Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






luni, 29 august 2011

crestere a ceea ce esti deja

de multe ori viata ne ajuta sa crestem.
uneori avem senzatia dureroasa ca stam pe loc in asteptarea unei vieti fericite care sa ne ajute sa o luam de la capat.
cand ne doare sa uitam de propriile rani,inseamna ca ne luptam cu amintiri.
eu nu am fost de acord niciodata cu metodele unora dintre oameni de a-si uita trecutul.
in trecut sunt tot eu dintr-un prezent iubit.
de ce eu,aceasta din acest iubit prezent pe care odata l-am numit viitor,as vrea sa o uit pe aceea?

9 comentarii:

aldebaran spunea...

Scrisoare

Eu sunt cel pe care il stii. Sau il stiai, pana nu cu mult timp in urma. De fapt sunt cel pe care inca il mai stii, dar nu stii cine sunt cu adevarat. Ai doar amintirea a ceea ce eram, atunci, si asta doar din prisma a ceea ce ai putut vedea atunci, nu chiar atat de mult. Si bineinteles, mai ales a ceea ce am putut arata, eu, atunci. Si cred ca nu stii cine sunt. Iti scriu, dar tu crezi ca sunt altcineva. Pentru ca cel care scrie acum nu seamana deloc cu cel pe care il stiai. Nu este, in fapt - este altcineva, si anume el, cel cu adevarat el, cel pe care fireste nu aveai cum sa il stii. Si totul e de inteles in faptul ca este asa.

De stiut cine sunt, este adevarat, pot sti doar eu. Si bunul Dumnezeu, in mine, si eu in El, laolalta.

Am scris acum randuri, pentru a iti transmite ca te-am iertat. Poate ti se va parea ciudat acest lucru. "De ce am eu nevoie de iertarea ta, cand in fond nu am gresit cu nimic...?" Iertarea, ca si iubirea, este un lucru neconditionat, care merge in fapt, atunci cand e adevarata, unisens - si fara o recompensa, fara o intoarcere catre sine. Ti-o ofer, chiar daca tu crezi ca nu ai nevoie de iertarea mea. Prin iertare, tot raul pe care il abateam asupra ta fara sa vreau, ca urmare a resentimentelor pe care le-am avut, in urma faptelor tale - pe care le-am judecat atunci, dispare. Si poate daca ai gresit cu ceva (si nu mi-e dat mie sa judec asta), iarasi iertarea vine sa inlature si acest lucru. Iertarea ma vindeca pe mine, dar te lumineaza si pe tine, desi tu iti urmezi viata de fiecare zi, si nu stii acest lucru. Si viata ta devine mai buna si ea, ca urmare a iertarii mele. N-o stii, dar eu stiu, si imi umple sufletul de bucurie cand ma gandesc la aceasta.

Astazi sunt fericit. Pasesc prin lume fara teama, fara suferinta, plin de bucurie si iubire. A trecut atat de putin timp, si totusi atat de multe s-au schimbat. Imi amintesc insa, cum era timpul atunci, langa tine. Imi amintesc asteptari si temeri, iubire si suferinta, amestecate. Imi amintesc cum ma contemplam, neinteles de tine, si imi contemplam totodata toata neintelegerea pe care o aveam fata de tine. Si stiam chiar atunci, cand se intampla.

aldebaran spunea...

Imi aduc aminte detalii. Mi-au ramas de la tine, cateva poze. Frumoase. O poza cu spatele, langa o fantana arteziana, urmarind un copil care se joaca alaturi. Ele nu spun nimanui nimic, mie insa imi povestesc lucruri. Frumoase, dulci-amarui, sclipitoare, ca intr-un film de dragoste, o expresie a sublimului. Nu a suferintei, ci a iubirii. Nu am stiut cata incarcatura de frumuseste si iubire, pot purta in ele aceste mici amintiri.

Mi-aduc aminte uneori, si momente. Nu rani, ci cicatrici - de acum doar semne ale unor suferinte trecute. Cum eram trist si singur, pentru ca nu vroiai sa ma vezi, si fara sa dai nicio explicatie. Sau de exemplu, atunci cand am simtit pe buzele tale, sarutul celuilalt. Si multi dintre noi, ajungem cel putin odata, sa aflam cum este acest gust bizar, daca se poate spune asa. Mi-as fi dorit insa, pur si simplu sa imi spui, chiar atunci... sa ai inima suficient de plina de iubire pentru tot ce este in jurul tau, si pentru mine ca parte a tot ce este in jur, suficient incat sa fii atat de deschisa si sincera, si sa imi arati si mie ceea ce ar fi trebuit sa stiu atunci. Ca iubirea ta, iubirea de femeie, se indrepta spre un alt barbat. Oare, te-as fi putut judeca pentru aceasta? Imi este dat mie sa masor iubirea pe care o porti, si unde se indreapta?

Dar e doar o dorinta pe care am avut-o, pentru care sper sa fiu iertat. Si nu iti cer sa-mi spui nimic, nu-ti cer nicio explicatie, pentru ca daca as face (as fi facut) asta, cum oare te-as mai fi putut ierta? Imi pun insa intrebarea, in treacat afland lucruri noi despre tine si despre viata ta alaturi de celalalt, de acum fara legatura cu a mea si intr-un univers care nu mai este al meu: Oare intr-adevar ai ales bine, si ai gasit ceea ce iti doreai? Mi-ar placea sa stiu ca este asa. Iubirea din mine doreste sa stie faptul ca esti fericita. Si stie ca nu exista raspuns care sa se intoarca, la aceasta scrisoare.

Toteu spunea...

in cuvintele mele de pe blog se poate gasi oricine,in sufletul meu de asemenea....
...dar oamenii au obiceiul de a alege,de a selecta, isi iau/fac folosul si pleaca mai departe la drum.
tu ai patit la fel.
inseamna ca asta considerai ca ai nevoie...dar eu unde sunt?
acum cand ai adunat in traista,in urma acestei amintiri...poti vedea si fiinta mea cu tine?
nu,pt ca eu am vazut cum sufletul omului se imprastie in mii de zari...si intr-o zi mi-am zis sa aduc aceasta in avantajul meu.
daca sufletul imi e un imprastiat,nimeni nu va putea sa il adune si sa plece cu el.
asa,o viata intreaga un om se bucura alaturi de mine,de cat timp a mai este de trait din suflet.
e o forma de santaj,pt cei certati cu timpul sau cu sufletul,pt ca ei au tendinta de a-si face o imagine.

Toteu spunea...

si sa iti dau si tie sa citesti ceva daca mai treci pe aici,poate mai gasesti ceva.
comentariu este luat de pe acest blog--http://adicaeu.blogspot.com/2011/09/bucatele-de-suflet.html

hai sa iti spun eu ceva:daca ai ideea ca esti pe bucatele pana sa apara fat frumos,ii vei acorda acestuia rolul de a aduna impreuna cu tine,cand apare.dupa ce pleaca iar,acela a plecat cu rolul.eu nu as invata un barbat sa faca aceasta pt mine,din simplul respect.

uite ce am scris pe blogul meu cuiva ce incerca sa ma incolteasca:
http://iubiresifrumusete.blogspot.com/2011/08/crestere-ceea-ce-esti-deja.html
"in cuvintele mele de pe blog se poate gasi oricine,in sufletul meu de asemenea....
...dar oamenii au obiceiul de a alege,de a selecta, isi iau/fac folosul si pleaca mai departe la drum.
tu ai patit la fel.
inseamna ca asta considerai ca ai nevoie...dar eu unde sunt?
acum cand ai adunat in traista,in urma acestei amintiri...poti vedea si fiinta mea cu tine?
nu,pt ca eu am vazut cum sufletul omului se imprastie in mii de zari...si intr-o zi mi-am zis sa aduc aceasta in avantajul meu.
daca sufletul imi e un imprastiat,nimeni nu va putea sa il adune si sa plece cu el.
asa,o viata intreaga un om se bucura alaturi de mine,de cat timp a mai este de trait din suflet.
e o forma de santaj,pt cei certati cu timpul sau cu sufletul,pt ca ei au tendinta de a-si face o imagine."
i-as mai fi scris multe omului despre mine,dar este evident ca el se vrea decat pe el in aceasta despartire.
dar mai gandeste-te...daca sufletele ni-s bucatele imprastiate,nu-i asa ca ar fi cam greu sa le recunoastem pe ale noastre in invalmaseala asta de imprastiati.poate ala o fi plecat cu bucatelele altor femei,foste de-ale lui.si impresia ca ar fi luat o bucata de suflet cand pleaca,sa fie regretul ca a gresit titularul.

bineanteles ca tie ti-ai creat senzatia de incoltire,sa te pui intr-un colt,sa te aduni si sa pleci mai departe...eu doar te privesc,caci nu ma vad participanta,dar ma si bucur de tine.
eu asta numesc uneori:ti-ai strans jucariile si ai plecat.
uite aici:
http://traiestesufletinchis.blogspot.com/2010/10/increderea-e-tot-ce-ti-apartine.html

Toteu spunea...

cineva zicea la aceea postare de pe blogul sufletinchis:
Nimeni nu poate sa se intoarca in timp si sa fabrice un nou inceput, dar oricine poate incepe azi si sa fabrice un nou sfarsit. – Maria Robinson

Toteu spunea...

uite ce cuvinte:"Călător prin pulbere de stele..."
e mai simpla si frumoasa aceasta acceptare si simtire.

aldebaran spunea...

Buna explicatie, frumoasa si logica, dar nu e asta... intotdeauna vom cauta sa dam sens lucrurilor, dar uneori sensul ne scapa.

Urma un salt, ceva ce schimba tot. Acum stiu. Si se pare ca nu am putut avea invitati la acest salt.

Nu a fost vina nimanui.

Toteu spunea...

mai...:),daca eu sunt doar o explicatie...asa sa fie.
eu cand privesc spre un om,chiar si o clipa uitand pe moment de mine,fac progrese interioare deosebite.dar nu am pretentia sa iau totul asupra mea,draguta de mine.

asta cu vina,nu-si are locul.

aldebaran spunea...

... nu vreau sa ma leg de cuvinte acum. termenul de vina e gresit intr-adevar, vroiam de fapt doar sa spun ca cele intamplate au cauze complet diferite, de dincolo de ceea ce se intampla atunci.
ceva s-a intamplat ulterior, si a schimbat tot. something big. ceva ce poate genera atata uimire, incat sa-ti dea insomnie pentru restul vietii.
atunci nu stiam nimic din ce urmeaza... si pentru ce ma pregateam. acum stiu ca acesta a fost motivul.
nici macar scrisoarea nu mai are sens acum... saltul se desfasoara in continuare. "mai rau", s-a accelerat...

cand va deveni suficient de conturat, o sa iti arat una din laturile acestui salt. una vizibila, sunt si altele.

te va surprinde.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu