Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 26 decembrie 2010

canalizarea iubirii in doi



citisem astazi pe blogul lui Lorelei nelamurirea fata de"sfinti,sfinte" din era noastra.
dreptul de proprietate asupra a ceea ce se produce/prolifica intre doi oameni,are tentacule lungi(in functie de dorinta noastra),uneori insesizabile pana la capat de suflet.chestia amuzanta e,ca in afara agitatiei,atributele individuale pot exista si fara posesie.
fara posesie,frica sugereaza ca in caz de durere/suferinta este riscul separabilitatii.in cazul, in care se crede in separare apare si sentimentul ca nu poti exista.
pt unele femei,conteaza si starile determinate de posesie si nonposesie,caci aici e marea inselatorie proprie.cand eram adolescenta ziceam:daca inseli,te inseli pe tine.si tot atunci ma gandeam ca poate o zic din egoism,dar nici pana tarziu nu am gasit puterea sa cred aceasta.
unele femei nici nu observa ca, in Iubire starea nu-i supremul Ei.
femeile ce au starea determinanta in nonposesie,sunt cel mai usor de banuit de infidelitati.caci e cel mai usor in starea aceasta sa te recreezi in privirea cuiva.mai ales daca dualitatea le mai surade,gandindu-se:oricum,prostul de acasa nici macar o privire nu imi mai acorda,in momentele de surplus sentimental.
aceea stare de indragostire de dragoste este cea care pune capac balonului de sapun/riscul cum il percep unii.
balonul de sapun care aluneca in afara canalului...,unii zic ca din prea multa abundenta.or sti ei ce or sti.
o multime de brate ce se incolacesc pt a ajunge in acelasi punct,acelasi punct de ieri,de azi,dintotdeauna,dar amplificat pana la senzatia de epuizare si efort.

9 comentarii:

Erys spunea...

...cand scriu, un hatis de senzatii imi absoarbe gandurile...imi acoper tacerile si-mi descopar locurile unde au daltuit starile sufletesti...(iarta-ma ca ti-am raspuns aici, dar am inchis blogul...as fi vrut ca el sa lanseze porumbei...dar a ajuns sa arda tamaie)...
Numai bine!

Toteu spunea...

superb,asa vad si eu la mine,de ani de zile.la mine a devenit permanent.poate iti pare ciudat,dar eu nu mai imi vad gandurile deloc.vad sentimente,idei,impletiri,etc,e ceva imens.eu nu am nici o putere asupra lor sa le modific cu ceva,din contra ma joc ca un copil cu ele descoperind.singurul meu rol fata de ele,e sa le dau voie sa se exprime.
pai sa arda ce o fi,poata ca asa zbor porumbeii la unii.tu ai vazut zbor,iar altii au vazut fum de tamaie.daca unii oameni vad in ei ceva ce arde,crezi ca ai putere sa stopezi ceva?nu am apucat sa citesc mult pe blogul tau,dar daca eu am vazut ceva,o multitudine de lucruri utile exprimarii sufletului,iubirii,pot intelege ce ai simtit tu cand ai scris.tie,in afara de tot ce s-ar fi petrecut acolo,ti-a placut sa scrii acele cuvinte si apoi sa le publici pe blogul tau?

Anonim spunea...

Posesia... avem dreptul sa fim posesivi? Posesivitatea sau gelozia nu cumva se naste din nesiguranta in propia persoana? Ce vina are celalalt daca tu nu ai incredere in tine? Si de aici se naste dorinta de a controla si a sufoca... si atunci intrebarea: cum ramane cu liberul arbitru, dreptul de a alege?
Lucian-takeoff

Toteu spunea...

vina nu se acorda nimanui,caci de exemplu:cum as putea sa-ti confer eu tie siguranta,daca nici eu nu stiu in ce sa fiu sigura din aceasta viata?sau stim ce este aia siguranta?vom sti ca siguranta are aceleasi lucruri de oferit,ca si iubirea?dar noi incepem intai cu siguranta si apoi cu iubirea.controlul,e calea ideala de a fugi de tine insuti.asa ca motivatile sunt multe,iar iubire ne ramane putin de trait.atat cat de putin avem de trait in viata,atat vom crede ca vom avea de trait in iubire,si aceasta o vom considera ironic,iubirea vietii mele.e un paralelism inegal care nu ne confera liber arbitru.dreptul il avem automat,caci altfel viata si iubirea nu s-ar mai situa in paralela.

Erys spunea...

...daca am incercat sa dau nume celor ce le simt, atunci inseamna ca mi-a placut sa le privesc in oglinda...asa crestate, par puse la odihna din calea vartejurilor lacome ale imaginatiei...e un "nu stiu ce" care dubleaza senzatiile si ma apropie de simturile necunoscute ale lucrurilor...

Toteu spunea...

Erys,e iubirea,si nu oricare dintre ele.e iubirea din iubire.

Toteu spunea...

Erys,daca ai incercat sa dai nume celor ce le simti,lumea sare la tine,atunci inseamna ca ti-a placut sa le privesti in oglinda.ei te-au privit prin oglinda si prin lucrurile asa crestate,par puse din calea vartejurilor lacome ale imaginatiei.iubirea e un "nu stiu ce"care dubleaza senzatiile si ma apropie de simturile necunoscute ale lucrurilor.

Erys spunea...

iubirea, zici tu...atunci eu o confund mereu cu un vis lucid al unui somnambul in criza...
iti multumesc, toteu, pentru aceasta conversatie fierbinte...
Cele bune si depline realizari, acum, in noul an si-n cei ce vor urma!

Toteu spunea...

o poti confunda cu orice vrei tu...eu am vazut pe lumea aceasta tot felul de grozavii de confuzii.iubirea ea este permanent,tu esti libera sa vezi orice.acum,ramane sa vezi ce,din acest orice,te apropie de sufletul tau.altii nu pot vedea in interiorul tau,asa de bine ca tine,tu traiesti acolo,tu exprimi de acolo...
in vis,somnambulul in criza e dorul.te simti in vis,caci dorul iti da senzatia ca prin impartasire,te vei trezi fara ocolisuri,direct in bratele iubirii.
si tie iti urez sa-ti fie bine si sa iubesti atat cat iti este sufletul de frumos.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu