oare in singuratate sau printre oameni te regasesti,intri mai des in contact cu tine insuti?
te pierzi printre oameni si te aduni fiind singur?
nu poti fi tu insuti printre oameni si ai nevoie de o desprindere de peisajul uman?
cand te desparti de cineva drag tie,simti ca te rupi in doua si ca nu vei reusi sa te reantregesti,sa te refaci pe de-a intregul?
simti ca nu esti intregit printre oameni?
daca iti e greu sa te regasesti,asa iti va parea oriunde,indiferent daca esti printre oameni sau esti singur?
uneori am impresia privind oamenii,ca in jurul lor si-au creat un spatiu de joaca,caruia i-au pus numelele tot eu.
cand se indragostesc,oamenii ofera acest al doilea eu si bineateles familiei si prietenilor fata de care simt iubire.
de ce in lumea intreaga sunt oameni care se simt departe,separati prin mii de chestii fata de altii pe care ii iubesc,chiar de sunt la doi pasi unii de altii?
oare un om care te iubeste cu adevarat(sau contrariul)se poate pune intre tine si acel spatiu,eu?
oare oamenii care aspira la iubire cred cu adevarat ca acest spatiu,eu,trebuie eliminat sub orice forma pt a nu sta intre el si persoana care o va iubi?
oare spatiul sau tu,ai de exprimat ceva in fata iubirii?
iubirea se instaleaza in spatiu sau tine?
sau iubirea deja este cu sau fara tine si spatiu?
iubirea nu are nevoie de haine pt a se manifesta.tu ai nevoie de ceva anume?
cu sau fara existenta spatiului,al doilea eu sau a peisajului uman, poti manifesta(dex:declara) iubirea?
credeti ca iubirea se separa in mii de parti doar pt ca noi vrem separare sub orice pret de majoritatea lucrurilor cu care intram in contact in viata noastra?si mai si zicem ca visam sa vedem iubire peste tot...
cerem iubirii unire intre oameni-natura,oameni-oameni,dar de fapt ne cerem noua asta,caci iubirea nu vede separare, nu este separare.
odata am vazut oamenii ca un ocean infinit.ce mi se parea ciudat,erau miile de picaturi ce frematau ridicate pe suprafata apei,imaginea era ca un cer rasturnat si senin,plin cu picaturi de ploaie ce parca voiau sa se desprinda,sa zboare.si toate acestea le simteam in interiorul meu,iar in exteriorul meu erau oameni care se credeau singuri si se cautau pe sine,sa se intregeasca.atunci am simtit cum mi se inmoaie genunchi si cum imi vin lacrimi de iubire(ceva atat de extraordinar,nemaiantalnit de mine),simteam ca ma topesc cu totul si singurele cuvinte au fost rostite in soapa:oh,dragii mei !daca nu as fi fost surprinsa de acest neobisnuit,as fi cazut in genunchi si nu mi-ar fi fost mare mirarea daca corpul meu ar fi fost un ocean,iar lacrimile mele de iubire ar fi fost oamenii.lacrimile acelea erau atat de fierbinti si vii in ochii mei parca ele mi-ar fi soptit mii de povesti.de ce zic aceasta?cand i-am vazut pe oameni ca pe un ocean,imi surveneau cu miile tot felul de imagini,sentimente care erau ca o ceata parca invizibila pe ocean,ele imi veneau ca si cum as fi vazut un sir neantrerupt de filme vazute in acelasi moment dar care in plus erau vii.in aceea senzatie de topire am simtit ca exteriorul si interiorul nu le mai percep ca fiind separate.ele nu erau separare.oceanul din interiorul meu si oamenii care se credeau singuri nu mai erau separate,interiorul si exteriorul nu erau separate.dar eu unde eram?eu nu mai eram stavilar,ci iubire.
aceasta chestie traita si inca ceva absolut neobisnuit legat de timp si corp,m-au dezlegat de pretentiile mele in fata Vietii.
Un gand
Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.
"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."
"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "
Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.
"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"
"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."
Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.
Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.
"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."
Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.
marți, 21 septembrie 2010
Iubire si separare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da mai departe
“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."
Premiu
2 comentarii:
cand te desparti de cineva drag tie,simti ca te rupi in doua si ca nu vei reusi sa te reantregesti,sa te refaci pe de-a intregul?
simti ca nu esti intregit printre oameni?
foarte bine punctat!
de data asta ai fost foarte clara, concisa si la obiect iar toate ipotezele tale sunt sustenabile 100% si aplicabile tuturor!
da. e un punct de vedere ca imi scapase - cel cu"te simti singur printre oameni si singur fata de tine" asta e probabil si motivul pentru care unii dintre noi nu se pot reapropia de altcineva pentru o buna bucata de timp...
Multumesc! mi-ai deschis ochii in sensul asta. simteam asta dar nu mi-o explicasem. nu ma aplecassem asupra subiectului!
vb soon!
>:D<
de ce nu putem sa ne reapropiem pt o perioada?pt ca ne credem departati.
cu placere The Shadow.:)
nici eu nu stiu cum sunt ca persoana,nu prevad ce apare din mine,claritate,s.a.
odata in franta o femeie in varsta m-a intrebat despre istoria romaniei si nu stiu cum i-am raspuns chestii care habar nu aveam ca le stiu.in plus vorbele prindeau directii diverse si parea o comunicare "elastica".
degeaba ma laud eu ca am memorie scurta,caci de multe ori vin din mine chestii carora nici nu le banuiam existenta.nu am nici un control asupra lor.
Trimiteți un comentariu