jur ca esti in sufletul meu.
nu ne cautam si nu ne pierdem.
noi suntem deja gasiti,asa ne-am nascut.
in privirea ta recunosc ceea ce am gasit in mine.
tu imi soptesti:am ajuns.

duminică, 10 iulie 2011

Interior si orice lucru

si acum fac ca de obicei cand ma apuca inspiratia pe vreun blog,considerand ca e un subiect interesant si pt cititorii de aici,trec intr-o postare un comentariu facut in acest loc .

 sa schimbi interiorul...pai, multi oameni nici nu il cunosc!sa schimbi ceea ce nu se termina niciodata in a descoperii,pare o munca de gigant.a lasa...aceasta este!ai zis,necunoscand,ca a lasa de la sine nu este indicat.ba,asta e:sa indici,caci asta e indicatia in directia sufletului.daca ai sti ce inseamna a lasa din noi,de la sine...cand cauti ceva in exteriorul tau,lasa de la sinele tau sa iasa,sa se exprime chemarea.este un glas in interiorul nostru de care asculta tot ce exista,tot ce este creat,tot ce este viu.acest glas deseori nu il ascultam,si daca noi nu il ascultam,pt a-l lasa se exprime...cine il va auzii oare?eu cand privesc in interiorul meu parca ar fi ca si cum as vedea peste tot,si cand nu las lucrurile de la/prin sine sa-si continue calatoria,parca si lucrurile care aveau punct de intalnire cu cele din mine se opresc.era un joc cand eram mica:Incetul cu incetul se fabrica otetul.lucrurile din noi se descopera ele pe ele insele,noua ne ramane doar observarea,atentia si contemplarea.daca incercam sa schimbam ceva,vom intervenii in procesul lor al descoperirii si riscam sa ne construim noua insine o descoperire iluzorie.asa ca observa,lasa si contempla opera a ceea ce esti cu adevarat.indrazneste sa visezi si ai sa vezi in tine o varietate de vise,pe care sa le lasi sa se exprime si sa-si dovedeasca existenta(realitate).in aceasta observare nu este deloc senzatia de asteptare,ci este ceva extraordinar:traire plina de prezenta,parca un amestec/imbratisare de dumnezeiesc si om.
de aceea am simtit in cuvintele,a lasa de la sine,nota aia de asteptare care o dau multi oameni...sau mai este aceea falsa renuntare.falsa,pt ca adevarata renuntare este contopire,fara senzatie de pierdere ci de umplere si imbalsamare.
lucrurile din noi cand se descopera pe ele insele,schimba ceva si in exteriorul nostru,cand le lasam,asta inseamna a da viata si creatie.noi nu facem nimic in interiorul nostru,doar lasam existenta fiecarui lucru asa cum e el,prin observare si atentie.inchipuie-ti,ca fiecare lucru din tine este un balonas de sapun,si ca tu ai puterea sa fii,in fiecare in parte,in acelasi timp,ca un Dumnezeu printre oameni.mai gandeste-te,ca tu fiind acolo,le respecti existenta,pt ca esti cu ele si le insotesti in drumul lor.apoi cand ele ies din tine,se sparg si isi imprastie existenta ,cu tot ceea ce a existat in ele,cu tot cu iubirea ta si atentia care le-ai acordat.pt ca tu esti iubire,zbori si tu printre particulele acelea fine si contemplii ceea ce tu numesti exterior,dar care de fapt se numeste nevazut.a incerca sa le schimbi,deseori se ajunge la spargerea lor,iar ele nefiind iesite din tine,revin,si iar revin.
trec acest comentariu si pe blgul meu,mersi.

