Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 12 iunie 2011

vina si moralitate

observ ca in ziua de azi culpabilizarea e un joc la care societatea apeleaza din ce in ce mai frecvent.
de ce se face aceasta,tinand cont ca este o metoda invechita si care trezeste reactii de stres?
pt ca in trecut am fost invatati ca scopul scuza mijloacele.
in prezent vedem nevoia de moralitate,ce incearca sa aduca elemente contrare care sa faca diferentieri de putere.
se crede azi ca vina ar avea vreo putere,utilizata in mainile omului?
noi am trecut prin multe etape,si stiind ca in ziua de azi libertatea e expusa ca factor principal in coordonarea lucrurilor,vina ar mai avea doar rolul de fuga constienta.
dar cum poti ajunge la gandul ca fuga ar avea vreo putere de influentare asupra celor implicati?
vina si fuga ne sunt cunoscute caci pe acestea le intalnim cel mai des in rutina noastra zilnica.
rutina este vazuta ca o activitate robotica,o actiune ce nu misca prea multe in interiorul nostru.
rutina,o activitate golita de trairi originale si dirijata prin repetivitate,poate constitui un teren prielnic pt vina?
daca da,de ce?
pt ca vina se introduce cel mai usor pe teren linistit,chiar daca linistit doar in aparenta.
de multe ori mi-am pus in minte,ca imagine,cum arata o apa care la suprafata este linistita si in profunzime,sa fie agitata.
in cazul omului,el are o putere de sugestionare imensa si procese interioare nevazute care-i determina felul sau de a trai.
asa ca de multe ori,el isi coordoneaza trairile incat ca vederea lui sa staruie spre suprafata,interiorul fiindu-i la comanda usor de ignorat.
in rutina ignorarea interiorului ar fi cel mai usor lucru,deoarece intrebarile existentiale nu-si au locul,faptele determinante ale vietii noastre au un rol teoretic,ceva in viitor sau o proiectie sub forma de fantasma in exteriorul nostru.
dar...rutina nu este in mod normal ceva negativ,caci ignorarea interiorului este doar o minciuna,minciuna care nu poate face fata unui inevitabil val de emotii.
emotiile sunt normal sa apara,ca o avertizare.
ca un dar de la natura pt a nu uita unde ne situam si a nu ne pierde in bezna.
dar refuzul emotiilor formeaza o bariera solida care favorizeaza neluarea in primire sau intoleranta.
daca nu vrei sa iei in primire apelezi la neluare in seama,si asa ajungi la ignoranta.
ignoranta te pune in situatia de a nu-ti mai recunoaste emotiile.
situatie in care emotile nu-ti mai sunt binevenite si asa se ajunge la senzatia de vina.
emotiile indrumate prin puterea gandului au o forta de schimbare in viata,inimaginabila.
dar prin refuzul emotiilor,gandului ii ramane la indemana vina.
vina capata putere decizionala,manipuland mecanismele vietii noastre.
un mecanism al vietii noastre este moralitatea.
cand vina manipuleaza moralitatea,corectitudinea se manifesta ca un factor de pus bete in roate.
deci mersul lucrurilor este orientat inspre frica.
cu frica reaparuta,libertatea nu-si mai gaseste sensul si revenim la modalitatea de moralitate invechita,prin utilizarea dominatiei.
asa se ajunge de la rutina la dorinta de a domina,iar moralitatea apare ca un act egoist.

2 comentarii:

cristina26 spunea...

+++

Toteu spunea...

daca ma iau dupa acele trei plusuri,spun ceea ce voiam sa comunic usurel.
in sfarsitul postarii am dezlegat explicatiile cu doua cuvinte cheie...si le-am lasat la natura mintii fiecaruia.
egoismul nu poate asemanat vreodata cu spiritul liber cat timp exista dorinta exacerba de a domina firul vietii a cuiva,a societatii,a omenirii ca intreg.firul vietii,in aparenta plapand intra in pamantul din care am fost creati,ca o radacina,in fiecare celula,cu mii si mii de firisoare.oamenii de stiinta in ziua de azi numesc aceste firisoare:conexiuni.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu