Da mai departe
“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
5 comentarii:
:)
'neatza!
Raspunsul la intrebarea
"ce fac iluminatii?" este realmente simplu - BANI!
Mai am de spus ceva, ce tot am amanat, crezand ca nu e "momentul" (si eu sunt roman) - privesc poza ta, iar poza ta imi spune ca esti tanara... doar poza, pentru ca modul de a scrie imi spune ca esti foarte batrana.
In ce sens... in sens strict gramatical.
Subintelege - se scrie cu î din i, nu din a (este un cuvant compus);
dupa un semn de punctuatie lasi pauza si apoi scrii cuvantul etc.
Daca ai descoperi ceva ce ar rezolva framantarilor multor oameni, cu certitudine, te-ai iluziona... framantarile oamenilor sunt atat de diferite precum sunt chipurile lor!
Nu oamenii se cred departe de tine... ci chiar sunt departe de tine! Fiecare are un anume fel de a simti, virba, reactiona, actiona, functiona.
Oricat ar incerca omul modern (sau mai putin modern) sa-i uniformizeze pe oameni, nu va reusi!
De ce?
Pentru ca Dumnezeu nu a vrut asta.
Daca ar exista si ar intelege intr-adevar ar sti sa fie forte concisi! ideile mari nu se identifica prin volum. teoria relativitatii este o formula foarte simpla nu un roman.
fac bine merci de intrebare :)
nu fac bani, saracii, banii sunt un consens pentru risipirea resurselor.
deci scrisesem nu foarte mult, extraordinar de mult, dar am sters ca sa scriu mai concis:
illuminatii sunt parintii care ne cresc in ordinea mortii.
De ce să tacă? Normal ar fi să spună ceea ce ei ştiu. Cine doreşte să afle şi să înţeleagă - bine, cine nu - nu!
Remarcabilă idea ta, Cosmin! Demnă de ţinut minte. Deşi presupun că doar cei foarte morali se implică în creşterea celorlalţi. Mai sunt şi alţii care urmăresc profitul material vânzând câte o firimitură din cunoaşterea pe care o au, aşa cum a remarcat Andrei.
inteleg despre ce vorbiti voi...dar in textul care l-am scris,evidentiam faptul ca:manifestarea iluminarii e imposibila.sa o traiesti?pai,iluminarea e insasi:a trai.a manifesta ceea ce traiesti,e practic imposibil intr-o singura viata.oamenii traiesc la relanti si cu repetitii,dar au o rapiditate de a trece peste esential...incredibila.iluminatii,traiesc intr-o jumatate de ora cat altii in jumatate de an fara sansa/iluzia de repetitie si e de inteles ca nu trec niciodata peste...ci prin...iar ei nu trec,ci umbra pasului lor.multi oameni au senzatia,ca trecand prin/peste un lucru,ceva din fiinta lor se pierde/trece...de aici este vorba, ca: orice este trecator.pasul unui om ce se afla in lumina existentei lui,nu este unul trecator,ci unul ce inmulteste...nu umbra,ci reflectarea luminii.
andreiradu-gramatica mea e intentionata...lipsa sau prezenta ei,cheful sau lipsa de chef,in utilizarea ei.asa ca te poate deranja ce vrei tu,la mine...tie sau deranjului tau,nu am ce-i face...decat sa te ajut sa ti-l lamuresc.asa ca chestia gramaticala ramane agatata in cheful meu si refuzul tau,putem sa ne mai ciocnim si facand abstractie de acestea doua.cheful meu nu ne impiedica sa comunicam,noi doi...iar reactiile tale nu imi aduc nimic...efortul tau,este...pt a fi si el,ca multe alte lucruri din interiorul uman.
aducand vorba de iluzionare...cand descoperi ceva in lumina reflectoarelor IUBIRII,riscul iluzionarii reapare in cazul senzatiei de a da inapoi.nu iti fa tu griji in privinta acelui iluminat,caci el vede elementele ajutatoare din diversitatea umana.deci,aceasta e un ajutor, nu cu risc de autoiluzionare.
oamenii nu sunt departe de mine,nici chiar tu...ci acest departe,e doar o senzatia data de lumina din care te privesc.daca te privesc din iubire,nu-mi esti departe, drag andrei.in orice lumina coezista si umbre,dar in iubirea mea,nu...in orgoliul meu,da.orgoliul si iubirea din mine nu-s pt tine sau altcineva,ci doar pt mine ca epicentrul al exprimarii mele.
te-ai dus repede cu gandul la uniformizare.acest lucru e cel mai usor de facut,dar in realitate uniformizarea se construieste in vant,in vid,infinit.e usor, dar imposibil de finalizat.poti finaliza o iluzie tot prin iluzionare.
Dumnezeu nu a vrut,pt ca e o minciuna.
Anonim- volumul e in tine,nu in cuvintele mele,nu in textele mele.da volumul mai mic...daca vrei,si ai sa vezi ca textele mele raman cam aceleasi in esenta transmisa de mine.
practica e variata,teoria poate fi simpla...asta tot in tine vei vedea,nu in exprimarea vre-unui iluminat.
intrededouaoriafiodata-oau,de mult nu mai mi-a trecut prin minte chestia asta cu resursele si banii.bun raspuns pt cei ce alatura iluminarea cu banii,in prim plan.
da,chiar in ordinea mortii...dar ce naiba,parca moartea asta nu are final,ci doar intreruperi...si cand te gandesti ca refacerea din intreruperi e mai dificila si dureroasa-decat cea din moarte...poate de aceea unii isi doresc Moartea,caci simti aceea usurinta chiar si inainte de a dori moartea.
Blue Freedom-asta voiam sa starnesc si eu prin postarea mea:raspunsul la intrebarea-"De ce sa taca?".
problema nu este cine nu, si cine da.eu doar zic:cine este prezent,sa raspunda prompt vitezei cu care se propaga lumina.prezenta iti da senzatia de plutire,asa ca viteza in acel moment nu te ingrijoreaza.
in privinta cresterii-ai senzatia ca tu cresti un copac,o floare sau un copil,ca tu le cresti pe acestea?parca da,seamana cu o participare,dar fara posibilitatea de monopol...
iar cei care profita,se autoiluzioneaza ca o fac...de aceea a adus si andrei vorba.ei cred ca pot castiga bani,dar profita doar de ignoranta lor,ramasa...cu ce scop oare?
Trimiteți un comentariu