Privire

-Am vazut in privirea ta amuzament.
-Nu-i amuzament,te priveam si esti frumoasa.

am simtit eu ca imi place acel licar din privirea lui,si nu-mi gaseam potrivire intre placerea mea si nota de amuzament.
imi placea,dar nu banuiam ca e asa de mult.
cand mi-a spus,am simtit un fior cald pe spate,care la fiecare privire a sa, se lipea de pielea mea si imi soptea o poveste dincolo de mine.

sâmbătă, 9 iulie 2011

Suflet viu

Te-ai cuibarit langa sufletul tau si taci.
Crezi ca acolo nimeni nu te va gasi.
Crezi ca sufletul tau iti va mai da un strop de putere, sa iei viata in piept.
Insa,el e cuibarit la fel ca tine...si doarme.
Trezeste-l,caci iti vei simtii savoarea vietii.
Tot nu vrei?
...traieste ca un robot,fara strop de vitalitate si dependent de cersit de la altii.

vineri, 8 iulie 2011

sa gresesti,ca ai multe de-nvatat!

se zice ca a gresii e ceva rau.
atunci cum poti invata din propriile greseli?
inveti din ceva rau,sa iti dea ceva bun?
raul te poate invata ceva bun?
ca exista binele?
las' ca putem vedea binele si fara sa-i cersim raului dovezi.

cum fac unii:iti pandesc fiecare miscare,ca niste vanatori dupa greseli.
inteleg ca ei si-au pus numele simandicos: "perfectionisti"...
si cei cu asta?
ei sa-si faca de lucru.

sa zicem,pt a ajuta un pic ideea,ca in aceea greseala a omului sta pitita o nazuinta a lui spre bine.
si-atunci raul din greseala ar fi de masurat,in functie de speranta?
de ce mi se par mie aceste idei de invatare,cam fragile in argumentare?

ehe,cati oameni sunt usor manipulabili in aceasta lume,tocmai din aceasta frica de a nu gresii.
si sa nu iti fie frica de greseala,pt ca ai de invatat din ea....e o asa fasie fragila pana cand subconstientul iti va dicta sa gresesti,tocmai pt sa inveti. cum va suna asta?
caci asta e,ne dorim sa invatam de la viata,pt sa impacam vreun trecut si sa intalnim un viitor mai fericit.
si prezentul?
e plin de greseli,pt compensarea acestui viitor si trecut ce ne cersesc permanent grija.

Umpleti-va prezentul,pana bajbaiti dupa el!
DISCIPLINA!...imi zicea cineva astazi,iar eu priveam ingandurata frunzele unui gardulet verde de langa terasa unei cafenele.
eram ingandurata pt ca simteam foarte clar sentimentul din aceea voce.
perfectionistii nu cred ca isi urmeaza intru totul acel simt interior,acea ghidare a armoniei interioare(de care vorbea omul),mai degraba... ei triseaza.
nu vor reusii sa fuga de nimic, ci din contra, se vor lovi si mai tare cu capul.

greseala poate fi o fuga...
si ce inveti din fuga?
oboseala,posibilitatea depasirii propriilor limite...
pai eu n-am nevoie de asta,caci doar printr-un sarut depasesc limita dintre timp si fiinta.

daca greseala ar fi ca o fuga sau refugiu,ce culmea culmilor ar fi asta:sa fugi de propria fuga.
sa fugi de propriile greseli.
oricate scuze as aduce acestor idei,nu-mi e suficient sa nu-mi mai para argumentatia fragila.
asa ca mai ramane doar vorba:iarta greselile.
prin iertare vezi de fapt ca nu-i nimic de iertat,poate doar pe tine pt ca ai considerat o greseala ca existenta,pt a-ti aduce scuze la cine stie ce lene.

nu stiu titlul...dar un suflet stie.



ce este acest fel de comunicare?
nimeni nu l-a facut vreodata cu mine!
sufletele pot vorbii intre ele?
le putem lasa vorbi asa,ca intre doi prieteni la taclale?
cand sufletul pulseaza a raspuns si recunoastere,cand sufletele nu merg spre o directie precisa,dar puncteaza fiecare pas cu o precizie lina,usor de masurat...
  ma bucur mult pentru el ca traieste aceasta,si ca eu pot sa vad!
sa lasi doua suflete sa-si vada de drumul lor...
si in drumul lor sa te bucuri de sarutul de la popas.
declaram eu ca am trairi mai putin ordinare,insa la asta nu ma asteptam.
e ca si cum ai calatorii printr-o lume necunoscuta si ai pune biletele in cate vre-un coltisor...iar niste pasi calatori urmeaza exact indicatiile acelor ravase...si curios:chiar in armonie cu placerea ascunsa a sufletului sau.
nu stiam ca si aceasta o voi trai practic...
mersi inca o data suflet...
sa fi vesel in continuare,si sa-ti impartasesti acest zbor cu florile pe razele luminii!

marți, 5 iulie 2011

ce inseamna sa nu putem crede...

Gabi ~ Februarie 27, 2011 | 12:16 am
Nu pot sa cred ca inca traiesc.
Ana Pop ~ Septembrie 20, 2010 | 12:45 am
Nu pot sa cred ca o luam de la capat. This will never end
Sisifa ~ August 31, 2010 | 9:20 am
Nu pot sa cred ce zile minunate si pline am avut!
Teo ~ Martie 19, 2010 | 1:55 pm
Nu pot sa cred ca intr-adevar toate femeile sunt la fel, diferite in aparenta, dar aidoma in esenta…
Mag ~ Martie 19, 2010 | 1:54 pm
Nu pot sa cred ca… de data asta tac…
 medeea ~ Februarie 23, 2010 | 11:29 pm
Nu pot sa cred ca e atat de greu sa treci prin viata fara sa te murdaresti!!!
matei ~ Noiembrie 20, 2009 | 1:16 am
Nu pot sa cred ca fericirea era atat de aproape si eu eram atat de orb….
Maria ~ Noiembrie 5, 2009 | 10:28 pm
Nu pot sa cred ca nu reusesc sa ma indragostesc..
notbadenough ~ Octombrie 20, 2009 | 11:01 pm
Nu pot sa cred ca “am obtinut”cafeaua mult visata…si ca urmeaza si un ceai! :D
Hmmmm,si totusi….
oliscrob ~ Octombrie 20, 2009 | 9:33 pm
Nu pot sa cred ca noi oamenii avem deprinderi atat de saracacioase in comunicare; ca strivim prietenii si relatii; ca uitam de puterea cuvintelor si aruncam cu ele cu nepasare; ca uitam sa fim “oameni”; ca nu ne bucuram de lucrurile marunte si pretioase pe care le avem si ca multi merg la fruntea incretita la culcare. Nu pot sa cred ca sunt oameni care nu simt muzica, carora nu le plac filmele si literatura.
Nu pot sa cred ca mama nu este fericita! Nu pot sa cred ca nu am trecut peste suferinta provocata de moartea tatei dupa atatia ani!
Nu pot sa cred ca poti numara 14 biserici pe traseul busului pe care il iau spre Copou!
Nu pot sa cred ca nu am intalnit in viata reala atat de putini indivizi asemenatori personajelor lui Marquez si ale lui Woody Allen.
Nu pot sa cred ca trebuie sa platesc 1500 de euro pentru un jobul viselor mele!
Nu pot sa cred ca pot sa gasesc atat de multe lucruri de necrezut!
charlie ~ Octombrie 19, 2009 | 4:26 pm
Nu pot sa cred ca a tacut atat de brusc..dupa ce ultima data zambise asa de frumos.
Andu ~ Octombrie 8, 2009 | 12:15 am
Nu pot sa cred ca nu stiu cine sunt. :(
 Alin ~ Ianuarie 18, 2010 | 1:11 pm
Nu pot sa cred ca acest site chiar exista. M-a surprins placut. Nu pot sa cred ca toata lumea e oarba, toti sunt niste roboti. Nimeni nu isi mai pune nicio intrebare, toata lumea ia totul de-a gata. In loc sa urce, toata lumea coboara pe scara evolutiei. Nu pot sa cred ca nimeni nu se mai bucura de nimic ce n-are legatura cu bani sau cu sex. Nu pot sa cred ca am scris acest mesaj! :)
SpocK ~ Ianuarie 14, 2010 | 4:12 pm
Nu pot sa cred ca banii inseamna totul.
notbadenough ~ Septembrie 10, 2009 | 1:53 am
Nu pot sa cred ca am facut o declaratie de dragoste :))
Bianca ~ August 25, 2009 | 1:51 am
Nu pot sa cred ca ma dor atatea in mine
Nu am chef de doctori si pastile acum..nu mai am cheffff!!!!
MARIA ~ August 19, 2009 | 10:15 am
Nu pot sa cred ca SUNT INCONJURATA DE ATAT DE MULT RAU. TOATA LUMEA E REA: el E RAU. ele (PRIETENELE MELE) SUNT DE O RAUTATE IESITA DIN COMUN. ea (SEFA) E POSEDATA DE DIAVOL CRED; II IESE RAUTATEA PRIN TOTI PORII. ea(VECINA) SI ei(VECINII) SUNT RAI. FOARTE RAI.
DOAR MAMA NU E REA :)
VREAU SA FIU SI EU ASA REA CA SI CEI DIN JURUL MEU, DA’ NU POT. :(
CE LUME REA SI AIUREA… :(
notbadenough ~ August 17, 2009 | 10:44 pm
Nu pot sa cred ca un om pe care-l consideram prieten mi-a spus ca sunt nasoala :(
charlie ~ Iulie 31, 2009 | 3:13 pm
Nu pot sa cred ca imi e atat de teama uneori de gura unor oameni prosti.
CharlieMiller ~ Iulie 18, 2009 | 12:01 am
Nu pot sa cred ca ploile si cartile nu sunt apreciate la adevarata lor valoare.
charlie ~ Iulie 12, 2009 | 1:54 am
Nu pot sa cred ca repet mereu aceleasi greseli..
CharlieMiller ~ Iulie 10, 2009 | 12:19 am
Nu pot sa cred ca inca nu pot sa cred in finaluri fericite.
Ioana ~ Iulie 2, 2009 | 12:08 am
Nu pot sa cred ca n-am absolut nicio idee :D de nimic.
cristian ~ Iunie 23, 2009 | 5:52 pm
Nu pot să cred că am dat peste un astfel de blog.
Nu pot să cred că români încă nu şi-au schimbat mentalitatea.
Nu pot să cred că se întâmpla aşa de mult dar puţine.
illusion ~ Iunie 19, 2009 | 5:21 pm
Nu pot sa cred multe…

iubire si prietenie

ce inseamna sa iubesti!
ce e frumos nu se uita niciodata....
sentimentele care le apreciezi si le respecti pt ca in viata ta te-au facut fericit,iti trezesc amintiri cu un om.
un om ce dupa ani il mai simti in inima doar prieten.
da, prieten...
dar parca e un sentiment in sufletul meu...nu mai este el in sufletul meu,cum puteam sa zic atunci.
si totusi acest sentiment de prietenie ce sta suspendat in fiinta mea,este incoltit de amintiri...
mirosul corpului,zambetul,caldura mainilor sale...daca inchid ochii pot simtii ca si cum el ar fi aici langa mine,in jurul meu.
am simtit de cand ma stiu ca amintirile isi au lacasul in prezent.
ele s-au nascut intr-un prezent si vor ramane asa vesnic.
totul mi se pare asa de viu!el si amintirea...dar mai sunt si eu!
sunt vie,traiesc,exprim,iubesc si fara el,sau un altul el!
viata mea patrunde mai departe si aproape prin mine spre o atingere,o privire,un zambet.
iubesc in continuare incruntarea nesigura a unui barbat ce se uita la mine,cercetand cine stie ce dileme...
da,si iubesc si cum se incurca in stralucirea din ochii cand isi apropie mangaierea de obrazul meu....
si iubesc cu suras pe buze, cand isi pune paturica de tacere pentru sa-mi pandeasca venirile spre el.
si asta uit mereu,ce nu iubesc...
orice gand rau as aduce unui barbat,nu rezist sa pastrez acel gand...
iubirea e mai mare decat orice rau.
raul nu mai poate fi rau.
se topeste in acele maini...
cand iubesti si cea mai dura experienta a vietii tale te bate cu mana pe umar ca un prieten.
cand iubirea se simte ca la ea acasa,in tine,orice relatie iti e prietena ce iti impartaseste secretele intime ale sensului vietii.

si iata melodia care m-a plesnit asa in amintiri,incat mi-a retrezit o doza mai complexa de sinceritate:

e asa de usor sa fi sincer,dar si mai usor e sa nu fi.
sunt multe relatii in care raman lucruri nespuse, si in amintiri, acestea par cele mai vii.
parca ceea ce a fost,pare doar o poveste ce s-a terminat.
ceea ce nu s-a spus iti creaza senzatia de poveste neterminata.
unii zic: punct si de la capat!
dar oare la ce pui punct si de la care capat pornesti?
eu in fiecare relatie infloresc.
ce ar insemna pentru mine sa dau comanda acestei flori sa se ofileasca si sa o ia de la capat...
de ce?
floarea de pe camp se ofileste dupa ce pleaca albina in zbor?

si totusi a fost frumos la Cannes....parca indragostirea de natura de acolo a fost mai altfel decat indragostirea de acel Patrice.
m-am lasat in asa fel vrajita de peisajele de acolo,incat parca natura am luat-o cu mine ca o casa in slufletul meu.
...propria casa te inspira...
:))
suflet drag...
da,am in mine un suflet drag!
si cred ca aceea, sunt eu!

amintirea este de fapt un sentiment acceptat incomplet ca prezență in suflet.

luni, 4 iulie 2011

vorbesc cu oameni.

cineva imi zicea azi ca folosind cuvintele parca stricam sensul emotiilor, sentimentelor.
i-am zis ca eu cand comunic cu un om,dupa cateva momente,cuvintele raman in urma cu rolul lor de ustensile,parca miscandu-se undeva in aer si eu ma vad in mine creand elementele comunicarii.
parca tes la sensul comunicarii.
nu am intalnit om care sa imi spuna si mie ce se intampla cu el cand comunica cu mine.
verbal nu,dar am simtit ce se intampla cu unii oameni.
cea mai tare faza a fost cu o persoana care in timp ce discutam,a sarit ca arsa zicand:ah,ce e asta!
m-am uitat in jurul meu,nu am vazut nimic care sa confirme aceasta reactie si am intrebat ce este.
persoana a zis ca in timp ce discutam,a vazut ca ceva intre noi.
am zambit,pt ca in timpul vorbelor eu priveam undeva in mine si parca si in aceea persoana, vazand intr-adevar tot felul de lucruri ce tineau de comunicare si care se produceau intre noi,eu cunoscandu-le deja ca niste capacitati umane.
persoana aceea era o fiinta foarte rationala,si nefiind familiarizata cu simtirea propriilor capacitati ca factor determinant in comunicare,a proiectat automat in afara ei o imagine care sa apara in vizualul ei ca ceva cu putere mai mare de claritate.imaginea aparuse ca un ajutor in afara ei,caci in profunzimea ei se produsese un mic stop de a vedea cu propria-i simtire.

sunt multe persoane ce am cunoscut, care prin comunicare au trait lucruri exceptionale...e mult de povestit.
chiar,si eu am "suferit" de senzatia aceea ca:atunci cand impartasesti oamenilor lucruri din sufletul tau,sa ai impresia ca a mai ramas ceva de completat dar nu sti ce.
e ca senzatia aia cand faci sex,dar uneori te simti insatisfacut din cauza unei impresii ca mai e ceva.
bineinteles ca si sexul e tot un fel de comunicare,si sunt oameni care afla in viata lor ce este acel ceva ce ramane in/la urma mereu.unii nici nu simt intrebarea(niciodata),care de fapt e si raspuns...
am vazut lucruri de nebanuit,prin orice forma de comunicare...si sunt multi oameni care vad.
multi se multumesc sa caste gura si sa se plimbe .
eu...ma las patrunsa,si rareori mai il vad pe acest eu...parca nici n-a existat vreodata.

a trai si a visa

ce-ar insemna a trai fara vise?
am fi ca niste roboti experimentali.
pana la cel mai inalt nivel experimental!
am fi niste genii!
sau mai degraba,daca ma joc cu ideile,am fi niste trupe de genisti.
niste genii fara suflet ce executa niste lucrari tehnice.
tehnica raului.
la asta e bun omul.
in asta se perfectioneaza el.
in avea sentimente goale.
in a le umple de murdarie.
in a inventa lucruri si apoi a le pune nume de rau.
vom chema la noi Isusi vicleni sa ne dea impresia de moment ca autoflagelarea de geniu este reversul monedei,ca un fel de supravietuire.
orice vis va fi zdrobit,cu tot cu radacini.
orice urma va fi stearsa prin suferinta.
suferinta va fi noul nostrul glas.
glasul care ne va face sa vibram.
la unison.
glasul care ne va adancii in somn si mai mult,si mai mult...pana vom ramane de tot fara vise.
a trai va fi sinonim cu a dormii.
o moarte lenta!
asta va semnifica viata noastra.
asta vom fi noi...
exemplul mortii pt tot universul.

visele...
sunt forta ce prinde viata in actul trairii.
aceasta e forta ce prinde forma unei entitati.
o entitate ce grupeaza tot ce inseamna individ si ii da forma de existenta completa.

cu cat un lucru devine complet cu atat traiesti senzatia de adanc inradacinare in realitate.

sâmbătă, 2 iulie 2011

iubirea vietii in orice clipa

am prins viata din clipa de acum- ma nasc.
i-am dat drumul vietii din mine-ma nasc prin actul iubirii.

na,ca tot nu am mai pus conversatii d-astea scurte!

Clarisa — gwener, 06 Mae 2011 18:36
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:37
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:38
Ce faci,frumoaso?
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:40
Nu vii la mare?
Mircea — gwener, 06 Mae 2011 18:40
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:13
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:14
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:14
Hellooooooooooooo
Mircea — sul, 08 Mae 2011 23:15
wwwhhhooo aaarrreee yyyooouu????????????????
Clarisa — sul, 08 Mae 2011 23:50
cand sa vin la mare?cand soarele va incalzii?
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:42
Poti sa vii cand doresti,marea nu va avea puterea sa stea rece cand te va vedea,tu esti Soarele !
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:44
Dimineata,sub briza marii,iti aduc o prajitura ff dulceinsiropata cu miere de stup,nuci sarate,nucusoare de Palmyra , ceai si cafea !
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:44
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:44
Iti place halvaua de cocos cu mac ?
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:45
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:46
Spre seara te invit la cel ai bun salon de la un hotel de lux si te voi servi cu supa de rosii si ciuperci,pulpa de berbecut cu patate si mazare,peste cu ananas ...
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:47
limonada,suc de portocale si ananas,bomboane si cafea !
Mircea — lun, 09 Mae 2011 07:47
Mircea — lun, 09 Mae 2011 14:02
Mircea — lun, 09 Mae 2011 14:06
hello!
Mircea — lun, 09 Mae 2011 14:06
sunt in Bucuresti,esti si tu,vino la Unirii la ultimul etaj la cafea !
Clarisa — lun, 09 Mae 2011 14:41
sunt miercuri sau joi in bucuresti
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:21
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:21
Buna,'Larisa !
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:22
m-am intors la Constanta,eu o sa viu la bucuresti duminica si luni,din pacate!
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:22
i-ar fi placut sa te cunosc!
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:23
daca poti vino la Constanta,ma ocup eu,dar sa-mi spui sa stiu !
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:23
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:25
de la bucuresti,langa Ministerul Transporturilor este o mica autogara,cele mai bune autocare sunt de la Simpa Trans,sunt Mercedes si sunt ff confortabile,te astept la Constanta,faci 3 ,1/2 h
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:26
vino te rog,o sa-ti placa,marea e super!
Mircea — lun, 09 Mae 2011 21:27
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 06:38
Hello,honey !
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 06:38
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:13
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:16
ce faci?
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:16
'larisa!!!
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:16
esti super buna!
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:17
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:17
stii sa faci prajituri ?
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:18
mi-e opofta de te vad in fata mea!
Mircea — meurzh, 10 Mae 2011 17:19
Mircea — 18:12
hello
Mircea — 18:12
sunt la bucuresti
Mircea — 18:13
Hei, poți să-mi oferi accesul la albumul tău Poze private?

Mircea — 18:16
Clarisa — 19:27
Sigur că da, poftim:
Mircea — 19:30
merci
Mircea — 19:30
Clarisa — 19:31
uite numarul meu:
Clarisa — 19:31
dar acum ma voi culca o ora
Mircea — 19:31
esti la bucuresti?
Clarisa — 19:31
da
Clarisa — 19:32
de o luna,mi-am luat doua luni de chirie
Mircea — 19:32
esti singura
Clarisa — 19:32
eu cu fiul meu
Clarisa — 19:32
de ce?
Mircea — 19:32
eu suntla hotel
Mircea — 19:32
luni am ultimul examen
Clarisa — 19:33
examen la ce dai?
Mircea — 19:33
am vrut sa ne vedem la o cafea
Mircea — 19:33
la dr international public
Mircea — 19:33
sunt anul I la doctorat
Clarisa — 19:33
ok,dar fiul meu doarme si ma duc si eu o ora
Mircea — 19:33
si mai am un examen si termin primul an
Mircea — 19:34
sa stii ca nu am din pacate telefonul,l-am uitatacasa
Clarisa — 19:34
e bine,sper sa iti placa ceea ce faci sau spre ceea ce te indrepti
Mircea — 19:34
imi scrii aici,poate ne vedem
Mircea — 19:34
imi place si de tine,sper ca esti de treaba
Clarisa — 19:35
ok,noteaza pe o hartie numarul meu,in rest cat ramai la b. ne vedem aici
Clarisa — 19:35
da,de treaba buna
Mircea — 19:35
bine,inger,somn usor
Clarisa — 19:35
tu cum esti?
Clarisa — 19:35
mersi
Mircea — 19:35
eu sunt un om normal
Clarisa — 19:36
doar atat?
Mircea — 19:36
si cu ambitii mari
Clarisa — 19:36
si ce ar mai putea fi,in afara de normal?
Mircea — 19:36
cand te potvedea?
Clarisa — 19:37
aha,pai daca esti mai mic decat ambitiile,ele risca sa te depaseasca intr-o zi.
Mircea — 19:37
adica sunt un om care vrea prin meritul sau tot ce poate avea de la viata
Clarisa — 19:37
de la ce a pornit maretia ambitiilor?
Mircea — 19:37
dintr-o intamplare
Mircea — 19:37
am cunoscut un prof univ
Clarisa — 19:38
pai ai tot ce vrei de la viata,daca sti sa te bucuri liber
Clarisa — 19:38
asa?
Mircea — 19:38
care m-a fascinat cu un domeniu ff interesant
Mircea — 19:38
si am inceput doctoratulsa potajunge acolo
Clarisa — 19:38
pai,fascinatia nu o aveai din-nainte?
Mircea — 19:39
e ste vorba de exploatarea resurselormineralemarine
Mircea — 19:39
ale fundului oceanelor
Mircea — 19:39
nu cunosteam domeniul
Clarisa — 19:39
da,e la moda in strainatate.
Mircea — 19:39
si tu?
Clarisa — 19:39
acum urmeaza cunoasterea...
Clarisa — 19:39
eu ce?
Mircea — 19:40
da,acum studiez domeniul
Mircea — 19:40
si voiincerca sa plec peste 2 ani
Clarisa — 19:40
nu am ambitii,am viata....daca asta era intrebarea in privinta mea
Mircea — 19:40
tu ce preocupari ai
Clarisa — 19:40
viata
Clarisa — 19:41
viata atinge orice domeniu
Mircea — 19:41
e un domeniu vast ce spui
Clarisa — 19:41
rice domeniu,daca as dori sa ma implic in vreunul
Mircea — 19:41
ce specializare ai?
Clarisa — 19:41
vast cat tot universul
Mircea — 19:41
esti visatoare?
Clarisa — 19:42
univers care se gaseste si in om
Mircea — 19:42
esti frumoasa
Mircea — 19:42
stiai?
Clarisa — 19:42
nu stiu daca sunt visatoare,dar prefer sa imi traiesc viata,nu sa o visez
Clarisa — 19:42
nu doar sa o visez
Clarisa — 19:43
da, stiam,mersi de instiintare
Mircea — 19:43
am vrut sa spun ca esti transcendentala-cu nuante metafizicebine conturate
Clarisa — 19:44
ma duc sa dorm,incantata de conversatie
Mircea — 19:44
si ce faci in bucuresti?
Clarisa — 19:44
da observ practic aceste nuante
Clarisa — 19:45
am vrut sa vin aici pt mine si fiul meu.in rest fac ce face tot omul...
Mircea — 19:45
somn usor,cand ne vedem?
Mircea — 19:45
Clarisa — 19:45
nu stiu
Clarisa — 19:45
pa,sejur placut in b.
Clarisa — 19:45
cat stai aici?
Mircea — 19:45
stau numai 2 zile apoi plec
Clarisa — 19:46
ok,poate stabilim ceva cand mai revin pe chat-ul acesta
Mircea — 19:46
okay,bye!
Mircea — 19:46
Clarisa — 19:46

clipa si Dumnezeu

nu voi primi nimic de la oameni,ceea ce nu am daruit lui Dumnezeu.

in puterea iubirii mi-am gasit o innoire a inimii si a mintii clipa de clipa,infrumusetare.
fericirea nu consta in a sta agatat de ceva,chiar si de imaginea de sine,ci a primi fiecare chipa ca nasterea unei noi lumi.

din stele...

indreapta-ti catre stele
suflet nemuritor
sa nu cauti in ele
al omului izvor
pe stele e lumina
ce-ai pus-o calauza
ca spiritul sa-ti vina
sa iti trezeasca muza.

priviti-le lucirea
si infratiti iubirea
caci de le e menirea
tacit va vor rosti simtirea.

in zbor primeste-ti forta
si trage-n spre pamant
ce intre stele aprinde torta
a sufletelor intr-un suflet legamant.

vineri, 1 iulie 2011

lenea sau frica?

mai,am ajuns la concluzia ca nu exista frica de a iubi ci lenea in a iubii.
ce sa mai descopar,ce alte alea.....acuma se consuma,totul e adus pe tava si lumea e populata de sclavi.
lenesul zice "mi-e frica"!
lenesul are o mie de masti,ca si cea a fricii.
lenesul a ajuns sa fie asa nu din prostie, ci din nepasare.
-de ce se grabesc oamenii asa in ziua de azi?
-pai,lenesul mai mult alearga.
...alearga mai mult de propria-i nepasare.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu