Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






luni, 28 martie 2011

In dragoste si privilegii

 "Priveam in zare si ca si zarea de departe erau toate gandurile mele.In craniul in care se zbatuse doar cu cateva clipe inainte,noianul nazuintelor dornice de intrupare,era acum vid.Vid imi parea intinsul din-naintea ochilor si nu mai intelegeam ce caut eu,o fiinta singura intr-un pustiu ce o apasa."

cum trebuie sa fi pt a fi in dragoste,indragostit?eu am vazut ca peste tot se pun niste conditii.am zis cuiva mai demult,pe acest blog,ca eu nu mai sunt in conditii ci in favorabil,direct.persoana nu cred ca a stat prea mult pe ganduri la aceste cuvinte,deoarece nu a vazut favorabilul, fara ca acesta sa fie o conditie in sine.
pe acest blog,prin scrieri diverse,am aratat indirect ce inseamna favorabil,dar voi mai scrie acum inca cate ceva.
conditile sunt cele care construiesc o situatie.situatiile ar fi fara o baza, daca conditia care indeplineste creatia nu are favorabil sau nefavorabil.asa ajunge un om intr-o situatie,sa se simta gol, sa se simta singur in imensitatea golului ce-l inconjoara si il cuprinde. degeaba ai tu conditii pt a realiza o situatie in acest gol, daca generarea ne/favorabilului e de respins sau neprimita.
la mine nu mai e bai ne/favorabilul,caci acel gol imi e doar un simplu familiar si uneori aparent.in aparenta golului,iti e aratat sa nu mai stai cu gandul spre speranta la ceva,caci indata data patura golului la o parte,tot de ceea ce te-ai agatat isi va preschimba natura.eu nu mai pot sa vad nefavorabilul,caci daca as incerca sa o fac,ceva imi va arata: vezi,tot favorabil este...doar tu mai vrei inca minciuna. nici cei care incearca sa ma ajute sa ma mint nu reusesc-ci doar mi se arata un act de clovnerie,jonglerie...orice ar fi,sunt fortata sa vad favorabil,iar nefavorabilul il trec rapid in revista.prin favorabil trec luand seama la conditiile generate si situatile construite pe propria lor ruina...o miscare continua ce imi arata aparenta golului.
cum trebuie sa fi pt a fi in dragoste?
daca dezbin aceste cuvinte si ma uit in spatele fiecaruia,ma opresc la ultima analiza: cuvantul"in".
noua teorie a filozofilor este ca,niciodata nu trebuie sa iti creezi iluzia ca esti in ceva. dar atunci,ce pun eu in dragoste,daca nu pe mine(pun acest eu?)?ce este in mine si in afara mea?ce pun,golul?aceste nu e si el tot o conditie?da este,este pt a tine totul "in". sa dea senzatia,situatia de interior si exterior,pt a genera conditia limitarii.iesi din ceva,intrand in altceva si constati tarziu ca e acelasi lucru.banuiesc ca a-ti avut de cateva ori senzatia aceasta in viata voastra si a-ti avut pornirea sa mergeti mai bine/mult in sens invers.ei bine,indragosteala favorizeaza acest sens invers.de ce?pt a va trezi apoi si sa ziceti: dar unde eram eu mai inainte de aceasta si unde voi fi?in dragoste am aratat ca nu suntem,dar in gol da.dai in gol-expresia renumita,care daca o aducem in acest context,sperie.
deci nici cand ai deschis ochii si vezi ca te-ai indragostit,nu esti in dragoste.pai nu s-ar zice...daca inca se mai pun conditii.se zice ca a fi in dragoste semnifica realitatea a unor diverse acte.o realitate imbucuratoare.o realitate ce e primita in causul palmei a unei alte realitati non-act.
de cand eram mai mica ma intrebam cu naivitate,de ce avem nevoie de actiune pt a ajunge la non-actiune.avem senzatia ca o actiune isi are finalitatea doar ajunsi in non-actiune... sau una urmeaza pe alta.
ieri seara descoperisem un exercitiu,un fel de meditatie.fara sa vreau am facut aceasta descoperire.de fapt,ma pornisem cu intentia de a observa timpul si curgerea clipelor,deoarece imi aparuse iar ca o realitate subtila acest lucru.in timp ce ma uitam relaxata in jur,la orice detaliu,chiar fixandu-ma si asupra fumului de tigara ce plutea prin camera-am observat pojghita fina a timpului si am zarit o miscare suava.nu imi venea sa cred...ce insemna aceasta miscare care nu o puteam demonstra,dar care o vedeam cum se leaga de fiecare lucru din camera.cel mai ciudat mi se parea ca inclusiv actul de a vedea...se misca.dar nu miscarea ma mira atata,ci o masa imensa de non-miscare,care parca nu mai avea loc in camera, agitand particulele invizibile din jurul meu.parca aceasta masa sau forta ar fi dat de inteles: misca-te,daca nu te inghit.am stins lumina pt a vedea daca nu e o iluzie optica.dar nu,acelasi lucru ca la timp,miscarea era o pojghita firava de ecran.
cand eram mai mica imi imaginam ce exista in spatele ecranului de televizor.vedeam intuneric si un gol ce cuprindea intunericul.asa,intunericul devenea solid,iar aceasta soliditate cuprindea ceva viu. bineinteles ca mai apoi,am descoperit un televizor stricat si l-am demontat impreuna cu fratele meu.piesele continute in televizor nu mi-au demontat teoria imaginativa,pt ca am dat fiecarei piese in parte cuprinsul imaginatiei mele.
uneori in timpul unei revelatii bruste si neasteptate,ma vad trecand prin acel ecran al mintii mele si...Doamne,e ceva de neimaginat,fiind libera.alteori,in timpul bruschetii revelatilor,ma opresc in fata acelui ecran si ii vad marimea nu prea mare,dar cu un continut de informatie impresionant.o ordine impecabila,totul pus cap la cap,dar am senzatia ca nu-i fara coada.
stiu ca mi-as provoca moartea daca as incerca sa-i dau de cap si coada,dar nu ma simt in stare... in starea mortii.mai am inca senzatia ca am omis ceva....poate chiar moartea in sine.poate ca oricarui om, moartea imi e straina(nu pe de-a intregul).bizar,caci moartea o  intalnesti la tot pasul,pe tot globul...cat imi trebuie pt a o simtii cu toata fiinta?
de cate ori m-am intalnit cu moartea cuiva,simteam ca omit ceva,ca si cum la intalnire nu am adus ceva...poate viata.poate trebuie sa aduc viata ca sacrficiu mortii...sau invers,pt a constientiza ce reprezinta moartea.normal,ar fi simplu: viata este moarte,si noi putem vedea mai mult de atat. asa sa fie? viata sa fie o moarte lenta?simt ciuda si stiu de ce. e simplu,nu cred in moarte nici acum,nici in veci. conform aparentelor,pot sa zic: daca dupa viata este moarte,de ce moarte nu ar semnifica cand eu imi traiesc viata?
pt ca iubesc.iubesc simplu,chiar daca e:cu,fara sau pe cineva...acest "cu,fara,pe",tot eu sunt.

8 comentarii:

Unknown spunea...

simtirile sunt cele care ne definesc de obicei;interesanta si inteligenta postarea;ma bucur sa te citesc de fiecare data.
multumesc pentru vizita facuta si dac nu o sa te plictisesti,astept comenturile tale dupa ce vei citi si restul filelor imposibile...:-))

Toteu spunea...

si eu ma bucur ca te-am intalnit pe net,e o incantare pt mine.in scrisul tau te redai asa de armonios incat iti citesc relax postarile.aceasta relaxare ma ajuta sa nu ma mai ingrijorez ca nu duc la termen o promisiune care mi-am facut-o fata de mine in privinta exprimarii mele.mai demult am observat ca pot ceva si de la un timp, parca stau sa ma oftic pe propria neputinta.este ceva despre inspiratie...parca totul se leaga in lant,uf...dar e fain.

interesanta este postarea, dar eu nu-i sesizez inteligenta...habar nu am spre ce standard de inteligenta privesc eu...poate spre cel ce este,dar caruia nu-i dau crezare inca.

nici gand sa ma plictisesc,nu am mai avut aceasta senzatie inca din adolescenta cand incercam sa dau definitile altora la ceea ce traiesc eu.si asta seara voi mai citi din file,dar inainte voi vedea blogul unei femei...caci vad ca imi sare mereu privirea acolo.

cosmin spunea...

o iubita mea prietena cat ma bucur ca esti. eu as spune ca moartea e eveniment; cand fac asociere, o fac tot cu eveniment, nastere.
daca (conditionatul in exprimare bata-l vine :) in preajma (proximitate) nu am pe nimeni asemeni, nemuritor, as zice cu toata gura daca as fi intrebat de mai cunosc, de tine. si da, asa cum se intelege nemuritor, organic :)
la mine, materia si-a facut incercarile (recunoasterea) de mic, in lant de evenimente teribil de dramatice dintr-o viziune umana. pentru ca eu sa obtin certitudine :)
citeam motto-ul unui blog, pe care il apreciez, ca nu exista certitudine ci doar -eu sunt-, ei, nemurirea este absoluta certitudine a -eu sunt-. (prezenta mea a decurs in principal spre intarirea acestora, evident, unde nu erau)

si, desi imi e atat de greu sa repet ce zic, pentru ca am mai lasat un comentariu in aceste aspecte, si am avut si un articol pe blog..
cubul ciobit-forma perfecta..
in fiecare clipa iti moare o celula (esti cu totul si cu totul altul, ca forma)
in fiecare clipa mori in purul sens definitoriu a moarte,
si bashtar a afirmat exact ce tocami am spus.

o sa sterg comentariul, cum i-am spus dragei mele prietene, nima-ethos, prismaticul nu poate fi perceput (inteles) de perpendicular. prismaticul, reprezentat, este rosul si albastrul in galben :)
este a duce toate link-urile la Roma pentru ca Roma sa priveasca Roma.

mi-a mai venit o afirmatie in contextul facebook unde aveam religios si political views-moarte:

eternul vede tot altceva cum moare :)

pup cu multa dragoste, adevarata dragoste, fara introducere si fara la revedere (ca te intrebai cum sa iubesti)

Toteu spunea...

cosmin drag-eu te-am intrebat prima:vrei sa vezi cum iubesc?...si vad ca tu raspunzi intrebarii mele de cate ori reapari:"da,clarisa...tu iubesti asa"mersi

si mai intelege si asa:"ca te intrebai cum(ce) sa iubesti"
normal,...omul de cand se naste pana moare are intrebarea pe buze:ce sa iubesc?cauta omul,cauta...
secretul se afla in cuvintele:iubeste ce nu ti-a fost dat sa traiesti.
noi luam viata pt a o trai si moartea ne ia pe noi pt a ne arata ce inseamna sa iubesti viata.

(conditionatul in exprimare bata-l vine :)-
tu acolo,eu aici...de cuvinte nu scapi tu acolo cu tine...dar cand pui o farama de suflet in cuvantul tau,in palma mea va prinde viata.

si eu te pup mult si bine

Toteu spunea...

asocierile in timp si eu le fac prin evenimente,caci memorie nu am sau timpul din mine nu are memorie:)

Toteu spunea...

si mai personal:eu nu am simtit niciodata acel "Sfarsit" de iubire.o fi ciudat?nu mi se pare...

intrededouaoriafiodata spunea...

lol..stiu ce intrebi si stiu inainte lui a vedea; incontestabilului nu ii trebuie certificare :)
vad ca nu apare iconita cu cosuletul pentru sters, asta e, macar sa afle toti care cred ca singura certitudine e moartea, ca pentru un nemuritor singura ceritudine e adevarul calea si viata.
secretul e ca nu exista secret :) exista, in dispersie, focalizare (perpendicularizare, reflexie de tip oglinda nu prisma). cand o gasesti, intelegi ca trebuie sa dispersezi inapoi toata iubirea pentru ea, in tot.
eu m-am nascut murind si am murit nascandu-ma. sa iubesti inseamna sa lasi ce iubesti,
sa se nasca sa iubeasca sa moara
sa moara sa iubeasca sa se nasca.

fara introducere si la revedere. ce iubesti e tot acolo. doar trebuie sa astepti acolo sa fie una cu acum,
ce iubesti, sa (se) fie etern.

Toteu spunea...

mersi,e frumos ce ai scris Cosmin.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu