Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






vineri, 19 noiembrie 2010

Privire

privesc in gol.
mai bine inchid ochii.
nu stiu cine sunt si ma intreb de ce m-ar interesa asta.
ce as face cu mine daca as stii cine sunt?
cui i-as arata cine sunt?
m-as arata iubirii,sau lui Dumnezeu?
iubirea,Dumnezeu, ma stiu.
m-as arata mie,acesta ar fi primul lucru care l-as face.
ca doua persoane fata in fata.
oare care din aceste doua persoane s-ar speria,care ar lua-o la fuga.
ce ar face ele?....poate s-ar imbratisa si nu si-ar mai da niciodata drumul.
oameni le-ar privi pe amandoua ca doua persoane distincte,sau ar privi numai una din ele?
s-ar uita cineva la cea care se sterge cu timpul,sau la ceea care nu piere nicicand?
sunt oameni care pandesc sa vada ce mai pierzi cu fiecare clipa care trece...pare dureros sa cunosti astfel de oameni.
dar ce mi-ar pasa mie ca cineva ma pandeste,cand eu sunt prima care ma vad?
eu sunt prima care rezolva presupuse probleme inainte de a ma apropia de mine.
da,ca orice om ma simt si eu uneori departe de mine.
ma simt absenta,imprastiata.
si-atunci,nu ma caut,nu ma blochez si nu fug.
ci ma apropii de ceea ce nu vad,nu simt,nu reusesc sa-mi imaginez,de ceea ce cred indepartat.
si ating.
incet imi apar sentimente,imagini necunoscute dar care poarta cu ele senzatia de familiaritate.
apoi,primul lucru ce-l simt e ca imi vine sa plang.
dar sunt prea atenta si lacrimile se disipa.
fara lacrimi lucrurile se apropie de mine cu o rapiditate fenomenala,si sunt ca un copil care se infrupta din o multitudine de jocuri alese dupa inima lui.
oamenii din jurul meu stau ca in fata unui mister fara sanse de a fi elucidat.
dar nu eu sunt misterul,eu doar ma joc prin elementele lui.
si dau unor oameni,ceva ce inca nu au vazut in ei.
unii nici nu au habar ce le dau,iar altii nu au habar ca le dau ceva.
unora le e teama si cred ei ca se tin la distanta.
dar cum poti sa te distantezi de ceva ce nu vezi,nu cunosti?

3 comentarii:

Catalin spunea...

Dacă ai şti cine eşti...te-ai redefini...

Toteu spunea...

daca stiu cine sunt,imi ramane sa ma exprim,prin aceasta consta redefinirea.

Toteu spunea...

"s-ar uita cineva la cea care se sterge cu timpul,sau la ceea care nu piere nicicand?"aici bati tu cu ideea,catalin.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu