Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






marți, 29 noiembrie 2011

cred in fericire

primele cuvinte vazute la rasaritul soarelui au fost...cred in fericire.
alte informatii doar...mi-au trecut pe sub nas.
am vazut oameni care nu ar fi dorit sa creada in fericire...prin diverse metode,unele chiar...oau!
si eu am avut aceasta intalnire cand cativa ani, de ori cateori am vrut sa arunc in mine privirea asupra viitorului,vedeam gol.
un gol ca acela care il simti dupa ce primesti o palma peste obraz.
doar ca atunci cand privesti senzatia palmei pe obraz,nu ai prea mult timp caci ceva te face sa vezi cum alergi sa prinzi mata de coada.
golul ce il simteam in viitor,aducea o fericire constanta ca o umbra apartinand aceleia care zici ca pica din cer si iti umple sufletul de fericire.
am trait experientele unor fericiri care nu depindeau de nimic...si incetul cu incetul ele se localizau si in sufletele din jurul meu.
calitatea acestor fericiri era ca ele nu ma obligau sa cred in nimic altceva,ci doar ma bucuram de orice de pe acest pamant,inclusiv si de lucruri de care nu stiam ca pot sa ma bucur.
cum am mai scris pe acest blog...fericirea era iubirea,... care am fost surprinsa ca imi era rusine sa o traiesc.
o iubire frumoasa cu care imi era rusine.
vazusem atata suferinta in lume,pe care nu o intelegeam...si tineam iubirea inchisa in mine si pe ascuns mangaiam oamenii cu ea.
le sopteam oamenilor care tipau la luna,povestea iubirii...iar dimineata ma chemau sa ma joc cu ei.
si soarele de dimineata imi zambea.
acesta a fost primul si cel mai lung zambet al copilariei mele.
pana in ziua in care mi-a fost rusine si am vazut cum soarele mangaia oamenii.
acum in timp ce revedeam imaginile din copilaria mea,fiul meu ma striga si ma uitam la el in timp ce revedeam inca imaginile.
fiul meu are 4 ani dar imi cunoaste deja toate privirile...se uita la mine si ma intreaba ce este...
apoi imi zice razand...mi-e rusine,si se ascunde sub patul pe care stateam eu.
apoi vine in pat si imi zice cateva cuvinte privirii mele surprinse,razand....si imi zice coinaco.
coinac,inseamna un copil ce se prosteste in incercarea de a fi copil.
si rasul sau frumos...
ce titlu sa pun acestei postari?

4 comentarii:

Mircea Vladut spunea...

Si eu cred in fericire. Si cred ca toti credem, in interiorul nostru, in fericire. Insa e ciudat ca ne e rusine de sentimentele noastre si incercam sa le ascundem. Sentimentele noastre nu se "asorteaza" cu ceva din viata noastra. Iar noi am ales sa renuntam la sentimente si nu la acel ceva care impiedica sentimentele.

aldebaran spunea...

in cele din urma, am inteles. a fost o calatorie extraordinara... si atatea lucruri descoperite. si cu adevarat importante.
unii oameni sunt precum cerul, liberi, senini, si fara limitari. doar ca adeseori suntem, cum spuneam candva, ca un tren pe o sina, in mare graba, cu o directie fixa.
...dar putem invata. si intotdeauna avem de la cine.

Cătălin spunea...

Surâs de copil...

yutero spunea...

Foarte frumos ai descris tot... ;)

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu