Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 26 septembrie 2010

Iubire si oameni-pana cat de departe vom crede ca suntem departe?



Natura umana
"Ce este specia umana?
Este in atmosfera ,te inconjoara si n-o vezi, este in tine, langa tine, deasupra ta, a fost inaintea ta si va fi si dupa tine ,esti o parte din ea, iar ea este o parte din tine ,te asculta cu toate ca stii ca n-are urechi, te vede cu toate ca stii ca n-are ochi ,n-o percepi, dar o intuiesti, iti traseaza si-ti controleaza drumul cu toate ca nu ti se adreseaza niciodata direct,existi datorita ei, iar o infima parte a ei exista datorita tie  ea-i aievea, tu esti trecator......
.......
Va reusi natura umana sa refaca handicapul, sa micsoreze diferenta, sa atinga aceeasi perfectiune? Mai mult ca sigur, de i se va lasa deschisa portita, mintea trudeste din greu, se straduieste sa faca salturi disperate, progresul tehnologic are o rata de crestere exponentiala. Am inceput sa scrutam atent cerul pentru a vedea din timp asteroizii care ne-ar putea ameninta planeta, insasi existenta ca specie – necazul e ca nu ne uitam unde trebuie, intotdeauna cel de alaturi este vinovat." sursa


toteu comentariu:da,asa este.chiar imi place ce ai descris despre “ea”.
sa micsoreze diferenta?dar ea nu are asemanare.
nu este un handicap ci o credinta ca suntem departe de ea.
zicand ca este un handicap,facem si mai mult oamenii sa creada ca sunt departe.


comentariu:Chiar suntem departe,de valoarea cu care am fost inzestrati.

toteu comentariu:nu te-ai gandit niciodata ca poate asa vedem noi?
nu te-ai gandit ca de atatia ani se crede asta,incat tu esti doar urmatorul?
nu ai vazut niciodata printr-o strafulgerare cat esti de fapt de aproape?
de ce sa nu fim urmatorii care cred si vad contrariul?
are cineva vreo dovada concreta ca suntem departe?
ah da,consecintele,am putea zice.
dar nu cumva ele sunt datorate credintei noastre ca suntem departe?
priveste un foc,inchide ochii,dupa un timp nu ai senzatia ca esti departe de acel foc?
imagineaza-ti ca ani de zile nu mai deschizi ochii ci doar bajbai in intuneric...
imi este mie util sa cred ca sunt departe?
ah da,m-ar motiva,as lupta,etc dar in viata mea doar zece la suta as utiliza din aceste abilitati.
si atunci cat de departe as fi,fiind astfel ocupata?
90 la suta,gandeste-te totusi ce as putea face cu acestia vazand de fapt ca sunt aproape...
poate suntem departe cu gandul,de aceea cred ca se ofera solutiile acelea de concentrare a gandurilor,meditatia sau prezenta activa.
dar cum zic unii  poate e si chestia ca de numerosi ani am acordat intaietate si prea mare valoare,importanta gandului.
am descoperit si noi ca avem in plus fata de animal gandul,si gata ne-am blocat in etapa asta.
alt termen de comparatie nu avem,decat animalul?
dar cum e asa de raspandita ideea ca si noi suntem tot niste animale mai evoluate,se pare ca nu prea utilizam aceasta informatie.
ne balacim in aceasta idee devorand si ultima picatura nefinalizata.
si asa ajungem de acolo de unde am plecat.
si constatam cu depresia in gand ca de fapt mergand inainte cand in sfarsit credem ca suntem in final,vedem ca suntem inapoi.
si asa ne chestionam o viata:mergem inainte pt a ajunge inapoi?
si zicem,dar stai e placerea calatoriei,aici sunt roadele,aici ne consumam resursele,si apoi D. ne asteapta cu un pat ultraodihnitor in rai,iar noi ne zicem ca acesta si-a meritat pretul efortului.
iar cei ce nu depun efort sunt lenesi,departe,nu merita.
si daca cineva ar crede ca eu sunt departe saraca de mine,si tre' sa ma strafoc sa demonstrez aceluia si mie bineanteles ca voi ajunge aproape.
sau foarte simplu,imi iau acest val de peste ochi cum ca as fi departe,si privesc din apropiere,hi,hi,hi.
daca intr-o zi mi se intampla brusc sa uit ca sunt departe?ce ma fac?raspunde-mi tu la aceasta dilema...






am emotii de cate ori vizionez si ascult asta,varful degetelor de la maini imi devin reci si transpira lejer si restul corpului se sufoca de caldura si parca pe undeva pe drum in interiorul meu vin si lacrimi linistitoare.



gaata am gasit solutia,trebuie sa luam o lupa si sa privim cu ea,pt a vedea iubirea de aproape.
sau sa fim noi lupa.aoleu si daca ajungem odata aproape,vom vedea totul supradimensionat.
sau sa ne asezam confortabil in fotoliu cu lupa la ochi,caci suntem departe,nu?si nu ne ajunge o viata...
sau eu posed o lupa si transcriu aici ce vad.
sau in fiecare gest de lupta sa luam lupa la ochi.
nu ma mai lungesc,caci ajung prea aproape inainte devreme...alta idee intortocheata-cica prea devreme.

6 comentarii:

alexander spunea...

sincer, imi place mai mult ce ai scris tu. sunt mai umane decat versurile acelui parinte al bisericii pe care le recita foarte frumos marcel iures:)

Toteu spunea...

ma bucur ca-ti place.mi se intampla sa mai recit si eu ca M.I.dar la mine nu prea ajunge in cuvinte.

catalin fudulu spunea...

Închizi ochii şi te gândeşti că eşti aproape...

The Shadow spunea...

Alexander: vezi ca un actor precum iures nu a avut Romania si nu stiu cand o sa mai aiba..asa ca ...esti idiot. sorry

alexander spunea...

umbra, iti dovedesti limitele prin acest mesaj de doi bani cules din folclor. daca citesti mai bine ai sa vezi si sper, da doamne, sa intelegi. daca nu, o sa pun un desen, sa stii unde te afli.:)

p.s cred ca habar nu ai ce recita marcel iures acolo:)

Toteu spunea...

catalin-da,chiar si eu cu ochii deschisi nu am ajuns inca sa vad(ceea ce nu se vede)la fel de aproape ca si cu ochii inchisi.
The Shadow-frumusetea se impartaseste,scoate-o,nu o baga intr-un coltisor.eu nu stiu nimic despre M.i.,dar acum stiu ca pt el oamenii isi vorbesc urat.

alexander-mersi ca imi vizitezi blogul,iti apreciez inteligenta si ma bucur ca ne cunoastem un pic cu aceasta ocazie.neatentia,sau ce o fi,a lui The Shadow nu este o limita,ci o oprire.asa ca el decide cand sa mearga mai departe.in rest cuvintele care vi le adresati nu sunt problema mea,eu pot doar sa le citesc,nu as dori sa complectez decat cu ceva caracteristic mie.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu