Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






sâmbătă, 23 iulie 2011

esenta si uniune

oamenii nu mai privesc la radacina lucrurilor...
m-am trezit joi,la masa cu cateva persoane de nationalitati diferite.
am vorbit despre produsele culturii fiecaruia,exprimand fiecare cata incantare ne produce existenta acesteia.
era de prevazut,dar nu stiu cum am ajuns la discutia uniunii europene.
discutia s-a derulat in directia celor care initiaza aceasta uniune.
 cineva zicea ca ne simtim pierduti,rataciti in fata ideii de uniune.
un om zicea,ca lipsesc liderii si vizionarii.
eu uneam ideile zicand ca:uniunea este perceputa de oamenii simplii ca un fel de nevoie de a crea conflict intre culturi pt a ajunge la uniune.uniunea nu isi intinde aripile prin produsul conflictului,ci mai degraba prin reperele de care vizionarul e capabil sa dispuna si sa uneasca.
pe urma cineva zicea ca cei care initiaza uniunea,o fac pt a regla problemele mari cu care se confrunta tarile si ca nu e normal ca acestia sa-si bage nasul in incercarile oamenilor de a-si prezenta unul altuia culturile si traditile.
omul povestea ca s-a aflat un dosar la cei de la bruxelles in care a fost stopata o initiativa de-a lui de a aduce un produs al traditiei din tara lui ,in celelalte tari...-o branza dintr-o regiune din franta,care pute a picioare murdare dar care e delicioasa si deosebita ca gust.
discutia continua cu exemple,si exemple in care erau incurcate puterile oamenilor de a trai uniunea.
cand am vazut ca discutia aduce in vedere doar nemultumirile cauzate de actiunile celor "mari",am vorbit si eu.
am spus, ca asta se intampla si intr-un cuplu,in care se disputa prezenta uniunii.atunci cand unul dintre cei doi,nu mai reuseste sa regleze statutul problemelor mari,se agata de maruntisuri.psihologii stiu ca maruntisurile pun in miscare forta maretiei.in maruntis gasesti oglindite solutiile la problemele mari.dar ce fac cei de la nivel de cuplu?se izoleaza in maruntisuri,se retrag...prin ele isi gasesc tot felul de scuze in a nu fi vizionari.
faptul ca cei de la bruxelles isi uita rolul,se datoreaza acestui lucru:cand nu te mai descurci cu lucrurile mari,te pitesti in spatele celor mici.ei isi ascund marea responsabilitate,in spatele mersului natural al lucrurilor creand dizarmonie.strigand apoi in gura mare:ca numai prin conflict,uniunea isi dezvaluie proprietatile.
fiecare de la masa,avea ceva de spus:
unul isi reclama aderenta la natiune si dreptul de a-si exprima cultura.
altul nu adera de la nimic,zicand ca deja uniunea exista in noi...doar ca ea nu este traita.
altul incerca rationalul,incluzand totul...pt a scoate "impacarea".
prezenta acestor oameni ma incanta:erau sinceri si arzatori.
habar nu aveam cu cine ma voi intalnii cand am fost invitata la masa in oras.
nici nu incercasem sa globalizez si sa imi imaginez ce se intampla la mesele de la restaurantele din bucuresti.
ceea ce m-a fermecat cand am calatorit in strainatate era aceea incercare a oamenilor de a se inveselii in prezenta atator limbi vorbite diferit.
habar nu aveam ca si in romania voi avea aceeasi onoare.
acum...depinde si de ceea ce cauta fiecare.un fapt este cert,la aceea masa,in aceea seara era raspunsul uniunii.
si ce senzatie placuta si surprinzatoare...pe  care toti cei prezenti de la masa am trait-o in acelasi fel.
o senzatie unica,cu efecte diferite intru unirea trairii.

Niciun comentariu:

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu