Ajunse acasa.Acum era seara, in sfarsit...
De cand trecusera acele clipe de amiaza, cand ii surprinse privirea rece a acelui iubit de ea, abia isi asteptase cuibareala de acasa.
Daca acasa ar fi fost un amant ascuns in vre-un ungher, si-ar fi inteles nerabdarea. Zambea, uitandu-se in jurul ei si nu se vedea decat pe ea...era doar ea,intr-un spatiu inchis.
Daca ar fi inchis ochii,nici spatiul nu mai era inchis. Nici spatiul nu mai era spatiu,era doar ea. Iar zambea, deoarece, de multe ori vedea ca aceste senzatii doar o insoteau, nevinovate in rostul lor: de inchis, deschis, etc.
Ih...ii era frig.Spatiul revine cu inchiderea lui.
Ar putea deschide un geam si sa uite la cer, asa, cele doua senzatii se vor disipa.
De cand era mica, uitandu-se la cerul instelat, avea senzatia de libertate simpla si de se imagina o stea, avea senzatia ca impreuna cu spatiul devine toata de lumina.
In ochii lui vazuse noaptea. Ar fi putut sa-si zica ca in ochii lui a citit viitorul apropiat, ca a vazut noaptea aceasta si cele ce vor veni.
Privirea lui nu a deranjat-o. Cum sa o deranjeze ceva de la el? Nici ce ii spunea el nu o deranja prea mult. El formula in cuvinte ce si altii i-au mai spus. In orice clipa petrecuta alaturi de el,nu se dezicea de aceste cuvinte:
"Nu mai fi iubito asa, caci nu pot sa te iubesc."
El ii zicea acestea prin orice gest, in fiecare zi. Dar uneori, cand el, pt o clipa uita de prezenta ei in camera,ea pe ascuns cand il surprindea in acele momente,inchidea ochii, si parca intre ei se forma o punte de trecere a unei calduri ce isi transferau unul altuia. O caldura asa de placuta...
Atunci, deschidea ochii si se uita la el cu drag. El o surprindea si parca, prin privirea lui se vedea pt o clipa aceea caldura,ca o rememorare scurta. Se gandea ca, in acele clipe daca ar fi miscat doar un deget,el si-ar fi atintit privirea asupra ei.
"Nu mai fi iubito asa, caci nu pot sa te iubesc."
In asemenea conditii nu o putea iubi, ca si cum ea ii punea conditii. Ea nu facuse niciodata acest lucru, nu isi dorea ca el sa nu o poata iubi.
Abia il asteptase pe el pt ca ea sa iubeasca, fara conditia singuratatii. Pentru ea,el era binevenit...caci singura,cu iubirea din ea putea fi oricand.Singura noaptea, inaintea zilei ce va urma, isi petrecuse toata existenta ei.
Vazuse noaptea in ochii lui. Toata existenta ei ar fi putut-o vedea in ochii lui, ar fi putut trai alaturi de cererea lui. Dar...a simtit ca ziua nu ar mai fi venit, o stea in ochii lui nu s-ar mai fi aprins.
Noaptea acum, simtea ca acestea erau doar imaginatia ei. Si ce,daca el i-a zis sa nu mai fie asa? Inchidea ochii si vedea ca ii e imposibil sa se vada altfel.
Zicea cu voce tare: imposibil, imposibil...
Cuibarita in pat, simtea caldura somnului ce va aduce o noua zi.
A doua zi de dimineata,se intreba de ce a zis cu voce tare cuvantul imposibil. Daca era singura, ar fi adus degeaba rezistenta imposibilului, in fata unor obiecte: perina, plapuma, pat, camera, s.a.
Inchizand ochii, chiar daca era lumina diminetii venita in camera, iar a vazut spatiul disparand, inchiderea lui si obiectele din el.
Unde dispareau toate?
Parca ea le-ar fi absorbit,ca si cum ele se disipau in ea. Dar daca nu le mai vedea, inseamna ca nici ea nu mai era spatiu.
De multe ori vazuse in ea un suflet...corpul fiind spatiul ce il purta in timp si evenimente. Cand inchidea ochii parca era invers, sufletul devenea spatiul,corpul in care era tot: corpul ei si orice altceva de care isi lega emotiile.
Parca sufletul ei era o portita prin care ar fi dat lucrurilor libertatea sa existe.
Sufletul ei si-l iubea cel mai mult,dar stia ca el nu-i temelia fiintei ei. Sufletul era doar o portita.
Nu reusea prea bine sa sesizeze ce este aceasta temelie in ea. Dar de cate ori incerca sa isi adune forta sentimentelor ei, avea senzatia ca in fata ei se afla o mama.
Putea usor sa-si suprapuna imaginea mamei ei, dar avea senzatia unui colaj invechit. Poate nu era mama ei ci imaginea ei cand ar fi fost mama sau poate erau toate mamele la un loc. Putea sa isi imagineze orice, si femeia in sine...dar senzatia tot ramanea: senzatia ca in ea era o mama ce nu reprezinta nici un personaj cunoscut de ea. Era ca o suma de sentimente ce copilul acorda mamei lui, dar care depasea sfera cunoscuta de ea.
Simtea ca daca ar fi imbratisat-o, abia atunci ar fi devenit om sau ceva si mai si...
Langa ceasca de cafea, pe masa se afla o carte deschisa. Aruncand privirea pe paginea din dreapta ei, citi o fraza: " Ca in Tine e locasul tuturor celor ce se veselesc." Parca ea era acel TUTUROR.
Seara trecuta,citise inainte de a se aseza in pat aceste cuvinte din cartea: Psaltirea- Psalmul 86.
Personajele sunt fictive,...excluzand gandurile femeii despre ea. Povestire care o dedic mamei mele, cu mult,mult drag.
Un gand
Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da mai departe
“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Premiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu