Andrei Stînga: bună
Clarisa Clari: esti prezent?
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: prezent continuu?
Clarisa Clari: buna,chiar imi pusesem posibilitatea sa fi treaz
Andrei Stînga: da
Andrei Stînga: sunt treaz și prezent
Clarisa Clari: de la un timp in staruie cuvantul continuare in minte
Clarisa Clari: imi staruie
Andrei Stînga: de ce?
Clarisa Clari: ma bucur,am observat si citind vreo doua postari pe blogul tau
Andrei Stînga: oo
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: de ce?pt ca in relatiile mele totul se topea in punctul continuitatii
Andrei Stînga: înțeleg
Clarisa Clari: nu reuseam sa-ti trimit vreun comentariu pe blogul tau
Andrei Stînga: a, da, îmi pare rău
Andrei Stînga: la un moment dat am închis comentariile
Andrei Stînga: nu vroiam să fiu influențat de comentarii, atunci când aș fi scris
Clarisa Clari: aha,aveai comentatori sau postarea era dorita fara discutii?
Clarisa Clari: da,
Andrei Stînga: erau închise toate comentariile
Andrei Stînga: dar ce anume, dacă îmi permiți să întreb, ai fi dorit să îmi spui?
Clarisa Clari: mie imi place sa fiu influentata de comentariile de pe blogul meu
Clarisa Clari: simt scurt cum vine influenta,iar apoi pleaca si eu raman aceasi
Andrei Stînga: atunci nu te lași influențată, ci doar se preling peste tine, ca apa
Andrei Stînga: înseamnă că ești, poate, mai puternică decât mine
Clarisa Clari: da,citindu-ti postarile am observat ca ai o logica sanatoasa si placuta
Andrei Stînga: logică sănătoasă? și plăcută?
Andrei Stînga: asta nu am mai auzit, cu atât mai mult cu cât nu îmi pare mie astfel
Clarisa Clari: voiam sa scriu si ceva despre intrebari si raspunsuri
Clarisa Clari: da,poate e doar influenta asupra mea...dar totusi acele traiectorii,imi plac
Andrei Stînga: ce traiectorii?
Clarisa Clari: ehe eu nu ma simt puternica atunci cand influenta vine,dar stiu ca sunt totusi...dupa ce ele pleaca mi se confirma ca ceea ce stiu e adevarat
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: eu privesc lucrurile altfel, dacă îmi permiți
Clarisa Clari: ale logici trasate de tine sau ceva mai mult decat tine....ca daca erai doar tu,in anumite limite...doar pe aceasta baza as fi putut sa te "ghicesc"/vad
Clarisa Clari: da iti permit
Andrei Stînga: influențele le văd ca pe un fel de energii care caută să creeze o sinergie cu propria mea influență
Andrei Stînga: ceea ce nu m-ar deranja, în mod normal
Andrei Stînga: dar în astă perioadă încerc să duc la cap niște proiecte, pe cont propriu
Andrei Stînga: acum, eu sunt conștient, că acele influențe intervin oricum, la un nivel subtil
Andrei Stînga: dar nu vroiam să le conștientizez la vremea respectivă
Clarisa Clari: da,cum sa nu...nu ar deranja...pai in sinergie exista contul cuiva,exista valuare?
Clarisa Clari: valoare
Andrei Stînga: acum, totuși, sunt disponibil la sinergii, comentariile sunt deschise
Andrei Stînga: în sinergie există valoare, desigur
Andrei Stînga: din două lucruri se creează un lucru nou
Andrei Stînga: în ultimă instanță, este un aspect foarte important
Andrei Stînga: la care țin foarte mult
Andrei Stînga: tu scrii cumva de pe un telefon?
Andrei Stînga: sau scrii încet, de regulă?
Clarisa Clari: pai valoarea suntem noi,in mod normal
Clarisa Clari: scriu incet
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: nu-i nimic, scriu și eu mai încet, atunci
Andrei Stînga: dar dacă valoarea ar fi totul?
Clarisa Clari: si mai recitesc frazele tale la un loc,toate
Andrei Stînga: hmm, analizezi ceea ce spun?
Clarisa Clari: am incerca sa luam o raza de soare si sa fugim pe pamant,daca valoarea ar fi totul
Andrei Stînga: de unde știi tu că nu poți face asta?
Andrei Stînga: cine ți-a spus că nu poți?
Clarisa Clari: da,fac mai multe,decat analiza...de obicei,sunt impreuna mai multe chestii,cea mai tare rezista
Andrei Stînga: cu o rază de soare am putea călători în întreg Universul, dacă doar am crede
Andrei Stînga: te rog să mă ierți, după miezul nopții devin foarte verbos și mă aprind repede
Clarisa Clari: da,dar nu prea credem ceea ce vedem,e ca si cum stam intinsi pe o apa,cu ochii inchisi simtind caldura soarelui...raza poti doar sa ti-o imaginezi find cu ochii inchisi
Andrei Stînga: dar dacă raza de soare ai fi tu însăți?
Clarisa Clari: nu-i nici o problema daca te aprinzi,ma luminezi si pe mine,ca tot vorbeam de raze
Clarisa Clari: pai cum as putea sa simt o raza de soare find eu insami raza?
Andrei Stînga: eu speram să fie invers și mă temeam să nu te gonesc cu nerăbdarea mea
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: dar cum ai putea să te simți pe tine însăți, fiind tu însăți?
Clarisa Clari: sa ma gonesti?ehnu gonesc deocamdata spre nimic...mai in vine ideea/influenta de somn din cand in cand
Clarisa Clari: super,imi plac intrebarile
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: așa-i că sunt interesante?
Andrei Stînga: ce vânt curios te-a adus pe blogul meu?
Clarisa Clari: da,mai ales de-a gata...cu raspunsul in ele.o intrebare care contine un raspuns,e ajutatoare,deoarece iti arata un fir dezvoltator
Clarisa Clari: pai,mai demult,acum vreo doi ani...cineva a zis numele stinga,parca avea ceva cu omul,azi te-am vazut comentand pe un blog si citind parca simteam o caldura in cuvintele tale,claritate...am apreciat
Clarisa Clari: apoi am trecut la rasfoitul blogurilor
Clarisa Clari: chestia asta cu intrebarile,am patit-o mai demult in timp ce o femeie mai in varsta se certa cu mine
Clarisa Clari: ea ma agresa verbal punand tot felul de intrebari
Clarisa Clari: intr-un moment,tare ciudat
Andrei Stînga: înțeleg
Clarisa Clari: am simtit ca intrebarile ei contineau raspunsurile la ceea ce o framanta
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: apoi am formulat cu voce tare aceste raspunsuri extrase din fiecare intrebare
Andrei Stînga: bravo!
Andrei Stînga: cred că a rămas mută
Clarisa Clari: fiecare raspuns parca il stergeam un pic de praf
Clarisa Clari: eu am ramas muta in interiorul meu
Clarisa Clari: eram calma,superba
Clarisa Clari: ea se linistea incetul cu incetul
Clarisa Clari: incepea sa-i nu se mai simta rau in conflict fiind
Clarisa Clari: bineanteles ca si-a continuat obiceiul de a iesi din scena la "finalul"discutiei
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: dar asta nu era prea important
Clarisa Clari: am vazut-o atunci dupa cinci minute revenind din camerea ei
Clarisa Clari: cerandu-si scuze si spunandu-mi ca nu are nimic cu mine dar ca are multe lucruri de reprosat unei persoane apropiata mie
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: foarte frumos
Andrei Stînga: mă bucur că ai reușit să descoperi asta, prin experiență directă
Clarisa Clari: era o femeie foarte orgolioasa si transanta dar ii si placea sa-si arate sufletul bun
Clarisa Clari: da
Andrei Stînga: multe din ceea ce am scris pe blog pe-acolo, am descoperit doar prin raționamente și inducții logice, sterile...
Clarisa Clari: si eu ma bucur,aceasta experienta ma mai ajuta si acum ,dupa ani
Andrei Stînga: mi se pare mult mai fascinant să le trăiești din plin
Clarisa Clari: da,dar si aceea experienta pe care am relatat-o...ar fi trecut poate usor neobservata daca nu aveam obiceiul de a privii constant in mine cand discut cu cineva
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: asa ca deductile si analiza sunt bune pregatitoare
Andrei Stînga: hmm... bună ideea
Andrei Stînga: asta încerc să fac de ceva vreme încoace, să privesc în mine, dar nu făceam asta și când vorbeam cu cei din jur
Clarisa Clari: da serios...iti spun ca asa am constat practic
Clarisa Clari: ba da o faci dar nu esti prea atent
Andrei Stînga: cel mai adesea stau și rumeg fel și fel de gânduri și idei
Andrei Stînga: da, așa e
Clarisa Clari: in momentul discutie...tu iei niste lucruri din tine
Andrei Stînga: da, înțeleg ce vrei să spui
Clarisa Clari: asta ai observat....si te-ai gandit sigur ca ele vin de undeva
Clarisa Clari: in acel undeva este si atentia ta
Clarisa Clari: uneori credem ca e aproape de exterior...dar in exterior sunt doar razele de soare
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: îmi place de tine, gândești profund
Clarisa Clari: eu uneori cand ma pun sa dorm observ o chestie:
Clarisa Clari: cand un gand se duce la o persoana din apropiere...parca in acel gand este si o prezenta a mea...cand eram mai mica radeam de mine zicandu-mi ca este o senzatie a acelei prezente ca si cum pot sa ating aceea persoana,care poate era la doi pasi de mine,sau in alta camera
Andrei Stînga: da, este energia ta
Clarisa Clari: dar asta este
Clarisa Clari: asta ziceam si eu
Clarisa Clari: voiam sa zic
Andrei Stînga: gândurile pe care le emitem sunt încărcate cu energia noastră
Clarisa Clari: da
Andrei Stînga: așa ar funcționa și telepatia
Andrei Stînga: dacă am fi mai „deschiși”
Clarisa Clari: dar hai sa-ti spun ceva mai ciudat decat un gand
Andrei Stînga: ascult
Clarisa Clari: odata,m-am vazut pe mine
Clarisa Clari: am citit apoi ca asta se numeste decorporalizare
Andrei Stînga: da
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: nu ma mai simteam in corpul meu,ci la doi pasi de mine...ma simteam asa cum ma simt de obicei dar nu imi vedeam corpul decat in fata mea
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: in fata mea stand in pozitia care fusese inainte sa mi se intample
Andrei Stînga: a fost spontan, presupun
Andrei Stînga: nu te-ai pregătit pentru asta, nu?
Clarisa Clari: totul a durat vreo trei minute,oprindu-se cand a inceput sa-mi fie frica
Clarisa Clari: da spontan
Andrei Stînga: te poți și antrena pentru asta
Andrei Stînga: bănuiesc că știi
Clarisa Clari: cred ca a fost posibila aceasta intamplare datorita golirii de ganduri
Clarisa Clari: da am incercat dupa aceea fara vreo indrumare,si a fost tot ciudat ce am trait
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: mă bucur pentru tine
Andrei Stînga: eu nu am avut parte de astfel de evenimente
Clarisa Clari: stateam intinsa pe burta inainte de culcare si imi abateam atentia asupra fiecarei particica a corpului...la un moment dat am simtit ca pot sa o fac
Andrei Stînga: eu am doar gânduri
Clarisa Clari: dar in loc sa se repete,am simtit un fel de corp zvarcolinduse in tot corpul meu material,ca si cum voia brusc sa se intoarca invers
Clarisa Clari: m-am speriat iar,caci senzatia imi era straina
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: de atunci ai mai încercat
Andrei Stînga: ?
Clarisa Clari: mi-era imposibil sa-mi vina sa cred ca mai era ceva in mine,decat ceea ce percepusem de-o viata
Clarisa Clari: e ca si cum in palmele tale ti un hamster si il simti cum se zvarcoleste intre ele,e o senzatie tangibila,daca pot sa-i spun asa
Clarisa Clari: da,am mai patit ceva,legat de timp si ceva despre oameni si spatiu
Clarisa Clari: cea cu timpul...s-a intamplat cand ma fataisem prin curte,la tara intr-o amiaza,cand toata lumea de-acasa dormea
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: era o zi insorita si simteam ca imi face placere sa mai fac cate ceva pe acolo,in loc sa dorm
Clarisa Clari: apoi,nu mai stiam ce sa mai fac
Clarisa Clari: nu m-am opit nici o clipa la gandul plictiselii,parca placerea din timpul activitatilor ma mai insotea
Clarisa Clari: m-am dus in camera si m-am asezat in fund,pe pat
Clarisa Clari: am pus capul pe genunchi si am ramas fara ganduri
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: brusc,toata viata mea a inceput sa se deruleze ,de la nastere pana in prezent...ciudat era ca stiam ce mi se intampla dar parca eram chiar acolo,in viata care se derula,imi retraiam viata ca si cum aceasta viata s-ar fi redus la o clipa....mai exact patru minute a fost intamplarea
Andrei Stînga: oau...
Andrei Stînga: eu nici măcar nu îmi amintesc copilăria
Andrei Stînga: parcă e o gaură neagră
Clarisa Clari: da,e super...o alta senzatie atunci ,a fost ca aveam sentimentul ca inteleg ceva foarte important pt mine
Clarisa Clari: chiar esential
Andrei Stînga: în mod curios, ceea ce îmi spui, are un efect puternic asupra mea... îmi povestești, deși nu știu exact motivul, lucruri pe care mi le-am dorit foarte mult, și care îmi lispsesc
Clarisa Clari: poate intelegeam doar clipa,daca filozofez
Andrei Stînga: da, înțeleg
Clarisa Clari: aoleu,eu am probleme cu memoria si nici eu nu imi amintesc din copilarie...la mine parca ar fi mai multe gauri,printre amintiri
Andrei Stînga: la mine până pe la 12-13 ani e negru
Andrei Stînga: apoi ceață, apoi ceva mai bine
Clarisa Clari: eu ma gandesc,cum oberv ca uit tot ceea ce imi creaza neplacere.poate acele gauri semnifica un val de ceva care s-a inchis,o durere sau influenta ei
Clarisa Clari: 12-13uf,chiar?
Andrei Stînga: de-a lungul timpului am avut parte de anumite momente de cunoaștere, dar sterilă, fără trăire
Andrei Stînga: și îmi lipsesc trăirile...
Andrei Stînga: și tot întâlnesc oameni care au parte de tot felul de trăiri care mai de care mai spectaculoase...
Clarisa Clari: daca vei avea vreodata posibilitatea,te rog sa incerci reamintirea prin hipnotism
Andrei Stînga: dacă se va ivi vreodată, am să încerc
Clarisa Clari: pai ai avut vreodata gandul,ce o fi o fi...fara a renunta la puterea ta de analiza si privire clara a lucrurilor
Clarisa Clari: ?
Andrei Stînga: putere de analiză? privire clară?
Clarisa Clari: efectul de care zic ca ceea ce iti povesteam te misca...
Andrei Stînga: fleacuri
Andrei Stînga: aș renunța la tot, de-aș sim
Andrei Stînga: de-aș putea trăi și experimenta
Clarisa Clari: este ceeea ce e in tine dar care zici acum ca ti-ai dori
Clarisa Clari: crezi ca eu sunt vreo persoana speciala?
Clarisa Clari: nu
Andrei Stînga: știu că este, dar nu înțeleg de ce le blochez manifestarea
Andrei Stînga: nu înțeleg la ce bun...
Clarisa Clari: eu am trait acele lucruri,doar pt ca am accesat acel locusor,in mine sau eu stiu unde
Clarisa Clari: nu cunosteam metode
Andrei Stînga: eu nu am un locșor, am numai un laborator mental, rațional
Clarisa Clari: nu s-au intamplat acele chestii in situatii extraordinare
Clarisa Clari: nici eu nu am un locusor..,doar ca atunci se mareste fera din care vad
Clarisa Clari: eu am avut si perioade destul de lungi in care nu mai puteam sa simt,sa-mi vad sentimente....ca si cum eram golita...erau doar ganduri fara vibratie...si doar prin empatie mai puteam face cate ceva
Andrei Stînga: dacă nu te deranjează, îmi poți spune ce vârstă ai?
Clarisa Clari: 28,tu?
Andrei Stînga: 24
Andrei Stînga: mulți înainte
Clarisa Clari: oau,si totusi intelegi si tu multe...multi inainte si tie
Andrei Stînga: ah... m-am săturat de înțeles, am tot înțeles
Andrei Stînga: deși, în fond, nu am înțeles nimic
Andrei Stînga: nimic din ce contează cu adevărat
Clarisa Clari: eu pe la 24 mi se ridica inca un val,dupa cateva chinuri de a iesi din ceva
Andrei Stînga: dar ce contează cu adevărat?
Clarisa Clari: ce chestie,fiecare noua vedere parca se aseamana cu o nastere
Clarisa Clari: te nasti fara a uita ce ai fost anterior....oau asta ar insemna clipa
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: așa e
Andrei Stînga: în fiecare clipă ne naștem
Clarisa Clari: si eu am avut senzatia aceea ca m-am saturat de inteles
Clarisa Clari: iar ultima oara era destul de recent
Andrei Stînga: eu tot mă satur de ceva vreme, dar parcă cu cât mă încăpățânez să simt și eu ceva, parcă cu atât mai mult descopăr alte și alte lucruri
Andrei Stînga: iar cel mai ciudat lucru, este că am descoperit și ceea ce îmi lipsește...
Clarisa Clari: da dar iti dai seama ca daca clipar ar dura mai mult sau s-ar dilata am putea numi clipele de orbire sau nevedere a clipei,le-am putea numi...moarte
Clarisa Clari: stiu ca imping logica prea mult dar
Andrei Stînga: nu, ai dreptate
Andrei Stînga: moartea este necesară
Andrei Stînga: este reversul nașterii
Andrei Stînga: fără moarte nu ar exista naștere și invers
Andrei Stînga: moarte și naștere reprezintă mișcare și oprire
Andrei Stînga: yin și yang, pozitiv și negativ, masculin și feminin
Andrei Stînga: te poți muta între ele, dintr-un cap în altul, până la infinit
Andrei Stînga: dar transmutarea se face numai într-un singur fel
Clarisa Clari: da,dar clipa,nasterea poate semnifica insasi viata....uf,e cam lunga moartea astta
Andrei Stînga: îmbinând cele două polaritătăți, creând o sinergie
Andrei Stînga: lungă?
Andrei Stînga: dar timpul există, oare
Andrei Stînga: ?
Andrei Stînga: crezi că noi percepem timpul?
Clarisa Clari: he,in privinta asta am avut iar o experienta
Andrei Stînga: îmi imaginez că ai avut
Andrei Stînga: dar deja e prea târziu, și trebuie să mă culc, mâine mă trezesc devreme
Andrei Stînga: m-ai răscolit...
Clarisa Clari: timpul s-a oprit in aceea experienta,de fapt se dilata,creand un spatiu delimitat...si tot asa pana cand nu am mai vazut limitele si eu am devenit acel spatiu
Andrei Stînga: de fapt, nu mă miră... am nevoie de tine, pentru un anumit lucru, iar tu ai nevoie de mine pentru altceva
Clarisa Clari: ok,si eu tre' sa dorm
Clarisa Clari: stiu
Clarisa Clari: e normal
Clarisa Clari: firesc,adica
Andrei Stînga: mda
Clarisa Clari: e ca un schimb
Clarisa Clari: nu stiu mare lucru despre asta
Andrei Stînga: nu știu ce aș putea să îți ofer...
Clarisa Clari: exact,poate un lucru care deja este in mine,dar nu il vad
Clarisa Clari: oricum eu nu prea cred in chestia:ca cineva trebuie sa imi dea ceva,si apoi sau inainte,si eu lui
Andrei Stînga: nu „trebuie”
Clarisa Clari: caci uneori nu vad oamenii separati
Clarisa Clari: stiu
Andrei Stînga: nici nu cred că suntem
Clarisa Clari: intentionat folosesc cuvantul
Clarisa Clari: pt a arata obligatia
Andrei Stînga: suntem conectați cu toții, din câte am băgat eu de seamă
Andrei Stînga: și suntem unul
Andrei Stînga: suntem totul...
Clarisa Clari: da,si iti voi spuna asta alta data,caci am avut si despre acest lucru o experienta
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: sunt convins...
Andrei Stînga: și eu am avut... gânduri despre asta, numeroase
Clarisa Clari: si iara era ciudat caci stateam in picioare si ma uitam la perete
Clarisa Clari: da,pai vrand nevrand ne vin ganduri cu acest fel de continut
Andrei Stînga: dar e frustrant, totuși, pentru că am observat că gândurile astea pe care le am se apropie deseori de adevăr, dar sunt încă orb...
Andrei Stînga: ca și cum l-aș pipăi, dar nu l-aș vedea cu adevărat
Clarisa Clari: gandurile sunt un fel de vorbe formate tot de noi,dar nu prea suntem constienti cum,cand,unde suntem cand le formam
Andrei Stînga: hmmm... aici cred că excelez...
Andrei Stînga: folosesc gândurile ca pe niște instrumente de înaltă precizie
Andrei Stînga: deși, poate chiar asta e problema mea
Clarisa Clari: exact:cum l-aș pipăi-si eu fac la fel
Andrei Stînga: și, poate nu e chiar o problemă
Clarisa Clari: uf,si uneori simteam ca parca imi vine sa mor de oftica ca tot departe sunt
Andrei Stînga: aha...
Andrei Stînga: cu cât simt că înțelegerea mi se adâncește, cu atât mai departe mă simt
Clarisa Clari: e bine ca acorzi atentie ca un creator,gandurilor
Clarisa Clari: pai nu e o problema,ci un pas
Andrei Stînga: da
Clarisa Clari: asa vezi ca nu sunt doar gandurile
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: acesta e urmatorul pas...eu uneori cand analizez...vad gandurile,sentimentele,etc ca si cum sunt asezatte pe un ecram semitransparent
Andrei Stînga: mă retrag, noapte bună, îmi face mare plăcere să te cunosc și totodată o plăcere aproape sadică să îmi văd slăbiciunile etalate
Clarisa Clari: daca sunt mai atenta,facand abstractie de ceea ce e asezat pe ecran,pot sa vad prin el
Clarisa Clari: noapte buna
Clarisa Clari: dar nu-i nici un bai
Clarisa Clari: nu e sadism
Andrei Stînga: ooo, e foarte frumos ceea ce faci... eu mă las prins în plasa gândurilor
Clarisa Clari: pai te lasi,dar ele trec tu ramai...fi atent la cel care ramana...poti sa il vezi intr-o fractiune de sec.
Clarisa Clari: apoi apar alte ganduri
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: mul
Andrei Stînga: mulțumesc
Clarisa Clari: stai
Andrei Stînga: mai stau
Clarisa Clari: dupa ce vezi la ceea ce ramane,fixeazate incapatinat cu privirea acolo
Clarisa Clari: pt ca gandurile care vor venii sa nu iti mai creeze senzatia ca te iau
Clarisa Clari: incearca asta cat mai curand,daca vrei
Clarisa Clari: atat
Clarisa Clari: noapte buna si mai vb. alta data
Andrei Stînga: mi-a făcut plăcere să te cunosc, Clarisa
Clarisa Clari: eu intru rar pe net....dar voi face posibil sa mai revin
Andrei Stînga: nici eu nu intru, dar astăzi, curios, am intrat și am stat mai mult...
Clarisa Clari: daca vrei iti dau un nr de telefon...si daca nu ne mai ciocnim pe net si simti ca vrei sa discuti
Clarisa Clari:
Andrei Stînga: probabil era imperios necesar să facem cunoștință
Clarisa Clari: da,nici eu nu pprea cred in coincidente
Andrei Stînga: eu nu cred, punct
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: te voi trece pe blogul meu,sa te am la vedere cand mai intru pe net
Andrei Stînga: putem comunica și prin mail
Andrei Stînga: care e adresa blogului tău?
Clarisa Clari: da,ai altceva in ce sa crezi...coincidentele sunt prea scurte in continut
Clarisa Clari: www.iubiresifrumusete.blogspot.com
Andrei Stînga: mulțumesc
Clarisa Clari: nr. de telefon vrei?serios,eu nu stiu cand imi voi pune,la tara,unde locuiesc,internetul
Andrei Stînga: hmm... Toteu?
Andrei Stînga: da, de ce nu
Clarisa Clari: pai,da
Clarisa Clari: stai
Andrei Stînga: am văzut id-ul tău, pe blogului lui Dumnezeu, parcă
Clarisa Clari: da
Clarisa Clari: asa e
Andrei Stînga: am citit comentariile tale
Andrei Stînga: și m-am gândit și atunci că... ești mai norocoasă decât mine, că ai avut parte de senzații și trăiri
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: e o lume mică, mică...
Clarisa Clari: am doua nr,ti le dau pe amandoua,caci nu le am mereu cu mine pe amandoua in acelasi timp:
Clarisa Clari:
Clarisa Clari: da,e mica
Andrei Stînga: mulțumesc pentru încredere
Clarisa Clari: dar in acest mic e ceva mare
Andrei Stînga: este, da
Clarisa Clari: nu-i bai
Clarisa Clari: cu increderea
Andrei Stînga: care este numele tău de familie?
Clarisa Clari: mi-a facut placere sa vorbim
Clarisa Clari: si de obicei sunt deschisa
Clarisa Clari: ups
Clarisa Clari: urat
Clarisa Clari:
Andrei Stînga: ?
Andrei Stînga: ce să fie urât?
Clarisa Clari: clarisa
Andrei Stînga: numele de familie?
Clarisa Clari: da
Clarisa Clari: de barbat
Andrei Stînga: vai... stîngă ți s-o părea mai frumos...
Clarisa Clari: mi se pare ciudat
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: asta cu numele de familie ma punea pe ganduri cand eram mai mica
Andrei Stînga: încântat de cunoștință
Andrei Stînga: și, plăcerea a fost de partea mea
Clarisa Clari: emiteam tot felul de ipoteze
Clarisa Clari: ma bucur
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: pa
Andrei Stînga: noapte bună
Clarisa Clari: sa ai somn usor si zi placuta maine
Andrei Stînga: da, mă trezesc peste 4 ore...
Andrei Stînga: va fi o provocare
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: iar daca simti ceva neplacut maine sa te uiti in tine,la sentiment in sine...rationamentele dupa
Andrei Stînga: îți mulțumesc, deși nu știu exact pentru ce
Clarisa Clari: simte si apoi rationeaza,caci nu vin lupii
Andrei Stînga: da...
Clarisa Clari: ei,nu stii,dar nu ma astept sa sti
Andrei Stînga: am să reflectez asupra acestui lucru
Clarisa Clari: nu-mi trebuie mie ca tu sa sti
Clarisa Clari: ok
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: bine
Andrei Stînga: noapte bună
Clarisa Clari:
Clarisa Clari: uf,inca ceva
Andrei Stînga: haide
Clarisa Clari:
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: pot sa pun un pic din aceasta conversatie pe blogul meu...doar chestile de rationamente personale
Clarisa Clari: fara ceva ce nu ti-ar placea tie
Andrei Stînga: poți să o pui pe toată
Clarisa Clari: fara numele meu de familie
Clarisa Clari:
Clarisa Clari: ok,voi vedea
Clarisa Clari: mersi
Andrei Stînga: pentru puțin
Andrei Stînga:
Clarisa Clari:
Clarisa Clari: si eu pe tine,esti dragut sa sti
Andrei Stînga: off... dar ca un uragan în interior
Andrei Stînga: un torent de foc, tunete și logici absurde
Clarisa Clari: nu-i bai,e ca intrebarea ce contine raspunsul
Clarisa Clari:
Andrei Stînga: da...
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: poate,o posibilitate
Clarisa Clari: un joc de imaginatie
Clarisa Clari: etc
Andrei Stînga: vom vedea
Clarisa Clari: ok
Clarisa Clari:
Andrei Stînga: pe data viitoare
Clarisa Clari: da
Clarisa Clari:
Clarisa Clari: pa
Andrei Stînga: la revedere
Clarisa Clari: tu visezi de obicei?
Clarisa Clari: vise placute sau un singur vis placut
Andrei Stînga: da, mult și complex
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: restul ce vrei tu
Andrei Stînga: nu cred că mi-l voi aminti, căci voi dormi ca valiza în gară
Clarisa Clari: da
Andrei Stînga: am mult de recuperat în 4 ore
Clarisa Clari: si eu patesc
Clarisa Clari: da
Andrei Stînga: am niște vise pe blog pe acolo, dacă ai timp să răsfoiești
Clarisa Clari: si eu ma voi trezi mai de dimineata
Clarisa Clari: da,dar nu stiu daca pot maine,caci ma duc la tara
Andrei Stînga: nu-i bai, dacă ai timp vreodată
Clarisa Clari: cu placere am sa citesc
Andrei Stînga: și nu ai nimic mai important de făcut
Clarisa Clari: daca azi am citit cu placere
Clarisa Clari: iar daca aceasta placere mi-a facut bine,stiu sa mentin binele...placerea nu prea stiu
Clarisa Clari: si acum gata nu mai zic nimic
Clarisa Clari:
Andrei Stînga: ești tare drăguță, nu mă gândeam niciodată că am o logică plăcută , până la tine
Clarisa Clari: oau si daca ai sti ce am vazut
Clarisa Clari: na ca zic ceva,dar asta nu pot sa ma abtin
Clarisa Clari: am vazut dar e greu de explicat ce
Clarisa Clari:
Andrei Stînga: ce ai văzut
Andrei Stînga: ?
Andrei Stînga: referitor la ce?
Clarisa Clari: la logica ta,la aceea claritate din ea,o usurinta de a mentine claritatea
Clarisa Clari: compara postarile tale cu ale mele si vei vedea diferenta
Clarisa Clari: eu ajung uneori in interiorul meu si nu stiu cum sa ma reiau de acolo prin cuvinte
Andrei Stînga: ale tale îmi par enigmatice, misterioase, fascinante
Clarisa Clari: tu pari ca o faci usor
Andrei Stînga: nu e ușor nici pentru mine
Clarisa Clari: da asa e,caci si pt mine sunt enigme
Clarisa Clari: vad clar dar parca nu prea gasesc reflectarea in exterior
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: ai să reușești
Clarisa Clari: da,sti,mi s-au dat indicii ca voi reusi
Clarisa Clari: indicile sunt de fapt unelte
Andrei Stînga:
Andrei Stînga: uite cum ne întindem la vorbă...
Clarisa Clari: iar uneltele sunt acele experiente ciudate
Andrei Stînga: da
Clarisa Clari: da,ma uit mereu
Clarisa Clari: si ma cert
Andrei Stînga: nu trebuie
Andrei Stînga: îmi face plăcere
Clarisa Clari: ei glumesc,caci nu e o cearta adevarata
Andrei Stînga: nu cunosc foarte multe persoane cu care pot schimba două-trei vorbe
Clarisa Clari: nici eu
Andrei Stînga: sunt mai sălbatic din fire, taciturn și contemplativ
Clarisa Clari: si eu am fost muuult timp tacuta
Andrei Stînga: probabil de-asta am și atâta timp să gândesc
Clarisa Clari: acum,din cand in cand
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: da
Andrei Stînga: eu sunt tăcut, dar dacă încep să vorbesc cu pasiune, mă aprind tot
Clarisa Clari: eu cand eram tacuta era in mine o lume de nedescris
Clarisa Clari: si acum e mai super
Clarisa Clari: si eu la fel
Clarisa Clari: dar greu incep sa ma aprin cu tot
Andrei Stînga: eu mă aprind repede, fiindcă simt nevoia
Andrei Stînga:
Clarisa Clari: adica nu greu treptat si cand e cu tot...e cu tot
Andrei Stînga: gata, ajunge, mă duc acum
Clarisa Clari: da
Andrei Stînga: noapte bună
Clarisa Clari: si tie
Andrei Stînga: mulțumesc la fel
Clarisa Clari: si eu mersi pt discutie si tot ce a fost in ea
Andrei Stînga: deasemenea
Clarisa Clari:
Andrei Stînga:
Andrei Stînga has signed out. (3/13/2011 6:17 PM)
Un gand
Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da mai departe
“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
4 comentarii:
Asa.... si ?
poti sa citesti si altceva,daca vrei sa te legi de ceva.am pus pe acest blog diverse discutii...prinde si tu ce poti.
ooh ce dulce e andrei..fuga din logica e fuga din Egipt (templele-incercarile).. despartirea apelor.. desertaciunea si .. taramul fagaduit (supralogica unde nu exista directie-contradictie) acolo recunosti pe Iisus rege.
cosmin-ma framanta o idee,de cand am citit o carte despre vietile sfintilor.ideea e:crezi ca fuga din desertaciune,nu ar mai aduce ideea de separare a apelor?
Trimiteți un comentariu