VIS

BLOGciteam aseara cuvintele pe acest blog si dupa ce am terminat...am vazut fotografia alaturata acestei postari.la vederea fotografiei,am exclamat:of,Doamne..., am inchis ochii si am pus palma pe frunte.
cand eram mica,am avut un vis ca in aceea poza.in acel vis am trait ceea ce nu am vazut niciodata in viata mea...daca era un sentiment,era ceva imens,de neimaginat de bine,de calm.o plutire in lumina,o fericire fara capat.corpul meu nu mai era un corp,ci suflet,fericire.nu-mi vedeam corpul,ci vedeam acel sentiment enorm,eu eram acela.din el,in jurul meu...mi se infatisa aceea serenitate.
cand eram mica nu stiam nimic despre religie si Dumnezeu.o singura data o persoana m-a invatat sa ma rog,sa fac cruce si...mi-a spus sa fac cruce cu limba daca nu pot in cazuri extreme sa o fac cu mainile.:)
adevarul e ca am intalnit acele cazuri extreme.noaptea cand ma trezeam din somn cu senzatia imposibil de contestat ca era o prezenta in camera.atunci,uitam cuvintele rugaciunii tatal nostru si adormeam in urma eforturilor de a-mi reaminti.primele nopti in care s-a petrecut aceasta,aveam doar momente de trezire si adormire,incat nu le mai deosebeam una de alta.in a treia noapte,mi-am zis ca poate fi un fel de decorporalizare a fricii.iar in ultima noapte,m-a uimit propriul calm cand mi-am zis:cred ca e doar o prezenta,de ce m-as speria?de ce m-as speria ca e ceva prezent in camera,daca nu mi se arata de fapt nimic rau...ci doar prezenta?aceste nopti le-am avut de-a lungul anilor,nu toate dintr-o data.