Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






marți, 14 septembrie 2010

TEAMA SI VIATA

scriu si aici ce am comentat pe blogul lui Lorelei.

eu pot oferi incredere totala oricui pt ca cu cat trec anii cu atat ma pot concentra asupra vietii mele cu atentia sustinuta de prezenta continua.
frica nu motiveaza vigilenta completa,ci frica motiveaza doar cele trei:lupta,fugi sau stai.
deci imaginati-va ce invatam pe copii nostri cu utilizarea fricii.
copii au dezvoltata atentia total,noi doar ii putem invata sa o puna in practica asupra concentrarii vietii lor.
nici eu nu sunt de acord cu utilizarea conceptului de rasplata in oricare domeniu al vietii.
rasplata se acorda animalelor care vrem sa le domesticim.
este o limitare acordata rasei umane si o indepartare de Dumnezeu daca se crede ca avem mai putine mijloace decat animalele si avem nevoie de rasplata domesticirii.
domesticirea a ce?ar putea cineva sa o aplice pe mine?domesticirea a mea in fata limitelor sale?
acela care va incerca asta asupra mea inseamna ca tine mai mult la limitele sale decat la mine,eu fiind un om care pot sa-i evidentiez ca nu am nimic de-a face cu limitele sale.
si eu sunt socata cat de usor pica unii parinti in conditionarea,santajului si comertului cu iubirea.
eu vad la copilul meu cum isi croieste singur drumul interior,il vad cat de echilibrat merge fata de oamenii care cad in capcane asa de usor.
eu doar atat il ajut:il prind de mana ramanand in picioare.
el nu are nevoie de ajutorul meu,dar el din iubire ma priveste daca mai sunt in picioare.
acesta e "ajutorul" meu:sa raman in picioare,asta e proba mea de iubire.
hai ca m-am atins singura pana in adancul sufletului cu aceste cuvinte.pastrez aceasta atingere pt a  continua sa scriu si altceva.
asel-inteleg ce scri tu despre atingerea sobei incinse.mentionez ca fiul meu a avut deja contact cu frica si constientizarea ii este semi-utila daca eu nu i-as reaminti ca atentia si nu frica ii e utila in apropierea pericolului.
sunt oameni in jurul copilului meu care tot timpul au frica fata de pericole,eu doar am atentia activa ca si copilul meu sa fie atent si constincios fata de sine in preajma pericolelor.
deci simplu fapt ca face buba atingand soba,nu este suficient,copilul meu se repeta in aceea actiune pana cand va completa ceea ce nu gaseste in el sau altii.
asa fac si oamenii de-a lungul intregii vieti,se vor repeta chiar cu riscul de a face buba daca in interiorul lor si a celorlalti vor vedea doar bube.
asta e si chestia cu pacatul.
pacatul e buba.
pacatul nu e de la Dumnezeu sau din alta parte decat din oamenii care cred ca au o buba.
care vad doar faptul ca ei cred ca au o buba.
nu vad mai mult,iar asta inseamna ca ei nu se vad pe ei complet ci doar buba,pacatul,imperfectiunea,nemultumirea,frica.
degeaba vin repere din exterior,de la parinti,de la Dumnezeu caci ei isi utilizeaza liberul arbitru pt a se hrani cu reperele in speranta ca va fi si o data bine .
iar odata terminata treaba cu hranirea sperantei revin  la credinta cu buba.
de ce au nevoie oamenii de speranta?
pt a duce in spate crucea bubei.
iar in cazul adormitilor,ei utilizeaza reperele pt a-si mai hranii cu un strop de forta urmatorul pas de facut.
ei sunt prea obositi de durerea pricinuita de buba.
pe ei reperele nu-i trezesc caci prefera sa le utilizeze cum am zis.
 acestia,odata finalizat pasul,vor face orice pt inca un strop de forta in urmatorul pas,vor santaja,vor conditiona,vor utiliza dependeta cuiva sau a lor,etc.
cum sa-i ajutam?
sa-i simtim cum am spus ca o fac eu pt copilul meu.
ei sunt tot niste copii care privesc spre noi,uneori cu lacrimi in ochii,sa vada ca totusi e cineva in picioare si chiar daca un om e orb,tu luandu-l de mana nu il ridici ca asta o va face el constientizand ca cineva e in picioare.
si cel adormit se va trezi cand cineva care sta in picioare il ia de mana.
ce inseamna acest in picioare,ca tot am scris atata?
inseamna sa fii atent ca mergi in viata si sa te concentrezi in mersul vietii tale pana la armonizarea in totalitate.
asta ma uimeste pe mine:cum ajunsa la armonizare voi mai avea cateva zeci de ani de trait si va aparea moartea in armonizare.
mi se pare o disproportie prea mare intre sensurile mortii si cel al armonizarii.
banuiesc ca asta se va lamuri de la sine atunci cand voi intelege ca nu frica este motivantul armonizarii si nu frica de moarte este motivantul vietii.
pt ca moartea nu a nascut vreodata viata.
m-am departat de subiect un pic.
noi oamenii avem nevoie sa ne caracterizam in viata.
dar sa nu uitam sensul acestei propozitii.
in viata ne caracterizam,nu in adormire,nu in orbire,nu in iubire,nu in dependenta,nu in frica,nu in fericire,nu in FRICA ne caracterizam.
ci in viata ca prezenta activa in noi.
viata e in noi,noi suntem in ea,ea e pretutindeni.
restul lucrurilor sunt de scurta durata,limitate de alegerile noastre,ele sunt nesigure,ele sunt asa cum sunt.
dar VIATA nu-i limitata nici de pericole,nici de frica,de alegeri sau altele,ea este asa cum este,intoarsa cu fata spre infinitul inconjurator.
noi doar trebuie sa fim alaturi de ea caci de aceea ne-am nascut,sa fim alaturi de ea pretutindeni unde ne duc pasii.
ce e mai important pt om,viata sau frica si orice altceva?
Viata e in fiecare pas al nostru,pe cand celalalte trec.
lumea nu-i dominata de frica,ci de viata.
suntem in domeniul ei.
domeniul ei e in noi si peste tot.
dar asta ramane inca indatorirea noastra din nastere de a vedea.
si ce inseamna a vedea?
a vedea complet viata,nu vom vedea viata utilizand ca ochi  fricile noastre.
caci da,ochii nostrii interiori sunt tot viata.
de aceea sunt conflicte caci confundam proprii ochi cu frica sau altele.
se intampla din neatentie sa iei un alt obiect  decat lingura pt a lua mancare din farfurie sau mie mi s-a intamplat cand eram concentrata in cugetarea unui text pe care tocmai il scrisesem in loc sa musc din batonul de ciocolata,sa ma trezesc ca musc din creion(sau sa scriu cu ciocolata:))).
inchipuiti-va ca asa se intampla cu frica.
ii uitam rolul,si mai presus de aceasta nu constientizam ca noi oamenii am depasit de mult rolul fricii.
ii acordam mai multa atentie decat i se cuvine.
da,si pt copii e un factor care ii impiedica si ii deranjeaza caci ei stiu cata atentie sa-i acorde fricii.noi le sugeram sa le preteze mai multa atentie fricii decat lor si la ceea ce ii inconjoara.
pare absurd nu?
dar cum zici tu Lorelei asa ajung oamenii sa faca absurditati din frica.
rolul vietii este sa ne lumineze in parcursul nostru.
stiti cum merge lumina lanternei din mana noastra pe un drum intunecat?
ea ne descopera urmatorii pasi care ii vom face.
viata nu-i lanterna:),noi suntem lanterna si mana este viata,lumina este darul lui Dumnezeu.

si poze de cand eram mica,adolescenta si dupa adolescenta.ultima e de acum patru ani.



23 de comentarii:

Joker spunea...

Interesanta abordarea, cheia este insa putin cam pretentioasa. De acord toteu(imi place cum suna asta)...dar cum poti scapa de o educatie centrata grosier pe"pacat"si"prostie", unde a pune "raul in fata" e litera de lege.A se citi puternica lege nescrisa.
E foarte simplu! Trebuie sa slabesti mana..ca lumina sa ti scape la fel si scopul. Si asta se realizeaza:-Mersul cu frana de mana trasa. Cea mai lovita este iubirea..si sora-sa respectul. astea doua LOVINDU-LE e foarte firesc sa te"centrezi" pe ceea ce se "face"...pe "drum". Bani/profesie/minciuna frumoasa/orgoliu etc.
Saracia si hotia lucreaza impreuna ca "viata"...vietii...sa nu i se simta importanta: intregul! Mantuirea. Rolul frumosului sau al iertarii. Mai bine sa avem niste circari seriosi care fac copii...si se intrebuinteaza...care este mai responsabil sau mai capabil!!!
Repet...cea mai lovita este Iubirea.
Ea este totul. Ea e Ceausescul:)
...Ea este preschimbarea sexului, a durerii si rusinii lui. Ea este inaltarea privirii spre cer, falnicul spirit ce se traduce prin VOIOSIE..RE-CUNOASTERE. Suportabilitatea vietii ca intreg

Joker spunea...

toteu, ma onoreaza prezenta mea in familia mai mult decat virtuala..
a ta:)

Toteu spunea...

Joker-uneori viata poate parea pretentioasa,ca tot vb. de chei.ai intalnit oameni presupun care se iau cu mainile de cap spunandu-si:ce mai vrei de la mine viata.da asa e uneori ni se pare ca o vedem complicata,prea complexa pt capsoarele noastre date,puse de prea multe ori peste cap.pui totul capt in cap si iti iese o si mai mare complicatie.
pai scapi atunci cand recunosti ca din rau tot rau scoti,doar asta primesti din raul comoditatii.dar cum pot recunoaste aceasta cand atatia oameni la care litera de lege este:ca din suferinta,rau, rasare fericirea?sa recunoasca odata,ca din rau,suferinta nu scoti nici un strop de bine,ci tot rau cu un iz de bine iluzioriu care aduce repetitie!

Toteu spunea...

scopul este tot o ocupatie realizata cand ai iluzia ca esti lipsit de ocupatie.eu prefer sa nu-mi ocup sufletul cu ceva construit de mine caci el are tot ce-i trebuie pt a se manifesta in viata.
e buna ideea sa slabesti mana!
sa te lasi pe mina ei...,macar din cand in cand daca atata poti.
dragule Joker,iubirea e cu neputinta de lovit,de aceea cei obositi de atata efort isi centreaza loviturile asupra a orice trece,cei mai indrazneti mai si aleg din ceea ce le trece prin fata ochilor.

Toteu spunea...

saracia si hotia se realizeaza doar in actiunile noastre umbrite de nestiinta ca e o iluzie sa credem ca in sufletul nostru putem fi hoti sau saraci.acestea doua survin in urma actiunilor de nestiinta.

Toteu spunea...

Joker ia spune-mi tu cumva,ce varsta ai tu de cand ai intrat in familia vietii?pe scurt,cati ani ai?:)
sti de ce? caci la orice ora as scrie,nu mi se termina deloc nevoia de somn ,dar cand te citesc pe tine imi sare somnul,de il gasesc apoi practicand doar"meditare".scrii asa de....dupa ce ca eu ma joc atat,cu unele cuvinte pana la apropierea lor de esenta subiectului,incat se mai gasesc putini cei care ajung sa vada esenta exprimata in cuvinte.eu practic asa acest joc:iau un om,un subiect,niste cuvinte goale,esenta deja descoperita de mine pe de-a intregul vietii;si le amestec asa:pun in cuvinte esenta cu care atrag omul si ma duc prin cuvinte spre esenta centrala,acolo,fiind impreuna cu om fara cuvintele ramase in urma,se produce declicul intorcandu-ne foarte rapid la exprimare cu un plus de esenta.
tu cum faci stiu prea putin,dar ma atrage.nu iti dau mai mult decat mine...sa ma gandesc...decat opt ani.daca ma insel inseamna ca m-ai depasit sau esti inca in urma.daca zic cu aproximatie corect,inseamna ca suntem aproximativ in acelasi pas de aproape.
sper ca intelegi nelamurirea mea.
bine te-am gasit in familie.:)

Lorelei spunea...

Ce frumoasa esti!

Toteu spunea...

Mersi Lorelei draga.:)

The Shadow spunea...

Da! chiar este! :)

Joker spunea...

Spumos comentat, ce sa zic...
Trebuie sa recunosc ca ma pierzi uneori pe traseu..dar ma prind unde bati. Citindu-te, am impresia ca ne-am cunoscut undeva...
Ca orice fel de reprezentanta a sexului opus...te simt un "Acelasi Neinteles uman"...In cazul tau insa esti o artificiera.., iar tulburarile de factura interna imi seamana..prin concentratia si intensitatea sufleteasca, prin fecunditatea sondei..
Cati ani am:)Hmm multi..:)

sufletinchis spunea...

Joker,de ce te vad pe tine ca atunci cand eram eu mica(oare cum ai fi acum,in prezent ca un copil,hmmm,interesanta idee) si venea un om mare spre mine cu o voce de matur copilarita pt a se adresa unui copil intrebandu-ma:cati ani ai?eu faceam ochii mari zicandu-i omului intradevar anii dar in sinea mea strigam:MULTI,mai tarziu spre maturitate ziceam tot in mintea mea:hmm multi...iar de ceva timp uneori cand cad pe ganduri:zic ca imi par multi,dar am atat.ba chiar am zis cand m-apuca:ca anii nu au trecut deloc,nu datorita ca nu simt parcursul lor sau ca am ramas eu blocata,doar ca nu ma vad in interiorul meu de nimic agatata incat sa ma traga ca o moarta sau luptatoare dupa el,chiar si timpul mult ravnitul....:)
sa nu te superi ca ai multi:),ca ordonam noi asta cumva,mai ales daca ne cunoastem de UNDEVA(nu de candva,bine?)
hei,dragut Joker,orice pierdere e de fapt gasire si multi stim asta,mai ales noi care sarim din gaselnita in gaselnita.
crede-ma(stiu ca ma crezi) ca toti suntem artificieri cat timp utilizam cuv. si cateva,nu toate, elemente din privire.dar in esenta lucrurile vin fara sa vrem,neintentionat cu dusul sau intorsul cum atat pot vedea eu in unele momente...
hai sa nu mai continui ca riscam sa ne repetam despre aceleasi lucruri.

da ne cunoastem,caci ai fi trecut si tu bariera asta afurisita de atatia oameni si folosita ca post de aparatoare.dar banuiesc ca nu barierei masculinului,femininului sau ce o fi,ii acorzi numele de cheita,usita deschidere datatoare de minuni(femeiesti:)) caci astfel risti sa ramai intr-un teren tot cu bariere.asta e la fel ca ideea care am continuat astazi pe o hartiuta despre mitul cum ca daca treci prin poalele suferintei sau raului ai ca dar fericirea.suferiinta cheita,daca se exagereaza bate la ochi.(voi scrie si aici continuarea,un pic diferita)
uf,cheita suferinta(tot nu reusesc sa ma desmeticesc:)...asta sa o creada speriatii de bombe care prefera moarte-inviere lenta...:)dar dureroasa:).hei rautacioasoo gata cu zambetele:) :),cearta-ma si tu Joker ca nu stiu cum o faci.

sufletinchis spunea...

Doamne ce ma luase frica cand la trimiterea mesajului meu,am vazut ca cei de la google imi zic:prea larg.
de fapt,ma mai apuca si pe mine teama in fata propriei leni,si sa ma mai scuz:... si e cam tarziu,si am memoria scurta.uite cum in lucruri mici,observ posibilitati mari.:)noapte buna...

TOTEU

Lorelei spunea...

In ultima fotografie semeni cu Uma Thurman.

Toteu spunea...

da,parca,nu mi-a venit ideea chiar daca imi place un pic ca femeie.are si ea chipul usor modificabil prin machiaj.cred ca in asta vezi tu apropierea in asemanare.uneori machiajul ii poate da chipului meu tente de copil nevinovat si alteori cel de femeie sigura,etc,dar sunt doar tente.

Joker spunea...

Sufletul si gandurile tale ..sunt nobile...toteu...asa ca n-am sa te cert, cel mult sa te atat:)
Ar fi interesant de stiut cu ce combustibil i ti merge sufletul, pe langa substanta principala stiuta(a mamelor)
:)
Si ma rog, cam pana unde l vezi sa mearga..si Cum...:)

Toteu spunea...

Joker-pana unde...nu se limiteaza pana intr-un loc...nu exista timp si spatiu.cum?neagatindu-ma de indoiala,in orice directie s-ar duce ea.
ehe cu mult inainte sa fiu mama traiam nenumarate chestii "iesite din comun".combustibilul nu-mi apartine,deci nu am control asupra lui,nu stiu de unde sa-l iau.sa zicem ca il vad in oameni si in mine permanent de cand ma stiu si eu doar accept si primesc.am avut si senzatia de oprire,ignorare pe drum,dar pana la urma urmelor e doar o senzatie pe langa multitudinea de lucruri ce traiesc,deci nu ma blochez in ea.
mersi ca nu ma certi find generos cu mine.te pup.:)

Toteu spunea...

acum fiind mama nu mai pot nega nimic,caci vad si in fiul meu.daca neg in mine as face-o si fiului meu asta,si in viitor va avea repercusiuni asupra lui,iar in prezent ne-ar incurca in apropierea unul fata de altul.

Joker spunea...

Nu sunt "generos cu tine"...sunt firesc..si putin curios...cum poti impleti feminitatea cu intelepciunea asta fiind o "profesie" pur masculina:))
Combustibilul asadar il avem comun, eu il mai iau si din iubiri(trecte/prezente)decantandu-le neghina(uneori marisoara):)

Toteu spunea...

na,ca imi roseste doar un obraz ...serios!deja ii aveam eu calzi de la ultima postare de pe blog...
poate de aceea rosesc,ca m-ai dat de gol:"eu il mai iau si din iubiri(trecte/prezente)decantandu-le neghina" -faceam si eu asta,dar acum il am in comun cu altii:"sa zicem ca il vad in oameni si in mine permanent"zic permanent,pt ca asa nu reusesc sa-mi fac ideea ca un om e din trecut sau prezent.

poate pt ca nu impletesc,ci e firesc sa fiu asa cum oi fi.sti si tu asta.poate trecand granitele nefirescului,ajungi la firesc.:)))
chestia cea mai problematica a celor care ma cunosc e ca se astepta sa vada la mine totul,intr-o anumita ordine a concretizarii,dar nu am nici o ordine personala(izata).

Joker spunea...

Am dat de postarea asta a ta. da, spumoasa:) ..mai ales comentariile.
Esti vad si tu o NEBUNA. Dar ma gandesc cat te tine. Frumusetea. Nu obosesti? Eram curios...sa nu fi avut copilul ATUNCI VROIAM.... SA TE VAD: CAT IUBESTI!

Toteu spunea...

ehe,asa e in realitate,frumusetea ma tine,aceasta observare clara am facut-o si eu demult.frumusetea nu o tin,nu o detin eu ci sunt mana in mana cu ea si respect mana care mi-a fost intinsa.ea nu-mi va da drumul niciodata caci vad trasarea unui parcurs.de ce sa fi curios?eu sunt eu,cu sau fara copil.fiul meu e doar o suflet alaturi de mine,asa cum n-a mai fost pana la el.adevarul e,ca acum ,cu el pasul imi e mai larg.

inchipuie-ti ca eu m-am stiut dintotdeauna copil si chiar mai mult de atat.acest copil a avut un parcurs in aceasta viata.in acest parcurs,copilul meu a aparut ca un partener dupa o perioada lunga,in care ma jucam printre copii care nu stiau ca sunt copii.

ma bucur ca te intereseaza cat iubesc.
dar ce iubesc eu?
cat de-mult- iubesc?
cat de-tare-iubesc?
eu iubesc.
atat.
mi se dezvaluie mereu si nu pot zice ca e mult,caci mereu mai e ceva.
nu vad capatul si nici inceputul,nici in timp,in spatiu,in situatii sau in actiuni.
pot sa ma intreb cat sunt eu in aceasta iubire...dar de ce as face-o daca chiar traiesc iubirea.iubesc de cand ma stiu,dar in doi nu reusesc sa-mi fac o idee cat sau daca am iubit.in doi ,parca celalalt voia sa se indeparte de iubirea ce o traiam.in doi iubirea nu-si facea loc.iubirea nu am trait-o impreuna cu cineva.

cat,din cat este?
nu stiu cata iubire este.
dar pot sa-ti zic ca iubesc cat doi.:)
multe calitati si sentimente din iubire le simtm asa de familiare mie ca sim le-as cum le-as cunoaste de mii de ani,iar in aceasta viata imi revine memoria,daca pot sa-i spun memoria iubirii.
eu nici nu cred ca ai nevoie sa vezi cat iubeste celalalt ci doar sa vezi ce transmite el prin iubire,una singura pt amandoi,tinand cont de faptul ca nu sunt doua iubiri,a ta si a unei femei.
e simplu sa vezi cat iubeste o persoana:iti stabilesti un termen de masura si acestea sunt multe.in cazul meu,esti invitat,cred ca nu ai primit invitatia mea goala.

Joker spunea...

E...nu, invitatia e plina. cu tine:)
pacat ca nu vad decat cuvintele aici. ma rog, pline:)

Toteu spunea...

aici pe blog sa vezi si cu catva rabdare.pt ca aici o fac treptat.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu