revin la gandul dependentei in iubire.
am vazut ca intr-o relatie functioneaza regula reciprocitatii,foarte asemanatoare cu cea care se gaseste in comert...de cand e lumea.
daca unul dintre parteneri are trairi mai putin intense si nu stie sa-si asume aceasta responsabilitate fata de el insusi,ingradeste libertatea celuilalt cerandu-i oscilarea sentimentelor ca un combustibil generator de energie.
iti cer tie ca din iubire sa fi intr-un mod care sa fie cauza ce pune in miscare sentimentele mele.
te programez pe tine sa intrii in setarile ce imi aduc mie multumire.
eu cred cu tarie in libertate ca si compus firesc al iubirii.
odata ce libertatea da forma indragostirii,nu mai pot pricepe de ce se construiesc bazele acelei relatii pe presupuneri iluzorii.
iti cer si folosesc increderea,cel mai frumos sentiment,pt sa imi asigur mie ideea ca maine nu te vei indragosti de altul/alta.
iti cer corectitudinea,calea care te apropie de Dumnezeu,pt ca iubirea sa nu-ti mai aduca visul creatiei...decat pe mine.
dar daca respect libertatea iubirii de a se recrea in mine,ca o bine meritata pauza,si spun cel mai nespus lucru:eu sunt deja indragostita si nu am habar de cine,iar corectitudinea imi arata cum sa continui acest drum.
sa ajungi la gandul ca cineva iti genereaza iubirea,si sa parasesti copilul din tine care iti spune ca tu esti indragostit de iubire,ca tu iubesti iubire...este un mare risc.
un risc ce toata viata,nu vei face altceva decat sa ti-l asumi.
sa crezi ca iubirea nu exista pana in momentul in care un om o genereaza,este ca si cum ti-ai consolida ideea ca Dumnezeu nu exista pana in momentul in care un om il creaza ca idee.
revin la ceea ce am exprimat si in alte postari...
daca eu ofer iubire unui om,se ajunge la un nivel subtil la credinta ca portia de mancare a celuilalt a fost epuizata...iar eu sunt acolo cu rolul de a oferii continuitate acestei credinte.
prin aceasta continuitate,se creaza dependenta si refuzul libertatii.
am zis mai demult cuiva pe un blog,ca eu nu cred in lipsuri...mai ales in lipsa libertatii...ci mai degraba exista un refuz.
cand refuzi,inchizi ochii asupra multor lucruri,si ajungi in urma acestui exercitiu sa crezi ca exista lipsa lor.
pt mine lipsa unui lucru,semnifica absenteism ....si tinand cont de definitia cuvantului-intermediarul este dependenta.
poate vad eu prea multe,dar nu imi vine a crede ca iubirea este o boala care te face sa vezi himere.
stiu ca abilitatile ce sunt intr-un om,nu au fost puse acolo degeaba.
aceste abilitati nu sunt un medicament cu rol de a inlocui neputinta noastra.
se stie deja ca cineva ce nu este in acord cu propria libertate,nu va vedea puterea libertatii ce se afla in celalalt.cum are pretentia acest om sa se considere ca el ofera din iubire?
se zice ca iubirea se ofera decat pe ea siesi,o idee cam abstracta in mentalul societatii consumatoare.
Un gand
Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da mai departe
“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Premiu
6 comentarii:
Iubim neconditionat si daruim iubire din toata inima fara a cere ceva in schimb...mult timp am crezut ca aceasta este formula de succes pentru fericirea proprie. Dar cand trece timpul si nu apare niciun feedback din partea celuilalt, se naste intrebarea daca nu cumva sentimentul a fost canalizat intr-o directie gresita....
feedback-ul celuilalt este decat pt el insusi...asta este si frumusetea.
...sa vezi cum celalalt se lasa patruns de propria-i iubire.
Doar Dumnezeu ne-a oferit iubirea...cine ne credem noi sa gandim ca noi o oferim,mai presus de bucuria fata de ceea ce ne-a fost dat?
iubirea este ghidul nostru,nu marfa de vanzare.
cat de rau poate fi omul care se bucura de iubire,in loc sa se ocupe sa ofere?cat de rau poate fi un copil care descopera singura lectie in viata...bucuria ca exista acest sentiment frumos in el,neinvatat in ale ofertarii pe piata?
iubirea nu e un schimb. nu e niciodata canalizata in directia gresita, atata vreme cat e reala.
mai curand, exista asteptari neimplinite.
si da, poti alege o alta directie, daca asta e ceea ce vrei. sau poti ramane la acea iubire. nu te opreste nimeni si nimic.
aldebaran-iubirea e mai putin reala decat realitatea?sau e contrariul...sau sunt egale?...stabileste ceva si ai sa vezi conflictul...
...nu vezi cati oameni se cearta intre ei,care iubire e mai reala?
pt iubire nu exista directie gresita...citeste cuvintele mele:"iubirea se ofera decat pe ea siesi"-directia ei spre ea...daca te pui in drumul ei...baiul tau.ea face o calatorie prin tine,te patrunde...pana devii ea care se ofera ei.
reala in sensul de definita corect ca iubire, adevarata. sa nu fie de fapt altceva care sa semene a iubire (la prima vedere), dar in fapt sa nu fie.
crezi ca exista altceva care sa semene cu iubirea?
daca da,unde e acel altceva?
de ce se vaita oamenii ca exista atat de putina iubire in lume,daca exista ceva asemanator iubirii?
ce facem cu acel ceva asemanator?
oamenii unde sunt in raport cu acel ceva...asemanator?
Trimiteți un comentariu