Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






vineri, 22 aprilie 2011

dor sa-mi fie realizarea?

hai sa redau si aici ce am scris pe un alt blog de-al meu:

azi dorul de a iubi,m-a facut sa realizez cat de mult imi lipseste propria fiinta.
am tot dat cu disperare sa multumesc multimea de nemultumiti si uite,...am uitat sa-mi dau mie.
lacrimi,dupa atata timp trecut,au inceput sa-mi curga timp de 2 minute.
lacrimile s-au oprit in mod neasteptat si aveam senzatia ca fiinta mea ramasese blocata cu lacrimile inca miscand in palma.
aveam impresia ca iesisem dintre doua cartoane care ma comprimasera de-a lungul timpului.
stateam pe sala casei de la tara si exclamam inmarmurita:oh ce te-ai jucat minte cu mine,cat m-ai chinuit,de cate ori ma speriam cand vedeam ca incep sa cred ca nu mai pot si ca nu mai exista inca o alta data!!
parca nu stiam ce sa fac,ce sa fac cu lacrimile care fiinta mea parea ca le tine siderata in palme.
am stat mult asa,pe canapeaua de pe sala.priveam cerul si primeam senzatile ce se miscau sub el.
mi-am auzit cuvintele vreau sa iubesc,spuse de gandurile mele stranse laolalta,in tot vazduhul inconjurator.
senzitiv,am crezut ca simt ca ceva mai puternic decat mine,care imi spunea:nu stii tu ce te asteapta,esti mai mult de-atata,fi fara teama.un raspuns, sau erau ca niste sentimente venite de nicaieri.

2 comentarii:

Mircea Vladut spunea...

Daca te respingi pe tine, vei respinge si pe ceilalti.
Daca nu te accepti pe tine asa cum esti, nu veiu putea accepta pe altii, asa cum sunt.
Daca nu te iubesti pe tine, nu poti iubi si pe altii.

Deci - in primul rand trebuie sa-ti dai tie, ca sa ai de unde da si altora.

Toteu spunea...

pai,hai sa le luam pe rand:
oamenii fac o evaluare de moment a ceea ce sunt.se resping pe ei insisi si cauta mereu altceva.de ce nu le-ar fi suficient ceea ce sunt?pt ca nu se cunosc indeajuns.aici este suficienta:in ati fi indeajuns.dar oamenii cauta mereu in afara lor,unde sunt aruncate resturile celorlalti.este o naivitate sa crezi ca printre resturi si zoburi poti gasi ceva complet,ca ceva complet s-a adunat in afara ta pt a-ti fi daruit tie.totul se petrece in interiorul oamenilor,in afara lor sunt doar conexiuni, mai usor de vazut ca imagini.chestia e ca noi credem in acele imagini mai mult decat ceea ce din interior le-a generat.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu