Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 28 noiembrie 2010

A ramas doar un glas

A ramas doar un glas

in timpul ignorării

de atâtea ori în fiecare pas

nu am crezut ce ascundem

în fiecare strigăt

pustiul prin iubire în casa disperării

îşi face loc de veşnicie.



Şi proştii visează

şi ignoranţii zboară,

totu-i trecător,

orice zbatere obositoare îşi are împlinirea, trecerea.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Viata si oameni

"esti o femeie libera, in jurul tau nu e nimeni, in gandul tau esti doar tu si imaginatia. da frau liber pornirilor si alege ceea ce doresti sa faci in clipa asta sau in altele, totul e in avantajul nostru, cum am spus.
iti deschizi ochii spre interior si faci ce vrei exteriorizandu-te doar ptr tine.
e simplu:de fapt vezi ceea ce iti doresti sa faci.
nu trebuie neaparat sa visezi, ci poti visa direct. visele sunt gratuite, si sunt atat de placute .
uneori poti anula distantele si poti aduce apropierea si extazul prin tine insati."

aici eu:frumosul,nu corespunde cerintelor,ci doar mie.
si tot el:"tu insati esti o cerinta, pentru ca esti viata."

Viata cere viata.
Oare dupa moarte risti sa ramai doar cu ce ai luat dupa tine?

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Raspuns lui Adrian Melicovici

Adrian spunea...
Buna. Nu mai stiu de multa vreme cum este sa iti placa cineva sau mai mult, sa iti placa cineva de pe alt blog pri scrierile lui. Nu mai stiu de zile nenumarate cum este sa ai un suflet aproape, langa tine si sa fii viata din viata si inima din inima pentru acea fiinta. Dar ceea ce stiu, este ca undeva, candva, oamenii care au drumuri asemanatoare in viata, cel putin dupa parerea unuia dintre ei, la un moment dat, isi vor pune mai multe intrebari ca pana acum. Evantaiul iubirii se rasfrange ca o frunza purtata de vant in amurg ori noapte de toamna tarzie. Si in acea clipa, cerurile se deschid deodata, ca la un semn divin, deloc intamplator. Fericirea este relativa. Adevarul este relativ. Dar lupta cu viata este continua si da, ce frumos este sa placi pe cineva prin ceea ce scrie si sa lupti in doi. Ce frumos este sa zambesti tocmai cand credeai ca te-ai afundat in tristete... Ce frumos este sa aprinzi lumina din suflet... Lumea virtuala este inselatoare. Dar nu mereu. Uneori, se mai intampla sa ne amintim ca asa, din cuvinte asternute de-a lungul anilor, eu si alta persoana, oricine ar fi aceea, de fapt, ne-am cunoscut si poate chiar ne-am asteptat dintotdeauna. Nu-i asa ca e frumos sa ne grabim cu incredere sa fim din nou fericiti? Dincolo de toate acestea, se afla un drum continuu, anevoios si presarat cu noi amintiri, ca si blogul meu, al tau, al altora...ca si gandurile asternute la ceas tarziu sau dis de dimineata... Acel drum e mult mai usor in doi si lupta pana la epuizare este de fapt succesul existentei noastre, ca oameni. Cam asta mi-a inspirat sa scriu postarea ta.


Adrian-nimeni,in afara de mama mea si fiul meu cu posibilitatile sale,nu mi-a zis ca se simte aproape de sufletul meu.si totusi simt ca cineva imi este aproape,si imi va spune cand ma va cunoaste.
acel om sau oameni ce voi cunoaste sunt bine veniti in viata mea,restul isi vor vedea de treaba lor.
stii ce inseamna cand se unesc doua iubiri din doi oameni?
atunci ti se infatiseaza realitatea in toata splendoarea ei.
eu cred ca e cea mai sigura apropiere de realitate.
in lupta de care spui tu,ce epuizezi de fapt?
sa fi atent la asta cand simti ca lupti cu ceva.
increderea e frumoasa caci iti arata propriile minciuni,dar atunci depinde de om ce continua sa traiasca.
in aceasta chestiune nu imi place sa ma grabesc,ci sa deschid ochii,sa observ lucrurile din mine,care oricum se grabesc.
lumea virtuala nu este mai mult sau mai putin inselatoare decat vreo alta lume in care traiesc oameni.
eu nu cred in ceea ce se zice in privinta aceasta,caci evidenta nu reusesc sa o neg.
oamenii care au drumuri asemanatoare in viata,sigur vor avea contact unul cu altul,sub o forma sau alta.
de aceea in privinta cunoasterii noastre sunt increzatoare.
lucrurile se misca in favoarea asta si in acelasi timp pregatindu-ne,de-a lungul vietii mele am observat cu bucurie aceste fapte.
mi-a placut dintotdeauna sa patrund dincolo de ceea ce se vede de obicei.
mi-a placut,pt ca asa ma puteam bucura de mai mult decat asteptarile mele.
viata e un dar frumos in sufletul celor ce poarta iubirea peste tot, unde ii indruma fiinta.

vineri, 19 noiembrie 2010

Privire

privesc in gol.
mai bine inchid ochii.
nu stiu cine sunt si ma intreb de ce m-ar interesa asta.
ce as face cu mine daca as stii cine sunt?
cui i-as arata cine sunt?
m-as arata iubirii,sau lui Dumnezeu?
iubirea,Dumnezeu, ma stiu.
m-as arata mie,acesta ar fi primul lucru care l-as face.
ca doua persoane fata in fata.
oare care din aceste doua persoane s-ar speria,care ar lua-o la fuga.
ce ar face ele?....poate s-ar imbratisa si nu si-ar mai da niciodata drumul.
oameni le-ar privi pe amandoua ca doua persoane distincte,sau ar privi numai una din ele?
s-ar uita cineva la cea care se sterge cu timpul,sau la ceea care nu piere nicicand?
sunt oameni care pandesc sa vada ce mai pierzi cu fiecare clipa care trece...pare dureros sa cunosti astfel de oameni.
dar ce mi-ar pasa mie ca cineva ma pandeste,cand eu sunt prima care ma vad?
eu sunt prima care rezolva presupuse probleme inainte de a ma apropia de mine.
da,ca orice om ma simt si eu uneori departe de mine.
ma simt absenta,imprastiata.
si-atunci,nu ma caut,nu ma blochez si nu fug.
ci ma apropii de ceea ce nu vad,nu simt,nu reusesc sa-mi imaginez,de ceea ce cred indepartat.
si ating.
incet imi apar sentimente,imagini necunoscute dar care poarta cu ele senzatia de familiaritate.
apoi,primul lucru ce-l simt e ca imi vine sa plang.
dar sunt prea atenta si lacrimile se disipa.
fara lacrimi lucrurile se apropie de mine cu o rapiditate fenomenala,si sunt ca un copil care se infrupta din o multitudine de jocuri alese dupa inima lui.
oamenii din jurul meu stau ca in fata unui mister fara sanse de a fi elucidat.
dar nu eu sunt misterul,eu doar ma joc prin elementele lui.
si dau unor oameni,ceva ce inca nu au vazut in ei.
unii nici nu au habar ce le dau,iar altii nu au habar ca le dau ceva.
unora le e teama si cred ei ca se tin la distanta.
dar cum poti sa te distantezi de ceva ce nu vezi,nu cunosti?

Prostul pierde,eu castig

Oare cat voi mai auzi asta din gura oamenilor?
Unuia ii place sa fie prost,altul se plange de acel prost si se bucura de el insusi..
E bine,oamenii se bucura pt ceea ce sunt...
Si aici e o forma de comert.
Eu ma bucur de prostia mea impreuna cu tine,atunci batem palma,de ce te-ai plange.
De ce te plangi,ca nu dam inainte,asa?
Pai eu sunt proasta si conteaza aici ,acum si noi.
Acum eu sunt proasta si sunt sigura de asta.Multi m-ar respinge,multi mi-ar si plange de mila cunoscandu-ma,unii s-ar bucura sau mai bine zis le-ar place compania mea.
Dar oare cei care s-ar bucura de prostia mea ,nu ar fi doar niste rebuturi,niste resturi ale prostiei?
Eu sunt proasta,ce ar avea cineva de castigat  pe langa mine,de pe urma mea.
Eu pe langa prostie mai am si afurisenie.Deci nu vei avea nimic de castigat de pe urma mea,nu te vei bucura de nimic.Ce sa iti placa in compania mea,daca eu sunt o proasta?Prostia mea,ca asta primesti,caci eu fiind o proasta eu nu sunt Clarisa,sau Clarisa este o proasta.
Obiectul Clarisa este o proasta.
Proasta calitate.
Iar imi miroase a comert.
Cine ar incheia un comert prost?
Eu cand nu aveam destui bani in buzunar incheiam un comert prost,caci atat imi permitea buzunarul,cu tot cu targuielile mele.
Deci cei care incheie un comert prost,ce nu au in buzunarul lor?
Pai hai sa va dau eu raspunsul prin mine.
Eu sunt proasta,dar inteligenta,si multe alte contrare.
Unde e problema mea,unde am de pierdut?
Ce am de pierdut daca le am pe toate?
Luati ce vreti caci le am pe toate...
Prostie,inteligenta...serviti-va cu ce doriti.
In Romania sunt multi prosti
-'-'-                           inteligenti,etc.
Serviti-va cu ce vreti,nu va mai plangeti.
Vreti sa criticati,inseamna ca nu v-ati hotarat inca.De ce?
Se zice ca din natura umana nu se face comert.Ei bine acesta este raspunsul...
Romani,care dintre voi nu sunteti hotarati,aveti un suflet mare pe care nu vreti sa-l vindeti in vreun comert.
Sa mai despic inca o data ideile pt clarificare...
Nu stiu.
Eu sunt proasta,inteligenta,etc.
Cine are ceva de castigat de la mine,daca eu am ce are si acela?
Vrei un pic de prostie?Cauta si vei gasi.,caci eu nu caut in locul tau.
Nu stiu cata prostie vei gasi in mine,dar cauta in continuare si la altii daca nu iti ajung eu si tu.
Aceste idei,pt sa ma explic,mi-au venit prin alaturarea a doua intamplari.
Cineva ma tot presa prin diverse ocazii,de vreo sase luni,sa recunosc ca nu sunt inteligenta.Eu ii tot ziceam:mai,eu nu sunt proasta,si nu ii spuneam daca ma consider inteligenta.
Pana intr-o zi cand i-am zis contrariul a ceea ce spusesem pana atunci:
"Ma crezi,intelegi ca eu sunt proasta,inteligenta si altele."
Iar persoana dupa doua sapt.,vine si-mi spune ca un prost a pierdut,iar el a castigat intr-o activitate unde amandoi erau implicati."A fost prost si hot cu mine,a pierdut iar eu am castigat.Am indurat dupa prostia lui,dar acum ma bucur,caci merit."

Ei,eu sunt proasta si ma bucur totusi de castigul omului,dar eu ca proasta nu as avea de pierdut decat din "procentul" meu de prostie.
Asa ca veniti oameni buni sa castigati.
Batem palma?

joi, 18 noiembrie 2010

Iubire-intelegere si ganduri

citeam astazi undeva ca nu suntem mai inteligenti decat stramosii nostrii neandertal,deoarece volumul nostru cranian nu s-a marit.ma intreb daca calitatea gandirii,are mare importanta in evolutia fiintei.cati oameni de-a lungul timpului nu s-au bazat pe calitatea gandirii lor...razboaie totusi exista,calitatea gandirii scoate ochii violentei caci nu-i urmeaza exemplul.
dar am o intrebare capcana.
ce preferati:o cantitate impresionanta de ganduri sau una redusa?

acum am calculatorul reparat,nu stiu care-i baiul caci s-a stricat de trei ori in o luna si jumatate.

joi, 11 noiembrie 2010

Iubire si suferinta

MARȚI, 1 SEPTEMBRIE 2009
Suferinta te cheama sa o intelegi,nu fugi(i) de ea...
suferinta e o fuga de noi insine
deceptia e o fuga de realitatea din noi
depresia e o fuga de sentimentele din noi
durerea e o fuga de realitatea sentimentelor noastre.
nu ar trebui sa fugim de suferinta caci ea ne arata pasii facuti
nu ar trebui sa ne temem de iubire caci ea ne arata cat de aproape suntem.
iubirea nu potriveste lucrurile ci le indreapta.
dansul lacrimilor nu cheama amagiri ci e dansul fulgerului din suflet adormit in noaptea viselor.
cand privesti suferinta simti cum doare murmurul suspinelor uitate in setea de iubire.
ne luam de mana si impreuna in stele ne ingropam iubirea,iar in tarana usoara ne ingropam sub pasi grei ai suferintei.
"Iubirea poate fi orisicine..."

duminică, 7 noiembrie 2010

Tao Te Ching(2)

"Binele suprem este ca apa,
care hraneste toate lucrurile fara sa incerce.
Este multumita cu locurile joase pe care oamenii le dispretuiesc.
Astfel este precum Tao.

In ceea ce priveste locuinta ta,
locuieste aproape de pamant.
I n gandire,ramai la simplitate.
In conflicte,fii corecta si generoasa.
In guvernare,nu incearca sa controlezi.
In munca,fa ceea ce te bucura.
In viata de familie,fii mereu prezenta.
Cand esti multumita sa fii doar tu
si nu te compari si nu esti in competitie,
toata lumea te va respecta."

( Tao pt.Lorelei  
si Asel
caci le stiu pregatite.)

(Prin tot ceea ce traiesc,pun din interiorul meu prezenta mea activa,fata de sufletul meu.

Si daca imi permit,o mica strofa:

Prin tot ceea ce traiesc
Oamenii ma vad si imi marturisesc
Ca aproape,ma simt ei cand ma ating si ma privesc
Chiar de-ar fugii,in suflet ei simt ca ii primesc.)

Tao Te Ching(1)

"Tao despre care se poate vorbi
nu este Tao cea adevarata.
Numele care poate fi numit
nu este Numele etern.
Ce nu poate fi numit
este adevarat pentru eternitate.

Numirea este originea
fiecarui lucru in parte.
Eliberati de dorinta
devenim constienti de mister.
Prinsi in dorinta,vedem doar manifestarile.

Totusi,
misterul si manifestarile
au aceeasi sursa.
Aceasta sursa este numita intunecime.
Intunecime inauntrul intunecimii.
Poarta catre orice intelegere."

(observatii proprii:...)
-am vazut de-a lungul vietii ca nimeni,nici chiar eu,nu poate vorbi despre mine,ci doar Dumnezeu se poate exprima prin mine.
-de aceea stiu ce este adevarat din mine.
-de aceea stiu care este originea fiecarui lucru din mine.

-nu mai mi-am dorit nimic,ci doar m-am abandonat mie,atunci am devenit constienta de mister si devin fiecare clipa.
-locuirea sursei in mine si in orice om,imi aduce bucuria in exprimarea mea.vazand bucuria devin una cu sursa.

A fost atunci

Poem scris de bunica mea,in anul1972,pe 11 ianuarie

A fost altfel atunci,cand noi eram copii
Cand ne simteam puternici,si de sub soare primii.
Frumos mai era cerul cand noi zburdam zglobii,
De ce noi nu stiuram pe atunci al pretui?

O! mai incearca astazi,aminte sa-ti aduci
Cum mai sedeai pe spate,acolo pe sub nuci.
Priveam atuncea frate,la cerul insorit
Visam la culmi inalte,dar vai,noi ne-am trezit.

Dar ce vroiam departe,nu ne-am mai intrebat.
Cu groaza noi vazuram ca seara s-a lasat.
Pierduram cerul nostru si tot ce mai visam.
De te asemeni mie,prefa-te ca mai dormi.

Indoiala-A stii

Cum pot eu sa declar ca ceva lipseste din interiorul meu,cand intr-un moment neasteptat,intr-o situatie data,imi apare din mine exact ceea ce am nevoie cu adevarat?
De-a lungul vietii daca observam cu atentie in interiorul meu,vedeam aproape la fiecare cuvant cu mine insami,indoiala.
Se zice ca e un fenomen favorabil propriei evolutii.Dar eu nu cred aceasta,pt. ca adevarata evolutie interioara nu se desfasoara sub semnul indoielii.
E adevarat ca in evolutia interioara,afli la fiecare pas ca de fapt nu sti nimic,dar afli de fiecare data ceva nou.Dar aceasta "certitudine" nu are ca o consecinta directa,indoiala.
Stiind(ca dovada ca nu stiam daca sa scriu-stiind sau banuind)ca oamenii se trezesc la viata incetul cu incetul,poate indoiala e metoda fricosilor.
Enervata odata de propria-mi indoiala,am intrebat pe cineva despre aceasta chestie.Mi s-a raspuns ca indoiala este aceea care motiveaza pe cel care crede ca stie,sa nu se aseze comod si sa mearga mai departe in stiinta lui.
Altcineva imi zicea ca modestia motiveaza cel mai potrivit dorintele de a merge mai departe in definitia verbului a stii,piperat de diversitatea vietii.
Eu zic ca este ceva mai deosebit si mai puternic decat acestea,e ceva care iti descopera o imensa bucurie,dar de scurta durata.Eu uneori,ma simt multumita descoperind ca nu stiu(aici nu e vorba de ignorare,ignoranta).
Cand se simte omul multumit cand i se ia ceva?
Cand i se da ceva in schimb mai valoros...
Dar stiti ce simt eu in acele momente?Ca mi se ia ceva ce nu-mi apartine(a sti,stiinta,stiu),si nu mi se da ceva in schimb-ci mi se dezvaluie ca imi este dat inca de la nastere,ceva mult mai valoros.
Ce oare?Nu va dau si eu raspunsul odata...!?
Da stiu,ca banuiti deja unde vreau sa bat.

Voi mai continua...
(mai am 9 pagini in caiet de copiat aici)

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu