Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 19 decembrie 2010

neputinta confundata cu ura

frumusetea nu apartine nici unei lumi construita de mana omului.
daca nu ne apartine,atunci hai sa-i aratam de ce suntem noi in stare.
ne consumam in fata frumusetii si ea ne arata ce a mai ramas.
o dorim dar nu stim catusi de putin unde sa o primim ca gazde ospitaliere ce suntem.
pai,e atat de mult rau peste tot,incat credem ca locul ei e nicaieri.
cautam acel nicaieri intr-o viata cat in zece.
in fata frumusetii suntem ca niste copii care nu-si pot indeplinii cele mai infime dorinte datorita nu-ului care se gaseste la tot pasul.
la ce serveste maturitatea?sa vezi ca nu poti avea,sti cel mai de pret lucru,frumusetea, si apoi cand ti se dezvaluie sa-ti vezi ca intr-o oglinda propria fuga de urat?
sa crezi ca urasti si sa simti ca nu poti,doua lucruri ce se-mbina in timp.din NU POT zis intr-o viata,construiesti o bata si lovesti ca orbul, in frumumusete.dar ea nu se clinteste,tu te consumi,mori si ea ramane vesnica.inainte de moarte,ramai cu regretul nesigur ca ai lovit frumusetea.


prima melodie care m-a impresionat cand eram mica,aveam vreo noua ani.
ma plimbam singura pe potecile muntoase de la tara,imi priveam pasii si incercam sa fredonez melodia,mai mult parca incercam sa fredonez niste simtiri proprii.imi aduc aminte ca atunci am si reusit sa-mi curga primele lacrimi fara a-mi da vreo motivatie pt ele.acele lacrimi le-am numit:lacrimile care nu dor.simteam o durere calma in suflet care semana foarte mult cu empatia.

2 comentarii:

Mădălin Ciortea spunea...

Ai atins un subiect rar, cu multa originalitate.
Desi frumusetea este un lucru natural si relativ rar, exista o tendinta malefica de convertire, de pervertire a frumusetii in concepte lumesti. Genialitatea este o forma a frumusetii si iata cata lupta se duce in scopul denigrarii sale.

Toteu spunea...

convertire a ei-imi vine ideea ca unii oameni au ascuns credinta ca e ceva contrar lor.lupta frivol e dusa in numele cauzalitatii.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu