Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






sâmbătă, 2 aprilie 2011

lacrimi si dor,comentarii

transcrise de aici

ma intreb uneori de ce nu pot sa plang.tu scrii de o anumita raceala la tine,poate un fel de incremenire undeva intr-un coltisor interior...dar eu de-a lungul anilor in care nu am reusit sa plang,am simtit ca e altceva decat o simpla raceala.sti?o raceala e simplu sa o creezi si mai apoi sa o inradacinezi in tine,iar ceea ce mi se intampla mie,simt ca e ca ceva care a fost dintotdeauna in mine...ca ceva ce trebuie sa aflu,sa descopar.sa ma linistesc,am simtit vag ca acele lacrimi din suflet ce ma misca dar care raman,mi-arata sa nu ma mint.aveam senzatia ca daca voi incerca sa dau drumul lacrimilor sa spele cauza cu care le asociam,aveam senzatia ca m-as fi mintit.nu inteleg de ce am aceasta senzatie de minciuna, caci cauzele sau anumita cauza care presupuneam ca le provoaca parea destul de reala.

dorul la mine...dorul e superb.e ca o corporalizare a unui intreg,e o atingere,conturarea unei statornicii a hoinarelii din miile de bucatele in care ma imprastii prin cautarile mele.dorul e ca un prieten bine venit si punctual daca-l primesc.un prieten ce imi arata frumuseti incantatoare in interiorul meu.mai demult aveam tendinta sa fac acele frumuseti dureroase,dar acum un an,in timp ce rezolvam o nelamurire in interiorul meu,am simtit ca o venire neanuntata a dorului pt cineva.si-atunci,nepregatita sa fac ceva,sa reactionez...observam acel dor.ma deconectasem parca de exterior si vedeam interiorul meu fara sa ma mai vad pe mine,cea care ma stiam. obsevand acea venire care parca parea ceva material in acel nou univers interior,vedeam "obiectul" materializat(dorul de care imi era drag), ca si cum obiectul atingea sau alegea diverse sentimente minunate din mine pe care parca le uitasem insirate pe acolo,in interior.parca dorul le aduna si mi le dadea mie cadou...sa ma bucure.si da,am simtit pt prima oara in viata mea o bucurie atat de pura... si cat de minunata poate fi iubirea si eu.

5 comentarii:

piticescu spunea...

nu-mi dau seama daca esti mai fericita sau nu ca nu reusesti sa plangi... nu zice nimeni ca trebuie sau ca asa e bine. binele si firescul sunt diferite pentru fiecare...

cat despre dor... cred ca vorbim de doruri diferite. dar imi place abordarea ta.

Toteu spunea...

tu faci diferentieri si la dor,si la lacrimi.totul se aduna la oameni,intre oameni,in toti oamenii,in tot.noi vedem diferente caci ne vedem separati.nu-i asa ca atunci cand iubesti vezi puncte comune,asemanatoare in tine si celalalt?ti se pare atunci ca acele puncte comune va unesc,uneori simti ca prin vederea a voi doi ca unul,totul se uneste pt a da spre descoperire lucruri diverse.crezi ca aceea diversitate de lucruri descoperite mai poti sa sa-i mai cauti si numesti diferenta,in clipa iubirii?ei bine,daca intelegi aceasta vedere,simtire sau logica...cum vrei tu sa-i spui; si sti,ca iti spun eu acuma,ca eu simt nediferentierea aceasta,indiferent care ar fi omul din fata mea,daca intelegi acestea-unirea in iubire si unirea intre oameni-poti vedea ca fiecare punct ce il simti unic,dar si in celalalt,te pregateste pt diversitatea,amploarea din dezvaluirea acelui punct.ai inebuni,de-adevaratelea,daca ai incerca,dupa vederea unirii,unicului si dezvaluirii,ai incerca sa mai faci separari si diferentieri.inchipuie-ti la mine,caci eu vad acel unic comun,in fiecare om,nu doar la cel pe care il iubesc...iti dai seama ca as lua-o razna,de-atata treaba multa.
spun toate acestea, si pare ca te iau la rost,pt ca dorul e un punct comun...dar ceea ce iti dezvaluie el e imens.nu datoram dorului meritul acelei imensitati,nu-i neaparat nevoie sa ne ploconam/inchinam in fata sentimentelor,caci sunt doar niste soli veniti din imensitate.

Toteu spunea...

mai fericita?sincer,nu stiu...nu imi caut fericirea in lacrimi sau in lipsa lor.caci daca as cauta-o in ele sau lipsa lor ar fi ca si cum m-as astepta sa gasesc fericirea acolo.

Cătălin spunea...

Depinde şi de cât de mult ţine dorul...

Toteu spunea...

depinde de cat il tine omul in traista?pai omul nu poate tine asa ceva.dar...,poate sa nu mai fuga dupa dor sa-l tina,sa-l posede.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu