Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 13 martie 2011

de citit,discutie

Andrei Stînga: bună


Clarisa Clari: esti prezent?

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: prezent continuu?

Clarisa Clari: buna,chiar imi pusesem posibilitatea sa fi treaz

Andrei Stînga: da

Andrei Stînga: sunt treaz și prezent

Clarisa Clari: de la un timp in staruie cuvantul continuare in minte

Clarisa Clari: imi staruie

Andrei Stînga: de ce?

Clarisa Clari: ma bucur,am observat si citind vreo doua postari pe blogul tau

Andrei Stînga: oo

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: de ce?pt ca in relatiile mele totul se topea in punctul continuitatii

Andrei Stînga: înțeleg

Clarisa Clari: nu reuseam sa-ti trimit vreun comentariu pe blogul tau

Andrei Stînga: a, da, îmi pare rău

Andrei Stînga: la un moment dat am închis comentariile

Andrei Stînga: nu vroiam să fiu influențat de comentarii, atunci când aș fi scris

Clarisa Clari: aha,aveai comentatori sau postarea era dorita fara discutii?

Clarisa Clari: da,

Andrei Stînga: erau închise toate comentariile

Andrei Stînga: dar ce anume, dacă îmi permiți să întreb, ai fi dorit să îmi spui?

Clarisa Clari: mie imi place sa fiu influentata de comentariile de pe blogul meu

Clarisa Clari: simt scurt cum vine influenta,iar apoi pleaca si eu raman aceasi

Andrei Stînga: atunci nu te lași influențată, ci doar se preling peste tine, ca apa

Andrei Stînga: înseamnă că ești, poate, mai puternică decât mine

Clarisa Clari: da,citindu-ti postarile am observat ca ai o logica sanatoasa si placuta

Andrei Stînga: logică sănătoasă? și plăcută?

Andrei Stînga: asta nu am mai auzit, cu atât mai mult cu cât nu îmi pare mie astfel

Clarisa Clari: voiam sa scriu si ceva despre intrebari si raspunsuri

Clarisa Clari: da,poate e doar influenta asupra mea...dar totusi acele traiectorii,imi plac

Andrei Stînga: ce traiectorii?

Clarisa Clari: ehe eu nu ma simt puternica atunci cand influenta vine,dar stiu ca sunt totusi...dupa ce ele pleaca mi se confirma ca ceea ce stiu e adevarat

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: eu privesc lucrurile altfel, dacă îmi permiți

Clarisa Clari: ale logici trasate de tine sau ceva mai mult decat tine....ca daca erai doar tu,in anumite limite...doar pe aceasta baza as fi putut sa te "ghicesc"/vad

Clarisa Clari: da iti permit

Andrei Stînga: influențele le văd ca pe un fel de energii care caută să creeze o sinergie cu propria mea influență

Andrei Stînga: ceea ce nu m-ar deranja, în mod normal

Andrei Stînga: dar în astă perioadă încerc să duc la cap niște proiecte, pe cont propriu

Andrei Stînga: acum, eu sunt conștient, că acele influențe intervin oricum, la un nivel subtil

Andrei Stînga: dar nu vroiam să le conștientizez la vremea respectivă

Clarisa Clari: da,cum sa nu...nu ar deranja...pai in sinergie exista contul cuiva,exista valuare?

Clarisa Clari: valoare

Andrei Stînga: acum, totuși, sunt disponibil la sinergii, comentariile sunt deschise

Andrei Stînga: în sinergie există valoare, desigur

Andrei Stînga: din două lucruri se creează un lucru nou

Andrei Stînga: în ultimă instanță, este un aspect foarte important

Andrei Stînga: la care țin foarte mult

Andrei Stînga: tu scrii cumva de pe un telefon?

Andrei Stînga: sau scrii încet, de regulă?

Clarisa Clari: pai valoarea suntem noi,in mod normal

Clarisa Clari: scriu incet

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: nu-i nimic, scriu și eu mai încet, atunci

Andrei Stînga: dar dacă valoarea ar fi totul?

Clarisa Clari: si mai recitesc frazele tale la un loc,toate

Andrei Stînga: hmm, analizezi ceea ce spun?

Clarisa Clari: am incerca sa luam o raza de soare si sa fugim pe pamant,daca valoarea ar fi totul

Andrei Stînga: de unde știi tu că nu poți face asta?

Andrei Stînga: cine ți-a spus că nu poți?

Clarisa Clari: da,fac mai multe,decat analiza...de obicei,sunt impreuna mai multe chestii,cea mai tare rezista

Andrei Stînga: cu o rază de soare am putea călători în întreg Universul, dacă doar am crede

Andrei Stînga: te rog să mă ierți, după miezul nopții devin foarte verbos și mă aprind repede

Clarisa Clari: da,dar nu prea credem ceea ce vedem,e ca si cum stam intinsi pe o apa,cu ochii inchisi simtind caldura soarelui...raza poti doar sa ti-o imaginezi find cu ochii inchisi

Andrei Stînga: dar dacă raza de soare ai fi tu însăți?

Clarisa Clari: nu-i nici o problema daca te aprinzi,ma luminezi si pe mine,ca tot vorbeam de raze

Clarisa Clari: pai cum as putea sa simt o raza de soare find eu insami raza?

Andrei Stînga: eu speram să fie invers și mă temeam să nu te gonesc cu nerăbdarea mea

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: dar cum ai putea să te simți pe tine însăți, fiind tu însăți?

Clarisa Clari: sa ma gonesti?ehnu gonesc deocamdata spre nimic...mai in vine ideea/influenta de somn din cand in cand

Clarisa Clari: super,imi plac intrebarile

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: așa-i că sunt interesante?

Andrei Stînga: ce vânt curios te-a adus pe blogul meu?

Clarisa Clari: da,mai ales de-a gata...cu raspunsul in ele.o intrebare care contine un raspuns,e ajutatoare,deoarece iti arata un fir dezvoltator

Clarisa Clari: pai,mai demult,acum vreo doi ani...cineva a zis numele stinga,parca avea ceva cu omul,azi te-am vazut comentand pe un blog si citind parca simteam o caldura in cuvintele tale,claritate...am apreciat

Clarisa Clari: apoi am trecut la rasfoitul blogurilor

Clarisa Clari: chestia asta cu intrebarile,am patit-o mai demult in timp ce o femeie mai in varsta se certa cu mine

Clarisa Clari: ea ma agresa verbal punand tot felul de intrebari

Clarisa Clari: intr-un moment,tare ciudat

Andrei Stînga: înțeleg

Clarisa Clari: am simtit ca intrebarile ei contineau raspunsurile la ceea ce o framanta

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: apoi am formulat cu voce tare aceste raspunsuri extrase din fiecare intrebare

Andrei Stînga: bravo!

Andrei Stînga: cred că a rămas mută

Clarisa Clari: fiecare raspuns parca il stergeam un pic de praf

Clarisa Clari: eu am ramas muta in interiorul meu

Clarisa Clari: eram calma,superba

Clarisa Clari: ea se linistea incetul cu incetul

Clarisa Clari: incepea sa-i nu se mai simta rau in conflict fiind

Clarisa Clari: bineanteles ca si-a continuat obiceiul de a iesi din scena la "finalul"discutiei

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: dar asta nu era prea important

Clarisa Clari: am vazut-o atunci dupa cinci minute revenind din camerea ei

Clarisa Clari: cerandu-si scuze si spunandu-mi ca nu are nimic cu mine dar ca are multe lucruri de reprosat unei persoane apropiata mie

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: foarte frumos

Andrei Stînga: mă bucur că ai reușit să descoperi asta, prin experiență directă

Clarisa Clari: era o femeie foarte orgolioasa si transanta dar ii si placea sa-si arate sufletul bun

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: multe din ceea ce am scris pe blog pe-acolo, am descoperit doar prin raționamente și inducții logice, sterile...

Clarisa Clari: si eu ma bucur,aceasta experienta ma mai ajuta si acum ,dupa ani

Andrei Stînga: mi se pare mult mai fascinant să le trăiești din plin

Clarisa Clari: da,dar si aceea experienta pe care am relatat-o...ar fi trecut poate usor neobservata daca nu aveam obiceiul de a privii constant in mine cand discut cu cineva

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: asa ca deductile si analiza sunt bune pregatitoare

Andrei Stînga: hmm... bună ideea

Andrei Stînga: asta încerc să fac de ceva vreme încoace, să privesc în mine, dar nu făceam asta și când vorbeam cu cei din jur

Clarisa Clari: da serios...iti spun ca asa am constat practic

Clarisa Clari: ba da o faci dar nu esti prea atent

Andrei Stînga: cel mai adesea stau și rumeg fel și fel de gânduri și idei

Andrei Stînga: da, așa e

Clarisa Clari: in momentul discutie...tu iei niste lucruri din tine

Andrei Stînga: da, înțeleg ce vrei să spui

Clarisa Clari: asta ai observat....si te-ai gandit sigur ca ele vin de undeva

Clarisa Clari: in acel undeva este si atentia ta

Clarisa Clari: uneori credem ca e aproape de exterior...dar in exterior sunt doar razele de soare

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: îmi place de tine, gândești profund

Clarisa Clari: eu uneori cand ma pun sa dorm observ o chestie:

Clarisa Clari: cand un gand se duce la o persoana din apropiere...parca in acel gand este si o prezenta a mea...cand eram mai mica radeam de mine zicandu-mi ca este o senzatie a acelei prezente ca si cum pot sa ating aceea persoana,care poate era la doi pasi de mine,sau in alta camera

Andrei Stînga: da, este energia ta

Clarisa Clari: dar asta este

Clarisa Clari: asta ziceam si eu

Clarisa Clari: voiam sa zic

Andrei Stînga: gândurile pe care le emitem sunt încărcate cu energia noastră

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: așa ar funcționa și telepatia

Andrei Stînga: dacă am fi mai „deschiși”

Clarisa Clari: dar hai sa-ti spun ceva mai ciudat decat un gand

Andrei Stînga: ascult

Clarisa Clari: odata,m-am vazut pe mine

Clarisa Clari: am citit apoi ca asta se numeste decorporalizare

Andrei Stînga: da

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: nu ma mai simteam in corpul meu,ci la doi pasi de mine...ma simteam asa cum ma simt de obicei dar nu imi vedeam corpul decat in fata mea

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: in fata mea stand in pozitia care fusese inainte sa mi se intample

Andrei Stînga: a fost spontan, presupun

Andrei Stînga: nu te-ai pregătit pentru asta, nu?

Clarisa Clari: totul a durat vreo trei minute,oprindu-se cand a inceput sa-mi fie frica

Clarisa Clari: da spontan

Andrei Stînga: te poți și antrena pentru asta

Andrei Stînga: bănuiesc că știi

Clarisa Clari: cred ca a fost posibila aceasta intamplare datorita golirii de ganduri

Clarisa Clari: da am incercat dupa aceea fara vreo indrumare,si a fost tot ciudat ce am trait

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: mă bucur pentru tine

Andrei Stînga: eu nu am avut parte de astfel de evenimente

Clarisa Clari: stateam intinsa pe burta inainte de culcare si imi abateam atentia asupra fiecarei particica a corpului...la un moment dat am simtit ca pot sa o fac

Andrei Stînga: eu am doar gânduri

Clarisa Clari: dar in loc sa se repete,am simtit un fel de corp zvarcolinduse in tot corpul meu material,ca si cum voia brusc sa se intoarca invers

Clarisa Clari: m-am speriat iar,caci senzatia imi era straina

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: de atunci ai mai încercat

Andrei Stînga: ?

Clarisa Clari: mi-era imposibil sa-mi vina sa cred ca mai era ceva in mine,decat ceea ce percepusem de-o viata

Clarisa Clari: e ca si cum in palmele tale ti un hamster si il simti cum se zvarcoleste intre ele,e o senzatie tangibila,daca pot sa-i spun asa

Clarisa Clari: da,am mai patit ceva,legat de timp si ceva despre oameni si spatiu

Clarisa Clari: cea cu timpul...s-a intamplat cand ma fataisem prin curte,la tara intr-o amiaza,cand toata lumea de-acasa dormea

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: era o zi insorita si simteam ca imi face placere sa mai fac cate ceva pe acolo,in loc sa dorm

Clarisa Clari: apoi,nu mai stiam ce sa mai fac

Clarisa Clari: nu m-am opit nici o clipa la gandul plictiselii,parca placerea din timpul activitatilor ma mai insotea

Clarisa Clari: m-am dus in camera si m-am asezat in fund,pe pat

Clarisa Clari: am pus capul pe genunchi si am ramas fara ganduri

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: brusc,toata viata mea a inceput sa se deruleze ,de la nastere pana in prezent...ciudat era ca stiam ce mi se intampla dar parca eram chiar acolo,in viata care se derula,imi retraiam viata ca si cum aceasta viata s-ar fi redus la o clipa....mai exact patru minute a fost intamplarea

Andrei Stînga: oau...

Andrei Stînga: eu nici măcar nu îmi amintesc copilăria

Andrei Stînga: parcă e o gaură neagră

Clarisa Clari: da,e super...o alta senzatie atunci ,a fost ca aveam sentimentul ca inteleg ceva foarte important pt mine

Clarisa Clari: chiar esential

Andrei Stînga: în mod curios, ceea ce îmi spui, are un efect puternic asupra mea... îmi povestești, deși nu știu exact motivul, lucruri pe care mi le-am dorit foarte mult, și care îmi lispsesc

Clarisa Clari: poate intelegeam doar clipa,daca filozofez

Andrei Stînga: da, înțeleg

Clarisa Clari: aoleu,eu am probleme cu memoria si nici eu nu imi amintesc din copilarie...la mine parca ar fi mai multe gauri,printre amintiri

Andrei Stînga: la mine până pe la 12-13 ani e negru

Andrei Stînga: apoi ceață, apoi ceva mai bine

Clarisa Clari: eu ma gandesc,cum oberv ca uit tot ceea ce imi creaza neplacere.poate acele gauri semnifica un val de ceva care s-a inchis,o durere sau influenta ei

Clarisa Clari: 12-13uf,chiar?

Andrei Stînga: de-a lungul timpului am avut parte de anumite momente de cunoaștere, dar sterilă, fără trăire

Andrei Stînga: și îmi lipsesc trăirile...

Andrei Stînga: și tot întâlnesc oameni care au parte de tot felul de trăiri care mai de care mai spectaculoase...

Clarisa Clari: daca vei avea vreodata posibilitatea,te rog sa incerci reamintirea prin hipnotism

Andrei Stînga: dacă se va ivi vreodată, am să încerc

Clarisa Clari: pai ai avut vreodata gandul,ce o fi o fi...fara a renunta la puterea ta de analiza si privire clara a lucrurilor

Clarisa Clari: ?

Andrei Stînga: putere de analiză? privire clară?

Clarisa Clari: efectul de care zic ca ceea ce iti povesteam te misca...

Andrei Stînga: fleacuri

Andrei Stînga: aș renunța la tot, de-aș sim

Andrei Stînga: de-aș putea trăi și experimenta

Clarisa Clari: este ceeea ce e in tine dar care zici acum ca ti-ai dori

Clarisa Clari: crezi ca eu sunt vreo persoana speciala?

Clarisa Clari: nu

Andrei Stînga: știu că este, dar nu înțeleg de ce le blochez manifestarea

Andrei Stînga: nu înțeleg la ce bun...

Clarisa Clari: eu am trait acele lucruri,doar pt ca am accesat acel locusor,in mine sau eu stiu unde

Clarisa Clari: nu cunosteam metode

Andrei Stînga: eu nu am un locșor, am numai un laborator mental, rațional

Clarisa Clari: nu s-au intamplat acele chestii in situatii extraordinare

Clarisa Clari: nici eu nu am un locusor..,doar ca atunci se mareste fera din care vad

Clarisa Clari: eu am avut si perioade destul de lungi in care nu mai puteam sa simt,sa-mi vad sentimente....ca si cum eram golita...erau doar ganduri fara vibratie...si doar prin empatie mai puteam face cate ceva

Andrei Stînga: dacă nu te deranjează, îmi poți spune ce vârstă ai?

Clarisa Clari: 28,tu?

Andrei Stînga: 24

Andrei Stînga: mulți înainte

Clarisa Clari: oau,si totusi intelegi si tu multe...multi inainte si tie

Andrei Stînga: ah... m-am săturat de înțeles, am tot înțeles

Andrei Stînga: deși, în fond, nu am înțeles nimic

Andrei Stînga: nimic din ce contează cu adevărat

Clarisa Clari: eu pe la 24 mi se ridica inca un val,dupa cateva chinuri de a iesi din ceva

Andrei Stînga: dar ce contează cu adevărat?

Clarisa Clari: ce chestie,fiecare noua vedere parca se aseamana cu o nastere

Clarisa Clari: te nasti fara a uita ce ai fost anterior....oau asta ar insemna clipa

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: așa e

Andrei Stînga: în fiecare clipă ne naștem

Clarisa Clari: si eu am avut senzatia aceea ca m-am saturat de inteles

Clarisa Clari: iar ultima oara era destul de recent

Andrei Stînga: eu tot mă satur de ceva vreme, dar parcă cu cât mă încăpățânez să simt și eu ceva, parcă cu atât mai mult descopăr alte și alte lucruri

Andrei Stînga: iar cel mai ciudat lucru, este că am descoperit și ceea ce îmi lipsește...

Clarisa Clari: da dar iti dai seama ca daca clipar ar dura mai mult sau s-ar dilata am putea numi clipele de orbire sau nevedere a clipei,le-am putea numi...moarte

Clarisa Clari: stiu ca imping logica prea mult dar

Andrei Stînga: nu, ai dreptate

Andrei Stînga: moartea este necesară

Andrei Stînga: este reversul nașterii

Andrei Stînga: fără moarte nu ar exista naștere și invers

Andrei Stînga: moarte și naștere reprezintă mișcare și oprire

Andrei Stînga: yin și yang, pozitiv și negativ, masculin și feminin

Andrei Stînga: te poți muta între ele, dintr-un cap în altul, până la infinit

Andrei Stînga: dar transmutarea se face numai într-un singur fel

Clarisa Clari: da,dar clipa,nasterea poate semnifica insasi viata....uf,e cam lunga moartea astta

Andrei Stînga: îmbinând cele două polaritătăți, creând o sinergie

Andrei Stînga: lungă?

Andrei Stînga: dar timpul există, oare

Andrei Stînga: ?

Andrei Stînga: crezi că noi percepem timpul?

Clarisa Clari: he,in privinta asta am avut iar o experienta

Andrei Stînga: îmi imaginez că ai avut

Andrei Stînga: dar deja e prea târziu, și trebuie să mă culc, mâine mă trezesc devreme

Andrei Stînga: m-ai răscolit...

Clarisa Clari: timpul s-a oprit in aceea experienta,de fapt se dilata,creand un spatiu delimitat...si tot asa pana cand nu am mai vazut limitele si eu am devenit acel spatiu

Andrei Stînga: de fapt, nu mă miră... am nevoie de tine, pentru un anumit lucru, iar tu ai nevoie de mine pentru altceva

Clarisa Clari: ok,si eu tre' sa dorm

Clarisa Clari: stiu

Clarisa Clari: e normal

Clarisa Clari: firesc,adica

Andrei Stînga: mda

Clarisa Clari: e ca un schimb

Clarisa Clari: nu stiu mare lucru despre asta

Andrei Stînga: nu știu ce aș putea să îți ofer...

Clarisa Clari: exact,poate un lucru care deja este in mine,dar nu il vad

Clarisa Clari: oricum eu nu prea cred in chestia:ca cineva trebuie sa imi dea ceva,si apoi sau inainte,si eu lui

Andrei Stînga: nu „trebuie”

Clarisa Clari: caci uneori nu vad oamenii separati

Clarisa Clari: stiu

Andrei Stînga: nici nu cred că suntem

Clarisa Clari: intentionat folosesc cuvantul

Clarisa Clari: pt a arata obligatia

Andrei Stînga: suntem conectați cu toții, din câte am băgat eu de seamă

Andrei Stînga: și suntem unul

Andrei Stînga: suntem totul...

Clarisa Clari: da,si iti voi spuna asta alta data,caci am avut si despre acest lucru o experienta

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: sunt convins...

Andrei Stînga: și eu am avut... gânduri despre asta, numeroase

Clarisa Clari: si iara era ciudat caci stateam in picioare si ma uitam la perete

Clarisa Clari: da,pai vrand nevrand ne vin ganduri cu acest fel de continut

Andrei Stînga: dar e frustrant, totuși, pentru că am observat că gândurile astea pe care le am se apropie deseori de adevăr, dar sunt încă orb...

Andrei Stînga: ca și cum l-aș pipăi, dar nu l-aș vedea cu adevărat

Clarisa Clari: gandurile sunt un fel de vorbe formate tot de noi,dar nu prea suntem constienti cum,cand,unde suntem cand le formam

Andrei Stînga: hmmm... aici cred că excelez...

Andrei Stînga: folosesc gândurile ca pe niște instrumente de înaltă precizie

Andrei Stînga: deși, poate chiar asta e problema mea

Clarisa Clari: exact:cum l-aș pipăi-si eu fac la fel

Andrei Stînga: și, poate nu e chiar o problemă

Clarisa Clari: uf,si uneori simteam ca parca imi vine sa mor de oftica ca tot departe sunt

Andrei Stînga: aha...

Andrei Stînga: cu cât simt că înțelegerea mi se adâncește, cu atât mai departe mă simt

Clarisa Clari: e bine ca acorzi atentie ca un creator,gandurilor

Clarisa Clari: pai nu e o problema,ci un pas

Andrei Stînga: da

Clarisa Clari: asa vezi ca nu sunt doar gandurile

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: acesta e urmatorul pas...eu uneori cand analizez...vad gandurile,sentimentele,etc ca si cum sunt asezatte pe un ecram semitransparent

Andrei Stînga: mă retrag, noapte bună, îmi face mare plăcere să te cunosc și totodată o plăcere aproape sadică să îmi văd slăbiciunile etalate

Clarisa Clari: daca sunt mai atenta,facand abstractie de ceea ce e asezat pe ecran,pot sa vad prin el

Clarisa Clari: noapte buna

Clarisa Clari: dar nu-i nici un bai

Clarisa Clari: nu e sadism

Andrei Stînga: ooo, e foarte frumos ceea ce faci... eu mă las prins în plasa gândurilor

Clarisa Clari: pai te lasi,dar ele trec tu ramai...fi atent la cel care ramana...poti sa il vezi intr-o fractiune de sec.

Clarisa Clari: apoi apar alte ganduri

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: mul

Andrei Stînga: mulțumesc

Clarisa Clari: stai

Andrei Stînga: mai stau

Clarisa Clari: dupa ce vezi la ceea ce ramane,fixeazate incapatinat cu privirea acolo

Clarisa Clari: pt ca gandurile care vor venii sa nu iti mai creeze senzatia ca te iau

Clarisa Clari: incearca asta cat mai curand,daca vrei

Clarisa Clari: atat

Clarisa Clari: noapte buna si mai vb. alta data

Andrei Stînga: mi-a făcut plăcere să te cunosc, Clarisa

Clarisa Clari: eu intru rar pe net....dar voi face posibil sa mai revin

Andrei Stînga: nici eu nu intru, dar astăzi, curios, am intrat și am stat mai mult...

Clarisa Clari: daca vrei iti dau un nr de telefon...si daca nu ne mai ciocnim pe net si simti ca vrei sa discuti

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: probabil era imperios necesar să facem cunoștință

Clarisa Clari: da,nici eu nu pprea cred in coincidente

Andrei Stînga: eu nu cred, punct

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: te voi trece pe blogul meu,sa te am la vedere cand mai intru pe net

Andrei Stînga: putem comunica și prin mail

Andrei Stînga: care e adresa blogului tău?

Clarisa Clari: da,ai altceva in ce sa crezi...coincidentele sunt prea scurte in continut

Clarisa Clari: www.iubiresifrumusete.blogspot.com

Andrei Stînga: mulțumesc

Clarisa Clari: nr. de telefon vrei?serios,eu nu stiu cand imi voi pune,la tara,unde locuiesc,internetul

Andrei Stînga: hmm... Toteu?

Andrei Stînga: da, de ce nu

Clarisa Clari: pai,da

Clarisa Clari: stai

Andrei Stînga: am văzut id-ul tău, pe blogului lui Dumnezeu, parcă

Clarisa Clari: da

Clarisa Clari: asa e

Andrei Stînga: am citit comentariile tale

Andrei Stînga: și m-am gândit și atunci că... ești mai norocoasă decât mine, că ai avut parte de senzații și trăiri

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: e o lume mică, mică...

Clarisa Clari: am doua nr,ti le dau pe amandoua,caci nu le am mereu cu mine pe amandoua in acelasi timp:

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: da,e mica

Andrei Stînga: mulțumesc pentru încredere

Clarisa Clari: dar in acest mic e ceva mare

Andrei Stînga: este, da

Clarisa Clari: nu-i bai

Clarisa Clari: cu increderea

Andrei Stînga: care este numele tău de familie?

Clarisa Clari: mi-a facut placere sa vorbim

Clarisa Clari: si de obicei sunt deschisa

Clarisa Clari: ups

Clarisa Clari: urat

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: ?

Andrei Stînga: ce să fie urât?

Clarisa Clari: clarisa

Andrei Stînga: numele de familie?

Clarisa Clari: da

Clarisa Clari: de barbat

Andrei Stînga: vai... stîngă ți s-o părea mai frumos...

Clarisa Clari: mi se pare ciudat

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: asta cu numele de familie ma punea pe ganduri cand eram mai mica

Andrei Stînga: încântat de cunoștință

Andrei Stînga: și, plăcerea a fost de partea mea

Clarisa Clari: emiteam tot felul de ipoteze

Clarisa Clari: ma bucur

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: pa

Andrei Stînga: noapte bună

Clarisa Clari: sa ai somn usor si zi placuta maine

Andrei Stînga: da, mă trezesc peste 4 ore...

Andrei Stînga: va fi o provocare

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: iar daca simti ceva neplacut maine sa te uiti in tine,la sentiment in sine...rationamentele dupa

Andrei Stînga: îți mulțumesc, deși nu știu exact pentru ce

Clarisa Clari: simte si apoi rationeaza,caci nu vin lupii

Andrei Stînga: da...

Clarisa Clari: ei,nu stii,dar nu ma astept sa sti

Andrei Stînga: am să reflectez asupra acestui lucru

Clarisa Clari: nu-mi trebuie mie ca tu sa sti

Clarisa Clari: ok

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: bine

Andrei Stînga: noapte bună

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: uf,inca ceva

Andrei Stînga: haide

Clarisa Clari:

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: pot sa pun un pic din aceasta conversatie pe blogul meu...doar chestile de rationamente personale

Clarisa Clari: fara ceva ce nu ti-ar placea tie

Andrei Stînga: poți să o pui pe toată

Clarisa Clari: fara numele meu de familie

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: ok,voi vedea

Clarisa Clari: mersi

Andrei Stînga: pentru puțin

Andrei Stînga:

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: si eu pe tine,esti dragut sa sti

Andrei Stînga: off... dar ca un uragan în interior

Andrei Stînga: un torent de foc, tunete și logici absurde

Clarisa Clari: nu-i bai,e ca intrebarea ce contine raspunsul

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: da...

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: poate,o posibilitate

Clarisa Clari: un joc de imaginatie

Clarisa Clari: etc

Andrei Stînga: vom vedea

Clarisa Clari: ok

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: pe data viitoare

Clarisa Clari: da

Clarisa Clari:

Clarisa Clari: pa

Andrei Stînga: la revedere

Clarisa Clari: tu visezi de obicei?

Clarisa Clari: vise placute sau un singur vis placut

Andrei Stînga: da, mult și complex

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: restul ce vrei tu

Andrei Stînga: nu cred că mi-l voi aminti, căci voi dormi ca valiza în gară

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: am mult de recuperat în 4 ore

Clarisa Clari: si eu patesc

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: am niște vise pe blog pe acolo, dacă ai timp să răsfoiești

Clarisa Clari: si eu ma voi trezi mai de dimineata

Clarisa Clari: da,dar nu stiu daca pot maine,caci ma duc la tara

Andrei Stînga: nu-i bai, dacă ai timp vreodată

Clarisa Clari: cu placere am sa citesc

Andrei Stînga: și nu ai nimic mai important de făcut

Clarisa Clari: daca azi am citit cu placere

Clarisa Clari: iar daca aceasta placere mi-a facut bine,stiu sa mentin binele...placerea nu prea stiu

Clarisa Clari: si acum gata nu mai zic nimic

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: ești tare drăguță, nu mă gândeam niciodată că am o logică plăcută , până la tine

Clarisa Clari: oau si daca ai sti ce am vazut

Clarisa Clari: na ca zic ceva,dar asta nu pot sa ma abtin

Clarisa Clari: am vazut dar e greu de explicat ce

Clarisa Clari:

Andrei Stînga: ce ai văzut

Andrei Stînga: ?

Andrei Stînga: referitor la ce?

Clarisa Clari: la logica ta,la aceea claritate din ea,o usurinta de a mentine claritatea

Clarisa Clari: compara postarile tale cu ale mele si vei vedea diferenta

Clarisa Clari: eu ajung uneori in interiorul meu si nu stiu cum sa ma reiau de acolo prin cuvinte

Andrei Stînga: ale tale îmi par enigmatice, misterioase, fascinante

Clarisa Clari: tu pari ca o faci usor

Andrei Stînga: nu e ușor nici pentru mine

Clarisa Clari: da asa e,caci si pt mine sunt enigme

Clarisa Clari: vad clar dar parca nu prea gasesc reflectarea in exterior

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: ai să reușești

Clarisa Clari: da,sti,mi s-au dat indicii ca voi reusi

Clarisa Clari: indicile sunt de fapt unelte

Andrei Stînga:

Andrei Stînga: uite cum ne întindem la vorbă...

Clarisa Clari: iar uneltele sunt acele experiente ciudate

Andrei Stînga: da

Clarisa Clari: da,ma uit mereu

Clarisa Clari: si ma cert

Andrei Stînga: nu trebuie

Andrei Stînga: îmi face plăcere

Clarisa Clari: ei glumesc,caci nu e o cearta adevarata

Andrei Stînga: nu cunosc foarte multe persoane cu care pot schimba două-trei vorbe

Clarisa Clari: nici eu

Andrei Stînga: sunt mai sălbatic din fire, taciturn și contemplativ

Clarisa Clari: si eu am fost muuult timp tacuta

Andrei Stînga: probabil de-asta am și atâta timp să gândesc

Clarisa Clari: acum,din cand in cand

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: eu sunt tăcut, dar dacă încep să vorbesc cu pasiune, mă aprind tot

Clarisa Clari: eu cand eram tacuta era in mine o lume de nedescris

Clarisa Clari: si acum e mai super

Clarisa Clari: si eu la fel

Clarisa Clari: dar greu incep sa ma aprin cu tot

Andrei Stînga: eu mă aprind repede, fiindcă simt nevoia

Andrei Stînga:

Clarisa Clari: adica nu greu treptat si cand e cu tot...e cu tot

Andrei Stînga: gata, ajunge, mă duc acum

Clarisa Clari: da

Andrei Stînga: noapte bună

Clarisa Clari: si tie

Andrei Stînga: mulțumesc la fel

Clarisa Clari: si eu mersi pt discutie si tot ce a fost in ea

Andrei Stînga: deasemenea

Clarisa Clari:

Andrei Stînga:

Andrei Stînga has signed out. (3/13/2011 6:17 PM)

4 comentarii:

Enchanting Me spunea...

Asa.... si ?

Toteu spunea...

poti sa citesti si altceva,daca vrei sa te legi de ceva.am pus pe acest blog diverse discutii...prinde si tu ce poti.

intrededouaoriafiodata spunea...

ooh ce dulce e andrei..fuga din logica e fuga din Egipt (templele-incercarile).. despartirea apelor.. desertaciunea si .. taramul fagaduit (supralogica unde nu exista directie-contradictie) acolo recunosti pe Iisus rege.

Toteu spunea...

cosmin-ma framanta o idee,de cand am citit o carte despre vietile sfintilor.ideea e:crezi ca fuga din desertaciune,nu ar mai aduce ideea de separare a apelor?

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu