Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 10 iulie 2011

Interior si orice lucru

si acum fac ca de obicei cand ma apuca inspiratia pe vreun blog,considerand ca e un subiect interesant si pt cititorii de aici,trec intr-o postare un comentariu facut in acest loc .

 sa schimbi interiorul...pai, multi oameni nici nu il cunosc!sa schimbi ceea ce nu se termina niciodata in a descoperii,pare o munca de gigant.a lasa...aceasta este!ai zis,necunoscand,ca a lasa de la sine nu este indicat.ba,asta e:sa indici,caci asta e indicatia in directia sufletului.daca ai sti ce inseamna a lasa din noi,de la sine...cand cauti ceva in exteriorul tau,lasa de la sinele tau sa iasa,sa se exprime chemarea.este un glas in interiorul nostru de care asculta tot ce exista,tot ce este creat,tot ce este viu.acest glas deseori nu il ascultam,si daca noi nu il ascultam,pt a-l lasa se exprime...cine il va auzii oare?eu cand privesc in interiorul meu parca ar fi ca si cum as vedea peste tot,si cand nu las lucrurile de la/prin sine sa-si continue calatoria,parca si lucrurile care aveau punct de intalnire cu cele din mine se opresc.era un joc cand eram mica:Incetul cu incetul se fabrica otetul.lucrurile din noi se descopera ele pe ele insele,noua ne ramane doar observarea,atentia si contemplarea.daca incercam sa schimbam ceva,vom intervenii in procesul lor al descoperirii si riscam sa ne construim noua insine o descoperire iluzorie.asa ca observa,lasa si contempla opera a ceea ce esti cu adevarat.indrazneste sa visezi si ai sa vezi in tine o varietate de vise,pe care sa le lasi sa se exprime si sa-si dovedeasca existenta(realitate).in aceasta observare nu este deloc senzatia de asteptare,ci este ceva extraordinar:traire plina de prezenta,parca un amestec/imbratisare de dumnezeiesc si om.
de aceea am simtit in cuvintele,a lasa de la sine,nota aia de asteptare care o dau multi oameni...sau mai este aceea falsa renuntare.falsa,pt ca adevarata renuntare este contopire,fara senzatie de pierdere ci de umplere si imbalsamare.
lucrurile din noi cand se descopera pe ele insele,schimba ceva si in exteriorul nostru,cand le lasam,asta inseamna a da viata si creatie.noi nu facem nimic in interiorul nostru,doar lasam existenta fiecarui lucru asa cum e el,prin observare si atentie.inchipuie-ti,ca fiecare lucru din tine este un balonas de sapun,si ca tu ai puterea sa fii,in fiecare in parte,in acelasi timp,ca un Dumnezeu printre oameni.mai gandeste-te,ca tu fiind acolo,le respecti existenta,pt ca esti cu ele si le insotesti in drumul lor.apoi cand ele ies din tine,se sparg si isi imprastie existenta ,cu tot ceea ce a existat in ele,cu tot cu iubirea ta si atentia care le-ai acordat.pt ca tu esti iubire,zbori si tu printre particulele acelea fine si contemplii ceea ce tu numesti exterior,dar care de fapt se numeste nevazut.a incerca sa le schimbi,deseori se ajunge la spargerea lor,iar ele nefiind iesite din tine,revin,si iar revin.
trec acest comentariu si pe blgul meu,mersi.

Niciun comentariu:

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu