Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






marți, 12 aprilie 2011

suparatii suparaciosilor....comentariu

toteu-"nu inteleg.vad multe persoane care doresc sa-si inchida blogul din cauza unor cuvinte...ale nu stiu cui.zici ca ...cineva s-a pus pe traznai rautacioase,sa supere suflete frumoase..OH,sa vina si la mine cineva sa ma supere...dar cu ce?cu ceva rau,ce nu stiu inca?despre mine?hai ca-i culmea... Sunt tare curioasa sa observ acei oameni suparati, care supara suflete sprintene."

in ultimul timp m-am abonat  la multe bloguri ce tocmai se voiau inchise...au vreo semnificatie aceste intamplari pt mine?
am deschis blogul iubire si frumusete din cauza mea...si sa il inchid din cauza cuiva?simt o nepotrivire aici si de multe ori, nepotrivirile ce-mi zgaraie pe timpan, imi par minciuni adresate de mine,doar mie.
stiu de ce am deschis blogul...dar voi sti vreodata de ce l-as inchide?
oricat de motivata voi fi vreodata sa il inchid,nu cred ca voi avea un raspuns sincer de la mine la intrebarea de ce o fac.
poate blogul voi indrazni vreodata sa il inchid,dar ca si la suflet ...nu voi gasi motiv caruia sa-i pun numele de sinceritate.
sa mentionez:sufletul...chiar nu am indraznit vreodata sa il inchid...a fost ceva mai puternic decat mine,o piedica.

5 comentarii:

Lavinia spunea...

ma pui pe ganduri..si nu vreau sa dau inapoi...

Toteu spunea...

cand te pui pe ganduri...nu inseamna ca dai inapoi.
nu vorbesc acum de perceptii,dar sti ca oamenii dau ce sens vor ei acestor cuvinte:inapoi si inainte.
realitatea este ca orice om merge inainte,indiferent ce este in afara lui.
si despre afara si in interiorul omului,mai am de lamurit ceva.

Mircea Vladut spunea...

Eu cred ca blogul te ajuta sa-ti limpezesti gandurile si mai ales sa-ti manifesti ideile, emotiile... asa cum nu reusesti in viata reala. Bineinteles ca e si un mijloc de comunicare.

Si eu m-am abonat la unele bloguri care nu mai activeaza, insa au aparut altele.

Toteu spunea...

nu stiu ce sa zic...dar stiu ca eu reusesc si in viata reala...si am multe "beneficii",incat imi vine si acum sa rad.
eu nu vreau sa judec inconstanta oamenilor,caci nu vreau sa le cer aceasta.dar nu pot sa am imaginea vizuala a sentimentului de rupere,caci cand comunici vezi facerea unirii...si apoi sa rupi ceea ce abia descoperisei ca nu a fost rupt niciodata, ci doar tu ai crezut asta...
deci,am senzatia de inutil:cum poti sa rupi ceva ce abia ai descoperit ca nu poate fi rupt doar din prisma,vizibila sau nu,ca iti vei face tie insuti ceva util.e o minciuna,pur si simplu...pt cine are pofta s-o inghita.

Toteu spunea...

si eu uneori cand plec departe de casa sau fac cine stie ce proiect care are nevoie permanenta de mine,nu scriu pe blog,raresc sau postez rapid ceva.vad atunci cum vizitatori mai vin cate 3-5 pe zi,si rad...caci imi vad pretentia ca cititorii aceia 10-20 care vin zilnic,sa-mi citeasca si ras-citeasca blogul din temelii,de cate ori vor ei...ca o carte.da,este o pretentie,pt ca de fiecare data cand scriu,strecor ceva ce omul intalneste in fiecare zi...si ma intreb,de ce se mai vaita daca eu i-am aratat dorinta,deja implinita sub nas.dar am gasit o solutie pretentiei mele,ceea ce am aratat ieri omului,strecor si azi fara ca el sa-si dea seama.sti chestia aia cu ce fac unii oameni cu subconstientul celorlalti....dar eu sunt insistenta,nu vicleana ca aceia.si nu cred in vorbele:picatura care face pic,pic mereu...erodeaza fiinta.cineva imi tot zice asta,dar eu nu cred...si stiu eu de ce.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu