Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






sâmbătă, 18 septembrie 2010

Priviti





priviti cum  se-nfioara groaza in oamenii de pe pamant
si scarba a devenit la moda si-o vorba omniprezenta-n vant,
blamati spre cer ce nu vedeti ca v-apartine si truditi
cu sacrificiu prin drumul infernal cautati sa va refaceti fericiti.

 nu este asta alta viata ce-n veci nu v-ati dorit-o,din intamplare
natura nu-i slabiciune pentru a fugii din calea vietii a ei lucrare,
ne scapa firescul cand ne indepartam de-al fiintei respect
acesta proclamam cu totii cand uitam ca-ntr-o fiinta firescul este al ei efect.

priviti la rezultat,simtiti ca nu va apartine,ca nu-i bine
cand rataciti aiurea si nu credeti ca va domina imagini in ruine,
dar turma calatoare cerseste sfasaind din ultima farama a voastra libertate
si voi doriti sa evadati cu dosul in linistita moarte.

5 comentarii:

Joker spunea...

Da frumos vazuta in partile ei lipsa, in "firesc" si "evidenta"
Numai stim din pacate a discerne binele de rau. Iar confuzia face bine existentei materiale

Toteu spunea...

in numele binelui faci rau.de aici ajungi sa nu mai distingi intre bine si rau.discernamantul presupune precizie iar o arma raului este raspandirea negurii.
cand cineva incearca sa-mi faca in numele binelui,rau,nu poate,deoarece trebuie sa restrangi vizibilitatea pana in punctele dorite pt a face rau.la mine vizibilitatea nu depinde de un factor exterior,iar celalalt trebuie sa faca o actiune in plus.cand esti constant la un nivel senzitiv vibrational,orice miscare exterioara/int. iti apare brusc in fata ochilor.daca sti faptul ca orice lucru are un rost,te intrebi:de unde vine asta.iti observi in timpi sufletesti propriile miscari,si vezi ca nu de acolo a plecat.zic timpi sufletesti pt a intelege rapiditatea efectuarii acelei observari.in plus,totul pleaca de la suflet,vorbind de trairile pamantene,si la iesirea spre suprafata totul se transforma.zicand acestea vreau sa expun faptul ca,e imposibil ca cineva sa-mi faca rau sau bine,fara ca eu sa iau cunostiinta de acestea.deci discernamantul sau lipsa lui,in acest caz,nu vine decat de la mine.sa prinzi firul lucrurilor care vin de la tine si sa pornesti spre celalalt.aici nu exista nici un risc in partea celuilalt,firul,drumul se formeaza cu ajutorul lucrurilor din tine,tu pe acest drum mergi iar celalalt prin lucrurile care se exprima din el.deci cel care iti da impresia ca te ajuta la construirea drumului tau,te minte ascunzandu-se/ti propria sa impiedicare.cand doi oameni se intalnesc asta fac,continuu,de prima clipa pana la ultima ce semnifica interiorul celeilalte.de ce zic ultima?pt ca am specificat,trairile pamantene.cand transcezi(cum bine zice lorelei)clipa te afli in Dumnezeire.de fapt,aceasta este neadormita,adevarata fata a sufletelor noastre.
sa continui cu acei doi oameni...ei,pornind unul spre altul,fauresc acel drum.de ce e nevoie de un drum?pt ca avem iluzia separarii,pt ca religia,psihologia si oamenii ne invata ca ni s-a dat un corp pt expresia,exprimarea sufletului.dar nu e deloc adevarat aceasta.de ce?hai sa-ti spun pe scurt din practicele mele de meditatie sau "interiorizare":corpul e ca o marioneta in mainile sufletului.corpul,daca doresti,il poti lasa cu incredere pe mana sufletului.multi zic ca sufletul e de vina pt problemele care le au cu corpul.nu este adevarat.ci doar e simplu sa sti ca dupa Dumnezeu esti ca singura existenta ,suflet.el merge,el vorbeste,el face tot.iti satisfaci o nevoie sexuala...vad imaginea mea cand eram copil si puneam papusile sa faca sex.scuze de propria indiscretie fata de mine,dar fiind copil si facand acele jocuri,am simtit simtit cel mai invaluitor erotism.dupa ani,matura fiind daca as fi luat papusile in mana,manevrandu-le nu as fi stiut ce sa fac.de ce?pt ca oamenii nu isi recunosc propriul suflet,ca principal traitor.de la el porneste totul.el nu-i legat de nimic TOTUL are nevoie de el.aceasta este nevoia suprema,si singura umana.

Toteu spunea...

uite,si tot nu am continuat pana la capat ce vroiam sa zic...cu acei doi oameni.ei,exprimandu-se,exprimarea lor e vazuta ca un drum pana in celalalt.nu drumul e exprimarea...acela este doar o formatiune de lucruri care pornesc din exprimare.inchipuie-ti tu pe un fotoliu si eu pe un altul,distanta de un metru si jumatate fata unul de altul,cum faci tu sa-mi oferi o tigare fara sa te ridici de pe fotoliu,dar nici eu sa ma ridic pt a apropia de mana ta si sa primesc?arunci in aer tigarea,spre mine,sau daca nu ai covor pe jos,impingi masuta spre mine.masuta fiind transportorul lucrurilor.pt transport caut in tine ceva ce-l pune in miscare in concordanta cu natura exterioara.de exemplu:doi indragostiti stau pe o banca si ei doresc sa se sarute pt prima oara...vad doi porumbei care se cuibaresc unul in altul,cei doi oameni privesc in ei insisi si iau lucrul care determina sarutul.
si pt tigarea impinsa cu masa sau aruncata in aer,tu iei din tine precizia pt a oferii,iar eu precizia pt a primii.asa,eu vad drumul aruncarii tale si tu drumul pana la primirea mea.ti se pare ciudat,ca unii psihologi,zic ca tu trebuie sa-ti centrezi imaginea in minte cu persoana mea fumand tigarea,pt a te motiva in precizia drumului?asa zic ei,si aici i-as contrazice,dar am facut-o destul in comentariul anterior.si eu care voiam,cand eram mica sa ma fac psiholoaga...:D
cu drumurile gata,nu mai zic nimic acum.dar ce vreau sa zic in continuare ti-am mai facut o infatisare in comentariul de la postarea aceasta"..." voi da paste cu ea la sfarsitul comentariului acesta.
doi oameni fata in fata,cum ajung unul la altul,inainte de a se apropia fizic...?prin exprimare...asa se formeaza acel drum,care pana la urma formeaza un singur sant.deci,cand eu ajung la tine,cand tu citesti aceasta si chiar inainte,se produce recunoasterea celor doua suflete.de fapt cunoasterea nu-i chiar asa esentiala pt mine caci eu te tin deja de mana.de aceea nesiguranta oamenilor in iubire se produce,prolifereaza pana la credinta,pt ca ei nu vor sa vada ca se tin de mana.ei vor sa-si vada corpul prin utilizarea corpului,ei vor sa-si cunoasca gandurile unul altuia prin utilizarea gandurilor.asa revin la ceea ce ziceam,sufletul e maestrul.

Toteu spunea...

postarea:TEAMA SI VIATA
Publicat de Toteu la marţi, septembrie 14, 2010


de toteu-eu practic asa acest joc:iau un om...15 septembrie 2010, 17:43

de suflet inchis-
dar in esenta lucrurile vin fara sa vrem,neintentionat cu dusul sau intorsul cum atat pot vedea eu in unele momente...16 septembrie 2010, 18:13

Toteu spunea...

"pt transport caut in tine ceva ce-l pune in miscare"-cauti

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu