Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






luni, 4 aprilie 2011

iubire si frumusete- ce parere?

vorbeam astazi la telefon cu un barbat care deja de multisor timp doreste sa oficializeze in inima mea relatia dintre noi.
imi spunea ca a fost sunat de o cunostiinta de a lui pt a se duce la spital sa-l ia cu masina si sa il duca acasa. la aceea ora nu mai erau autobuze pt ca se facuse noaptea. cunostiinta comuna noua,intrase in spital pt ca avusese tensiunea prea mare si se speriase. discutia intre mine si barbatul care se ducea spre spital sa ia omul,a fost asa:
el: am vazut eu ieri,ca parca nu era bine.
eu: stiu,mi-ai zis...si la bunica mea venea sa isi verifice tensiunea cu tensiometru. intr-o zi a chemat-o pe bunica zicandu-i ca la orice efort incepe sa-i bata inima prea tare, si nu se simte bine.bunica a constatat ca avea tensiunea prea mare si i-a dat niste medicamente de la ea.
tot eu: daca s-a mutat de la tara in oras, in Valcea, o fi facut abuz(numeric,caci pt el asta inseamna satisfactie)cu gacicile pe-acolo.
el: poate...(o pauza,in vorbire)...poate asa ai facut si tu cand ai stat in Valcea.
eu: eh, as fi vrut eu... caci asta ar fi insemnat zapaceli care sa ma pregateasca de indragostire.dar stii ca eu nu ma indragostesc usor(asa ca zapacelile ar fi utile doar pt divertisment). sau poate imi e usor sa ma indragostesc, dar e calm, i-au lucrurile asa cum sunt.
..............................................................................................................................................................
dupa ce am inchis telefonul, vedeam ca ceva inca imi sta pe creier referitor la aceasta discutie. cand ma uit, derulez de la capat discutia, si "click-ul" s-a oprit pe aceste cuvinte: "sau poate imi e usor sa ma indragostesc, dar e calm, i-au lucrurile asa cum sunt." observasem inca din timpul discutiei ca aceste cuvinte,mi le-am zis mie pt prima oara, pt prima oara in viata mea. le mai zisesem unor oameni,de-a lungul vietii mele, sa vad daca ei le cred... caci eu nu le credeam. eu imi spuneam mereu contrariul, si alti oameni mi-au spus-o.imi spuneam mereu ca nu reusesc sa ma indragostesc, imi repetam ca nu reusesc pt a crede neputinta mea... si totusi nu reuseam sa cred nici aceasta.
asa ca aceste cuvinte spuse mie insami, au venit pt prima oara amestecate, cu un sentiment mai usor perceptibil: prietenia. asta seara, am simtit prietenia fata de ideea de a fi indragostita. nu stiam ca ideea ofera acest cadou.
bineanteles ca m-am intrebat de ce in discutia cu el, cu acest om... de ce acum. acest om personifica manipulatorul de reactii ale celorlalti. singura reactie a lui,in aceasta ocupatie,este de a rade.
de cand il cunosc s-a straduit sa starneasca reactii in mine... pana s-a indragostit. nu a reusit sa-si manifeste activitatea pe pielea mea, caci eu aveam doua motive pt a-i refuza asteptarile:
-este cu mult prea in varsta fata de mine si timpul i-a dat destule amanari
-in relatile cu oamenii, ma intereseaza mai multe chestii, decat reactiile omului; mai ales ca vazusem ca el o face doar pt a fi cu un pas in fata celuilalt cu scopul de a-si manipula mai usor ceva din interiorul sau, pt ca ceilalti sa nu vada acel ceva.
eh, fiecare cu preferintele lui.

cineva mi-a spus alaltaieri noapte pe messenger, ca: ceea ce vezi la celalalt, este doar in mintea ta.
tinand cont de ceea ce am scris, puteti sa imi ziceti si mie ce deduceti voi ca se afla in mintea mea? iubirea si frumusetea o vedeti? ceea ce am scris, pe blog pana acuma, releva ceva despre mine? faceti-va o imagine si comentati-o, va rog.

4 comentarii:

Unknown spunea...

Ca de obicei,voi incerca sa fiu cat se poate de sincer in cele ce urmeaza.Ma bazez pe putina intuitie de cititor printre randuri si cuvinte in incercarea de a-ti face o schita a eu-lui tau asa cum il simt:
fosta indragostita pana la sacrificiu de o persoana anume din viata ta,ramasa cu sechele de sentimente contradictorii in urma disparitiei trairilor de atunci;timpul si cunostintele urmatoare te-au facut precauta in a iubi din nou (de indragostit eu zic ca te poti indragosti la fiecare cinci minute,dar de iubit...);vremurile si oamenii s-au schimbat prea rapid,cu totii se grabesc a-si exprima sentimentele inainte de a fi siguri de ele din frica de a nu ramane in urma cu agenda;dragostea reala a devenit o raritate,locul ei fiind luat de relatiile de afaceri,interesele dictate de cariera si imagine;visezi si astepti in continuare castigul la aceasta loterie a vietii;pacat ca noi barbatii ne-am cam inmuiat romantisnul,aducandu-l la rangul de salata servita ca aperitiv la un restaurant de fite...

Toteu spunea...

tatookis-nu am iubit niciodata,de aceea uneori acest fapt, imi apare ca o non-existenta a peronului la care va poposi iubirea.nereusita mea in a ma indragosti nu este despre senzatiile de indragosteala...caci acestea le pot avea oricand,ci este vorba de acel tremurici in suflet indragostit, la simtirea prezentei subtile a iubirii...atat de subtila incat te intrebi de ce tremuri:ca este, sau posibil sa nu fie?
nu m-am simtit niciodata ranita din dragoste.rational,daca le judecam...da,puteam sa intrezaresc greseli ale unori oameni....dar nu mi-a fost niciodata satisfactie suficienta,propria judecata.

Unknown spunea...

Eu stiu ca nu stiu nimic,spune inteleptul.
De aceea sunt convins ca,acum,stii ca nu ai iubit niciodata.Si ai perfecta dreptate:prezenta iubirii este atat de subtila si in acelasi timp,atat de fragila,incat simpla intrebare daca este sau nu iubire,o poate face sa dispara.
Si o scurta observatie,daca imi este permis:in iubire nu exista ratiune.

Toteu spunea...

pai asta am zis si eu in motto-ul blogului meu:Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.
subtila este tocmai din lipsa oricarei fragilitati la ea.noi ne credem fragili...si cum facem deseori de a pune vina pe alceva,altcineva,asa punem in carca iubirii,fragilitatea noastra aparenta.
:)in iubire exista ceva mai puternic decat ratiunea,exista...ratiunea ratiunilor,mama tuturor ratiunilor.aceasta este, in iubire.:)

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu