Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






duminică, 9 octombrie 2011

relax!...o alta discutie.

clari13134: Buna seara
iulia stoichit: bună!
clari13134: sunt clarisa de pe blogul iubiresifrumusete
clari13134: si cred ca prin intermediul blogurilor am ajuns sa am adresa ta de email
clari13134: dar nu am vorbit inca pe mess
clari13134: esti libera?
iulia stoichit: da, din câte ştiu eu
clari13134: nu mai stiu sigur care era blogul tau,dar tin minte ca imi placea istetimea ta.
clari13134:
clari13134: e bine ca le sti
iulia stoichit: inteligenţa e supraestimată şi am grijă mereu să mi-o supraestimez sau să mă laud cu ea
iulia stoichit: exagerez mult
iulia stoichit: şi fără rost
clari13134: esti sigura ca fara rost?
clari13134: sau cine nu-i gaseste rostul?mie imi placea ca te jucai cu propria inteligenta.
iulia stoichit: oarecum faptul că ştiu că-mi place să mi se acorde atenţie a devenit fără rost
iulia stoichit: e şi acesta un mod de a atrage atenţia
clari13134: iti place sa iti acorzi tie atentie,si asta mie imi place la un om...caci asa are mai multe posibilitati in vedere.
iulia stoichit: aşa cum unei maimuţe îi atrage atenţia ceva ce străluceşte
iulia stoichit: în limbajul altora poate ajunge să se numească egocentrism ceea ce fac eu
clari13134: e clar,atunci ceva in tine straluceste si tu vezi cel mai bine asta...si mai stai la slefuit....
clari13134: egocentrismul este o forma de inchistare,eu am vazut mai degraba la tine deschidere fata de oamenii ce se invarteau pe blogul tau
clari13134: am vazut armoniere si o anumita arta a emotiilor si limbajului
iulia stoichit: egocentrism la mine în cap sună cumva că am impresia că sunt în discuţii chiar când nu sunt
clari13134: eh,poate esti dar dintr-o alta pereche de ochii.
clari13134: sau pe un alt nivel,s-o spun mai clar.
iulia stoichit: gen se discută despre mine chiar când nu se face asta
iulia stoichit: deşi cred că e mai mult paranoia decât egocentrism
clari13134: da,cunosc foarte bine
clari13134: nu este paranoia,si nu ai de ce sa iti faci griji...este doar deschiderea unei vederi asupra unei noi forme de simtire.
iulia stoichit: îmi fac mai multe griji când sunt înconjurată de oameni care îşi fac griji
clari13134: eu traiesc asta din ce in ce mai des si comunic cu oameni fara a ne baga la mijloc personalitatea,persoanele,ci doar trairile...si asta ne ajuta.
clari13134: te cred
iulia stoichit: preiau prea mult emoţiile altora
clari13134: dar grijile acestea contin informatii care tu ai dorit sa le ai
clari13134: emotiile ce se gasesc in tine nu sunt ale altcuiva
iulia stoichit: ba eu cred că e posibil
clari13134: e posibil sa crezi aceasta,doar daca consideri ca corpul tau,tu esti un recipient
clari13134: recipient restrans ca stocare
clari13134: si de aceea uneori te poti simti inconfortabil
clari13134: poti sa te gandesti ca la un transfer de emotii,sentimente,etc,...sau ca o unire...
iulia stoichit: nu prea mă consider un recipient, sinceră să fiu, dar tot simt emoţiile altora prea bine
clari13134: foarte bine ca le simti emotile,si plus ca am vazut cat de creativa esti,cum te joci cu elementele care sunt in tine
clari13134: ...gandeste-te la oamenii care cred ca nu pot face asta,cum isi inchid acele laturi,si apoi sufera de dor.
clari13134: tu doar simti cat de bogata esti,fara a te pune in comparatie cu altii ca o fapta teoritica...ci tu ajungi la ei,cum o faci spre tine insati.
iulia stoichit: la cât mă plâng că inteligenţa şi sclipirea aia matematică aproape, ar fi trebuit să mi se ia darul până acum
iulia stoichit: la cât mă plâng că nu aduce fericirea
iulia stoichit: am uitat pe drum ce era mai important
iulia stoichit: se mai întâmplă
clari13134: nu ai uitat pe drum nimic,ci doar clipa e ceea ce o chemi prin "plangerea" ta.
clari13134: inchipuie-ti ca este o iulia mult mai desavarsita,in tine...si ca ei ii adresezi plangerea ta.
clari13134: aceea iulia e fericirea ta,si iti dorest in sfarsit sa o cunosti,sa te apropii de ea,sa o atingi si sa vezi ca e reala.
iulia stoichit: nu ştiu cum se ajunge la ea
clari13134: prin tine,simte-te,traieste-te,lasa-te traita...in jurul tau ai ajutoare,caci si ceilalti cauta acelasi lucru.
clari13134: ea nu este departe,nu ai un anumit punct la care TREBUIE sa ajungi,pt ca voi nu sunteti separate,ci una si aceeasi...e clar
iulia stoichit: înseamnă că nu-mi privesc alter-ego-ul cum trebuie
clari13134: faptul ca te vezi separata de un om de langa tine,de exemplu de mine...poti la fel sa crezi si despre aceea iulia
clari13134: pai nu stiu cum trebuie,dar cred ca tu ai iubire pt. tine si pare ca iti e mai usor decat le e altora,sa ti-o daruiesti.
clari13134: cealalta iulia pe care am adus-o in discutie,este de fapt iubire
iulia stoichit: separată sau nu...
clari13134: nu ai cum sa fi separata daca tu preiei acele calitati ale ei
clari13134: chiar daca o faci treptat uneori...
iulia stoichit: interesant cum alţii văd în mine iubirea pe care eu n-o văd!
iulia stoichit: eu mă văd doar cu mulţi draci
iulia stoichit: încăpăţânată
iulia stoichit: şi cât mai autosuficientă
clari13134: acestea sunt denumiri pe care tu insati le dai actiunilor tale sufletesti pt a te tachina singura.tachinarea asta se face cand ai increderea in tine,insa punandu-ti posibilitatea ca neancrederea poate trece in vizita dintr-un moment in altul.
clari13134: uite senzatia care o am acum,sa fiu sincera:am impresia ca tu cunosti deja cuvintele mele inainte ca eu sa le formulez...ca si cum in tine nu exista intrebari, ci doar raspunsuri.ca si cum eu te privesc cum tu dai click pe acele raspunsuri.
iulia stoichit: te rog să mă ierţi, dar fanii m-au cerut la telefon
clari13134: ok
clari13134: am vb si eu cu altcineva,mai pe scurt
iulia stoichit: sincer, nu mă simt plină de răspunsuri
iulia stoichit: sau oricum, nu trezite toate
clari13134: na, ca acum m-a sunat pe mine cineva,o amica
clari13134: ...dar a zis ca revine peste zece minute,caci i s-a facut foame.
clari13134: raspunsurile pot sa iti para netrezite,sau sa consideri ca de fiecare data TREBUIE sa le trezesti in tine...pt ca multi oameni ne refuzam libertatea fanteziei creatoare.
clari13134: si asa incercam sa scapam ieftin,in rutina
iulia stoichit: oamenii se pricep de minune să fie monotoni
iulia stoichit: şi plafonaţi
clari13134: pai da,caci le e mai usor...dar apoi se trezesc conflictele in ei...cu cei ce sunt cu adevarat si au incercat sa dea la o parte.
iulia stoichit: riscurile meseriei!
iulia stoichit: se mai întâmplă
clari13134:
clari13134: da,esti o persoana intelegatoare
clari13134: dar oare ce ne aduce rutina?cred ca de fapt noi cautam liniste,serenitate.
iulia stoichit: o căutăm pe unde nu trebuie atunci
iulia stoichit: curios!
clari13134: nu unde,ci nu stim cum...
iulia stoichit: şi ei despre noi cred că au aceeaşi impresie ca noi despre ei
clari13134: da clar
clari13134: ei se vad pe ei privindu-te pe tine
clari13134: si de aici vin grijile lor,aceleasi griji pe care tu ai zis ca ajungi si tu sa le ai
iulia stoichit: da, dar eu gândesc complex
iulia stoichit: şi nu mi-e frică de ce aş putea găsi
clari13134: asta e super
iulia stoichit: şi dacă da, trece
iulia stoichit: nu cred că am spus nici măcar pe blog că nu-mi mai e frică de nimic
clari13134: ce ai putea gasi,mai altfel decat e si in tine?
iulia stoichit: dar ei se opresc la un moment dat din gânditul acesta asiduu
clari13134: da...stiu
clari13134:
iulia stoichit: pentru că le e frică, bănuiesc
clari13134: da, gandirea este o abilitate tocmai buna contra fricii...dar daca sirul gandurilor te iau de langa tine,risti ca gandurile sa se molipseasca cu frica aceea...si apoi chiar crezand ca nu este ceva trecator.
clari13134: esti sigura ca in tine se efectueaza doar gandirea?poate ti s-a spus ca gandesti prea mult,ca calculezi...crezi ca mai e si altceva,in acel moment?
iulia stoichit: posibil
iulia stoichit: poate simţire pervertită, cum îmi place mie să-i spun
clari13134: pai...ai spus de complexitate,nereferindu-te la gandire.
clari13134: doar la gandire
clari13134: eu vorbeam cum privesti tu in interiorultau si tu ai afirmat ca gandesti complex...eu spuneam de complexitatea care o vezi in tine,nu doar gandirea care bineanteles apare in prim plan.
clari13134: simtirea lucreaza impreuna cu gandurile,de fapt e o echilibrare intre ele...ca munca in echipa.
clari13134: si banuiesc ca poti vedea fiecare membru al echipei iulia,ca niste aptitudini,resurse
iulia stoichit: se ceartă cam des membrii echipei ăsteia
clari13134:
clari13134: te cer pe tine,ca liderul lor...nu crezi?
clari13134: te vor participanta,la bucuria lor de a exista in completul iulia.
iulia stoichit: nu-mi place rolul de lider pentru că nu mă consider în măsură să fiu un exemplu demn de urmat
clari13134: atunci artista lor
clari13134: cum vrei tu
clari13134: schimb de experienta...nu privii exact ca un exemplu sau o copie.
iulia stoichit: păi de obicei, cam asta se întâmplă
clari13134: o comunicare cu tine insati...prin iubirea care este ca mijlocitor pt aceasta.
iulia stoichit: ridici cuiva o statuie pentru ceea ce crezi tu că ai găsit la el că îţi place şi la un moment dat cade statuia, că deh, îl dezamăgeşti, cel căruia i s-a ridicat statuia
clari13134: dezamagirea exista,numai daca te astepti apoi ca statuia sa se puna in cap pt tine...uitand ca prin ea sufla acelasi viu ca si prin tine.
clari13134: este un om care mi-a zis azi,cand sunt cu tine parca as lua o gura de oxigen proaspat...eu la fel simt pt mine insami,dar el pt el...
clari13134: eu creez o statuie,ii dau viata,cu scopul ca apoi ea sa imi indeplineasca dorintele....se zice ca scopul scuza mijloacele.
iulia stoichit: ca pygmalion şi galateea
clari13134:
clari13134: dar cand dai viata unei statui,de fapt tu dai viata unei calitati in interiorul tau...statuia e ca o holograma a acelei calitati.
iulia stoichit: şi atunci de ce oamenii sunt dezamăgiţi de alţi oameni cărora la un moment dat le-a ridicat statuie?
clari13134: cand calitatea in tine lucreaza,vezi ca si statuia lucreaza...cand in tine e un conflict...vezi si statuia la fel
clari13134: pt ca adoram,ceea ce am creat pt miscare...adorarea e un fel de privire nemiscata,nu este un zbor liber.
clari13134: o sun pe amica aceea a mea care a terminat de mancat,caci vad ca mi-a dat buzz pe mess
clari13134: ma scuzi
iulia stoichit: e-n regulă!
clari13134:
clari13134: ah,mai voiam sa zic ceva in timpul discutiei noastre...
clari13134: am vazut ca am adus in discutie subiecte despre care eu am mai scris pe blogul meu,si as vrea sa pun pe blogul meu aceasta conversatie...e ceva ce nu doresti sa fie public?
iulia stoichit: din câte ştiu nu
clari13134: pe blogul meu am mai pus si alte conversatii cu oameni,alt gen de conversatii...
iulia stoichit: am observat
clari13134: ok,ma bucur...
clari13134: noapte frumoasa tie
clari13134:
iulia stoichit is typing...
iulia stoichit: noapte bună!
clari13134: uite si un zambet

Niciun comentariu:

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu