materie si fond

patos materialist-indrazneala de a nu masura limitele formei abjecte
critica sufletului apare ca o indreptare a repulsiei
facem o macheta a divinitatii in scop utilizabil
riposta revizionista a denumitului destin
materialismul ce transfera si absoarbe dialectic descoperirea adevarului inspre mintile noastre
acestea sunt:dezvoltarea istoricului definitiei a ochiului stiintei perturbat in umanitate de trei elemente:animalic,factorial si exponential.
nu-i asa ca e ciudat sa vezi ca fondul nu se incorporeaza strict in materie?

"Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se
pare stranie.
Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?"

",.. nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face."

"Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. "

"Pământul este leagănul şi sursa de existentă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. "

"Lumina umple vidul, risipeşte întunericul şi răspândeşte materia"

"Potenţial existam, aşadar, încă in prima undă de lumina."

"Nu avem argumente ştiinţifice nici pentru existenţa unui Univers închis care, la atingerea unei densităţi cosmice mai mari decât densitatea critică, si-ar înceta expansiunea şi ar începe o contracţie accelerată până ar deveni din nou o masă incandescentă ca la început, nici pentru un Univers deschis care, având o densitate cosmică mai mică decât cea critică, s-ar extinde la infinit, stingându-se în cele din urmă în tenebrele reci şi nemişcate ale tăcerii infinite."

"Privită prin gândirea discursivă, lumea în care trăim nu o putem concepe în afara categoriilor de Spaţiu, Timp, Cauză. Admiţând că în universul înconjurător totul se petrece ca efect al unei cauze într-un punct determinat al spaţiului, într- un anumit moment, extinzând aceste criterii până la găsirea cauzei prime, ajungem la un impas al gândirii. Nu se poate imagina nici ceea ce ar fi fost dacă nu era ceea ce este, nici cum ar fi putut să creeze lumea cel ce n-a fost creat."

"Viaţa - o finalitate cosmică ? Ne întrebăm ce ar fi fost Universul fără viaţă. Spectacolul lumii ar fi fost fără spectatori şi, fără îndoială, mult mai sărac decât este acum. înţelegem că viaţa irumpe la adăpostul unor condiţii zămislite în Cosmos. Materia este supusă unei continue mişcări, unei perpetue evoluţii şi neîncetate transformări. Din această proprietate fundamentală rezidă evoluţia de la simplu la complex, de la anorganic la organic şi de aici posibilitatea de apariţie a vieţii "

"Structuri necesare viului. Conform cunoscutei ecuaţii a Einstein, între masă si energie există o anumită relaţie matematică. In consecinţă, trăim într-un univers de energie, aceasta nefiind decât un alt aspect al materiei. Viaţa nu va apărea decât odată cu structurile capabile să întreţină un permanent schimb de energie cu mediul ambiant."

"Omul cu întreaga sa complexitate biologică şi spirituală nu ar fi, conform teoriei hazardului absolut, decât rezultatul unor erori care au apărut întâmplător în codul genetic al primelor forme de viată." "...Dar nu erorile constituie regula în evoluţie."

"Rezumăm atunci conceptual Universul, cu tot ce există în el, prin triada:mate rie (substanţă),ene rgie şi
informaţie."

"• Din constatarea că se transmite doar sensul dispoziţiei, indiferent de limba în care se gândeşte şi vorbeşte, se poate conchide că ar exista un limbaj, un cod universal, prin care s-ar exprima tot ceea ce este viu. Acesta ar putea fi denumit
limbajul universal al vieţii.

• Raportul semnal/zgomot fiind mic, deducem că medierea energetică a comunicării este o cale rudimentară, la care natura a renunţat în momentul când a apărut limbajul articulat, formă mult mai eficientă de transmitere a
informaţiei, Medierea energetică ar putea fi însă folosită pentru comunicare în lumea animalelor fără limbaj articulat. La om este posibil ca această modalitate de comunicare să persiste în stare latentă ca fenomen atavic şi să se manifeste în situaţii de excepţie."

"Vom observa că plantele, ca şi alte fiinţe fără sistem nervos sau cu un sistem nervos rudimentar, se integrează complet în lumea lor, uzând de toate atributele specifice oricărei fiinţe dotate cu sistem nervos evoluat. Percep sunetul, lumina, frigul, căldura. Sunt capabile să discearnă natura obiectelor cu care vin în contact. 0 plantă carnivoră poate distinge în experiment insectele de pietre sau alte materiale inerte de greutate egală, la care rămân indiferente.

Plantele manifestă ritmicitatea oricărei fiinţe înzestrate cu sistem nervos: perioadele de activitate alternează cu cele de repaus. Prelungirea artificială a zilei de activitate conduce la surmenarea lor, repausul nopţii fiindu-le necesar ca şi omului.

Dincolo de experienţele de laborator, sunt foarte multe observaţii care atestă că un pom, o plantă sau o floare faţă de care, în afară de hrana ce i-o dăm, manifestăm şi tandreţe, are o dezvoltare mult mai prosperă decât dacă avem o atitudine indiferentă sau chiar ostilă.
Să încercăm o explicaţie a sensibilităţii la plante.

Pentru a înţelege o astfel de capacitate la plante trebuie să revenim la unele acţiuni prezentate anterior, Ca orice structură vie, plantele sunt sisteme deschise care fac schimb de substanţă, energie şi informaţie cu mediul. Schimbul de informaţie presupune o prelucrare, indiferent dacă ele au sau nu o structură nervoasă, după cum rezultă din comentariile noastre anterioare. Ca urmare, perceperea mediului de către plante face parte din condiţia întregii lumi vii.

Pe de altă parte, am amintit că sunt experienţe care impun ideea existenţei unui câmp energetic emis de neuroni, concomitent cu formularea mentală a gândurilor noastre. Ideile, sentimentele noastre, exprimate sau nu, circulă în spaţiul ce ne înconjoară şi sub forma de câmp energetic purtător de informaţie. Coloratura tandră sau ostilă a sentimentelor noastre sunt în consecinţă informaţii conţinute în câmpul energetic emis de creier. Acest câmp va fi recepţionat ca urmare şi de către plante. Spuneam că este posibil ca tot ceea ce este viu să comunice dincolo de limbajul articulat printr-un canal mediat energetic pe care l-am numit limbajul universal al vieţii. Ar fi o cale de comunicare accesibilă tuturor celulelor vii. Viaţa este indisolubil legată de posibilitatea de comunicare la toate nivelurile sale de organizare.

Deducem deci că toate celulele vii sunt capabile să emită şi să recepţioneze informaţii codificate în semnale. Neuronii nu ne apar decât ca nişte celule specializate în emiterea şi receptarea de informaţie, dar nu exclud această posibilitate pentru celelalte celule. Experienţa din anul 1972, prezentată mai sus -
79

ca şi altele efectuate ulterior pe ţesuturi izolate de Kaznacheev, Surin si Mihailova - impun ideea existenţei unui "limbaj celular", a unei "percepţii primare" la nivel celular, cum o numeşte Cleve Beckster.
Dacă un semnal este recepţionat de către o celulă, atunci în mod cert trebuie să
poată decodifica şi semnificaţia acestuia, altfel funcţia nu şi-ar justifica existenţa.

O ierarhizare a modalităţilor de comunicare în lumea vie ne permite să distingem în prim plan limbajul articulat, urmat de cel exprimat prin gesturi, mimică şi privire. Există apoi un nivel de codificare în semnale bioelectrice şi un altul în mediatori biochimici. Planul primar al comunicării ar fi cel al câmpului energetic modulat în semnale purtătoare de informaţii. Dacă noi suntem materie, în ultimă instanţă o energie, atunci nu este o aberaţie să vorbim de un substrat energetic al întregii funcţionalităţi a materiei vii. Toată lumea ştie acest lucru, simplu de înţeles, dar nu se hazardează să extindă discursul logic până la ultimele sale consecinţe.

La acest nivel primar, energetic, nemediat de sistemul nervos, ne intersectăm, ne întâlnim şi comunicăm cu lumea vie lipsită de un limbaj articulat, inclusiv cu plantele, care ne pot sesiza intenţiile. în definitiv, noi nu putem avea decât probe indirecte despre această comunicare cu lumea ce ne precede filogenetic, pentru că majoritatea dintre noi am pierdut contactul iniţial cu lumea subconştientului conectată la câmpul informaţional fundamental sau universal. Sunt însă oameni care prin dotare, antrenament sau condiţii de viaţă deosebite au o arie de percepţie mult mai extinsă şi confirmă informaţiile impuse de experimentele de laborator. Analiza soluţiilor la care a recurs Natura pentru a rezolva multitudinea de probleme ridicate de evoluţie impune de asemenea ideea că s-au utilizat o multitudine de forme, nu întotdeauna cele mai simple şi nici întotdeauna aceleaşi. Inventivitatea naturii este nesfârşită, iar uneori sunt folosite soluţii complicate şi cu randament redus, cu un mare consum de energie, când erau la dispoziţie căi mult mai simple şi mai rentabile. De aceea apariţia prin evoluţie a unei structuri nervoase specializate în prelucrarea şi transmiterea de informaţie nu exclude şi alte căi utilizate în acelaşi scop. Şi există o întreagă lume lipsită de sistem nervos care utilizează aceste căi. în concluzie, vom spune că există o dimensiune informaţional - energetică a lumii vii. Întreaga lume vie emite câmpuri energetice purtătoare de informaţie, expresie a substratului său funcţional. Biocîmpul este variabil după starea funcţională a biosistemului, fiecare aspect al său purtând o anumită semnificaţie. Toate celulele vii, indiferent de treapta evolutivă pe care se află, inclusiv cele vegetale, sunt capabile să recepţioneze biocâmpurile emise de alte fiinţe si să discearnă semnificaţia lor în vederea unei conduite adecvate. în acest mod se realizează fenomenul de biocomunicaţie, înţeles de către noi ca un limbaj primar, universal la nivelul viului, nemediat de către sistemul nervos.
Admiţând ipoteza acestei posibilităţi de comunicaţie vom înţelege de ce plantele
pot fi influenţate de gândurile noastre. "