Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






vineri, 11 martie 2011

iubire...privindu-ma prin ochii lui

de curand am avut cateva discutii cu cineva la telefon.
eu cu acel om nu ne cunoastem si totusi am trecut dincolo de cuvinte,direct la subiect:tatonarea,pipairea a unuia si a altuia,a omului din umbra cuvintelor lui.
vorbind la telefon am observat ca exista doua planuri:
-primul:al cuvintelor si ceea ce contin ele
-iar altul:al individului sau generatorului de prim plan
dar cu acest om am avut o senzatie bizara,parca noi interactionam doar in plan secundar si ne mai pasam cateva cuvinte pt a nu ne trezi ca suntem telepati sau pt a ne arata cu o efervescenta lenta ca suntem maestrii in de-ale sensurilor.
tin sa precizez despre aceasta ciudatenie ca de multe ori cu unii oameni,in asemenea abilitati proprii,celalalt nu isi credea propriilor ochii,ce i se intampla lui insusi si de multe ori, acesta ramanea agatat de cuvinte si acte,nereusind sa se detaseze de ele.nu mai explic acuma ce senzatie aveam in actul de a face dragoste,ca multi nu se mai vad pe ei decat ca un corp si apoi act si apoi,rar ca si complet...si aproape imposibil pt unii ca esenta a acestui complet,tot.
asa,si sa revin la chestia cu detasarea de cuvinte.pe net i-am explicat acelui om din conversatile telefonice:cand te detasezi de cuvinte,pornesti inapoi,pe drumul sensurilor sau continutului ce le-au fost date.pornesti inapoi...spre celalalt,ajuns...se produce unirea.nu mai vorbesc de actul de a face dragoste...caci acolo e mai usor dar mai complex.ma repet cumva la chestia cu dragostea?ia sa vad...nu.
da,si sa scriu un pic si despre ceea ce patesc pe net.cand intru in contact cu cineva,este indiferent daca sunt in acelasi timp cu celalalt sau nu,...am impresia ca daca as face un click pe cuvintele,textul acestuia,mi-ar aparea o holograma micuta ce-l reprezinta pe om.nu o imagine de trup de om,ci ceea ce traieste el in interiorul lui.

nu as incerca sa zugravesc vreun subiect discutat la telefon cu acel om,caci imi trebuie un efort de memorie.dar stiu ca ciupeam fiecare cate un pic, ca expunere din domenii intinse interioare.am simtit un fel de grabeala si am mentinut si eu ritmul...nu grabeala aia:a,stai ca ma suna telef. celalalt,etc...ci o grabeala prin a trece in revista subiecte si confirmari.
si sa mai scriu ce simteam,revenind ca de adus in memorie...nu ma pricep,inca.
stiu ca pe parcursul conversatiilor am observat incercarea lui de a verifica ceva.
o alta incercare a sa a fost de a-si face o impresie despre ceva ce cauta in mine,dar asta ar fi fost imposibil caci nici eu nu am una fixa despre mine...cred ca mai demult am renuntat sa incerc sa o mai fac.
il vedeam pe bietul om cum isi aduna impresii despre mine,ca si cum ar fi plecat intr-o calatorie,intr-un oras vazut in poze si despre care avusese impresii de deja vu,si ajuns in oras ar fi trebuit sa regaseasca acele impresii... sau anuland chestia cu deja vu:zici ca omul plecase in calatorie si ar fi trebuit sa le trimita celor de acasa,printr-o telegrama/vedere,impresiile sale.
foarte scurt am simtit si testari,in sensul:sa vedem,ti-e frica de ceea ce mie imi e....chiar si testari cu induceri in eroare....si totul direct la subiect....omul ajungea direct la tinta.
cu toate acestea....o idee despre mine nu a reusit sa-si faca,doar ne-am "pipait".
detine omul "fotografii" cu mine cam sterse...eh,ne mai ciocnim pe aici pe net si prind ele contur...nu-i bai,caci dragul de el, e harnic.ah,mi-a trecut prin minte senzatia ca iarasi imi e drag de el...hm, ce simpatic imi e...gata,gata.


daca am mancat din litere la unele cuvinte din ultimile postari,ma scuz. gramatica o las altora,o sa-mi vina si mie cheful intr-o zi de aceasta.

Niciun comentariu:

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu