Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






miercuri, 8 septembrie 2010

Iubesc comunicarea,in continuare

Expun aici un comentariu REFERITOR tot la comunicare,caci vad ca e raspandita ideea pe blogurile celalalte,iar ceea ce am de spus in privinta aceasta nu se va opri cat timp iubesc sa comunic.

-viata o si decriptezi cand o traiesti,daca nu or fi unii care s-au nascut cu ea decriptata de-a gata sau cei care inchid ochii.
-nu cred ca trairea vietii elimina decriptarea,inchipuie-ti daca s-ar intampla asa...
-nici eu nu sunt de acord cu complicarea lucrurilor,dar aproape mereu cand am avut in viata mea complicatii a fost cand refuzam,respingeam ceva.
-vor fi multi care vor descoperi aceasta la ei insisi.
-viata nu e un joc in care daca vrei nu te complici,in viata vrand nevrand te complici,de ce sa negam asta.
-in privinta comunicarii,ce va sperie?
-caci acestea sunt reactii de frica:nu comunica cum poti tu daca altii au facut-o inaintea ta "stintificii au demonstrat deja aceasta,tu nu demonstrezi nimic doar daca ai tacea si da din cap"stintificii inca nu ne-au dat noua viata de-a gata traita .
sau:nu-l ajuta pe celalalt in incercarea de a se ajuta in iesirea din mocirla in care s-a bagat zicand privindu-i corpul frumos"esti frumoasa asa cum esti,nu te mai plange ca nu vin cavalerii poeti sa-ti trezeasca simturile intru curatirea ta".
-inca de la varste fragede complicatiile s-au varat in mintea noastra.
-eu privesc la copilul meu:el asa cum e ,e simplu si frumos.dar cum se vara o complicatie in mintea sa ,datorita lasitatii de care dau dovada unii in a spune adevarul,parca devine recipient de hrana pt complicatii.
-datoria mea sufleteasca in fata lui si a oamenilor e sa nu maresc complicatile mai mult decat sunt,adaugand si complicatile mele.
-eu ii ajut clarificand in mine, inainte de a expune lor,ceea ce ar putea sa le trezeasca lor reactii de complicare.
-in nici un caz nu fug de complicare caci asa as fugi de mine insami si de ei.
-eu sunt clara,luminoasa ca fiinta,de ce as fugii de ceva ce risc sa dobandesc.
-se zice ca daca nu risti ,doar din frica de a dobandi lucruri neplacute tie,nu castigi.
-luati exemplul copiiilor cat risca ei,nestiind bietii ca odata devenind maturi vor fi huliti de peste toate gardurile ca sunt complicati,prea complexi,prea enigme,prea lipsiti de pretentii,prea criptati,prea inutil filozofi,etc....
-da,ai inteles Saturnianule:cuvintele ni-s date pt a nu ne impiedica cand vrem sa ne ajutam.
-caci asa e ca sunt multi impiedicati in viata ,dar asta doar din cand in cand,caci daca ei ar fi permanent ar insemna ca ei nu sunt mai mult decat propria impiedicare.
-daca traim cu iluzia aceasta,ne incurcam mai mult.
-eu in fata copilului meu daca cred in propiile frici ii ofer un sentiment de nesiguranta,in locul unuia de iubire luminoasa,si imi e clar ca il incurc mai mult daca nu ajung sa constientizez asta.
-credeti ca imi e usor sa-mi inteleg copilul,oamenii cu placere, sau sa inteleg oamenii punandu-le conditia ca eu nu pot iubi daca nu aleg printre ei pe cel mai simplist.
-simplitatea veritabila ea este in fiinta omului de cand se naste si pana moare.
-de ce as nega,respinge complicarea,daca stiu ca simplitatea imi e prieten de incredere,un prieten mai profund decat complicatiile.
-nu am alaturat intamplator cuv.simplitatea cu increderea,caci daca esti constient de simplitatea din tine,increderea ti-o ofera ca prieten.
-nu-ti e oferita simplitatea pt a o folosi ca unealta impotiva celor complicati.
-plus ca ne complicam incercand a avea control asupra simplitatii odata constietizata.
-nimic din fiinta noastra nu este folosit ,controlat ci daruitul roadelor cu care am fost inzestrati este mai util.
Adevarul nu se utilizeaza ci se ofera roadele lui.

7 comentarii:

The Shadow spunea...

e frumos atunci cand te deschizi si ai cu cine sa comunici. ideea e insa ca, in orice dialog e nevoie de doi. pentru a te deschide trebuie sa primesti un feed-back. sa simti ca si celalalt e deschis si ofera la randul sau ceea ce primeste. pe de elta parte, imi place cum ai abordat comunicarea si in ceea ce priveste puiul. da, acesta nu trebuie sa fie hranit cu temeri si cu frici, angoase, deceptii.
Simplitatea, ca si concept in comunicare, este frumoasa! dar vei descoperii ca, simplitatea va deveni atat de complexa fara sa iti dai seama. In opinia mea, complexitatea deriva din simplitate, ca si exceptie.

Toteu spunea...

:)da dar uneori ne zicem ca nu avem ce comunica cu unii oameni.de avut avem cu cine mereu.odata stand intr-o gara am pus am pus pe cineva sa-si inchipuie cum dintr-o data ii vine sa se intoarca aparent fara nici un motiv si sa fada pe cineva care se intoarce spre el,il priveste si se indreapta in directia lui.primele ganduri care sunt,de ce face asta?nu ma cunoaste,deci nu avem ce sa ne spunem,nu cred ca despre mine e vorba.de ce in gara nu comunica,chiar daca nu se cunosc?avem momente cand suntem goliti de exprimare incat sa nu avem ce ne spune?sau trebuie sa gasim,cautam ceva comun pt a comunica?
comunicarea e conditionata de ceva?virtualul dovedeste foarte bine ca nu.

Catalin spunea...

Adevărul...
depinde cine îl are...

Toteu spunea...

adevarul nu depinde de nimic,si nu e un obiect pt a-l detine,asa ca as fi incantata sa o vad si pe asta.de aceea spuneam ca nu se utilizeaza...

Catalin spunea...

Adevărul...poate fi o informaţie...
francezii se aşteptau ca Napoleon să piardă o luptă, acţiunile scăzând la bursă; împăratul a învins, însă vestea victoriei a întârziat-o intenţionat cu 3 zile, suficient cât oamenii lui să cumpere acţiuni cu preţ scăzut...; şi iată cum s-a utilizat...un adevăr...

Toteu spunea...

da,in adevar sunt informatii.informatia poate fi amanata dar adevarul nu cred ca poate fi utilizat in slujba amanarii sau in orice altceva.cum am zis doar "roadele" pot fi exprimate.in acele roade se gaseste si informatia.

Toteu spunea...

in adevar mai sunt si repere care ajuta comunicarii,dar aceste repere sunt inutile daca sunt confundate cu informatia.
nu cred ca sti ce vreau sa spun,dar tot continui sa zic ca:in acele roade se afla si repere care continua sa te duca in adevar.de exemplu noi doi:tu iei informatia,iar eu iau informatia si reperele din adevar.cand ne revedem eu iti aduc noi informati si multe alte transformari,iar tu ramai mirat caci simti ca numai daca ai fi facut alte cautari ai fi stiut ce ti-am adus eu.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu