Un gand

Nu stiu ce vreau de la viata,dar stiu ca nu vreau sa mint viata.

Asa cum iubesc copil nascut din mine,asa iubesc si copiii viitorului meu sange,oriunde voi fi.
Acesta este respectul pt natura si viata.

"Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face."

"Nu judeca . Oricine este doar el însusi . "

Asta-i frumusetea inteligentei: ca nici unul nu se cere a fi ca altul, fiind in acelasi timp apropiati.

"În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!"

"Scopul vietii nu are nici o legatura cu ceea ce obtii tu de la ea,ci are de-a face numai cu ceea ce pui tu in ea."

Cand cutez sa privesc in jurul meu sa vad iubirea,invatasem deja iubirea de la mine insami.

Pentru a vedea proprietatile lucrurilor nevazute,
pastreaza-ti capacitatea de a trai paralel prin simtire si ratiune in acelasi moment de viziune.

"La preţul zilei se vând conştiinţele şi sunt cumpărate sentimentele. Diferenţa de preţ nu înseamnă şi diferenţă de calitate."

Viziune larga asupra vietii din mine- asta-i fericirea mea.






sâmbătă, 9 aprilie 2011

moartea

Ce te face sa nu crezi in Dumnezeu?

10 comentarii:

Andrei Stîngă spunea...

Presupun că ai evitat cu bună știință inversa întrebării „Ce te face să nu crezi în Dumnezeu?”, caz în care acest fapt mă duce cu gândul la motivul pentru care să spunem că nu am fost mereu în relații strânse, Eu și Dumnezeu.

În ceea ce mă privește, am crezut întotdeauna în Dumnezeu, dar credința mea nu era totală ci, mai degrabă, păstram un fel de rezervă vis-a-vis de acest subiect, credința, Dumnezeu și Eu, până ce aș fi descoperit ceea ce „Eu” înseamnă cu adevărat. Știam că „Dumnezeu” este manifest, știam ce rol are credința... dar adevărata necunoscută în această ecuație am fost eu.

Acum după ce multe gânduri am trimis în eter, lucrurile îmi sunt ceva mai clare. Ceea ce nu știam de la bun început este faptul că relația mea cu Dumnezeu este reprezentată în mod direct de relația cu mine însumi. Când mă voi fi cunoscut cu adevărat, îl voi fi cunoscut cu adevărat și pe Dumnezeu... fiindcă Eu sunt Dumnezeu, Noi toți suntem Dumnezeu.

Asta este explicația pe care o pot produce în acest moment, legat de întrebarea pe care ai pus-o.

Toate cele bune.

Unknown spunea...

Nu cred in Dumnezeu pentru ca,de mic copil,cei mari au incercat sa ma induca in eroare.Toti il aratau ca pe un mosneag cu pletele si barba albe,stand obosit pe un tron.Iar eu am fost si sunt si acum convins ca,daca ar exista Dumnezeu,ar fi un copil aflat la primii pasi si la primele cuvinte.Curios,capricios,mofturos si frumos ca orice astfel de copil.Si nu El a creat lumea ci lumea a fost creata pentru el,avand nevoie de o jucarie care sa fie intr-o continua evolutie si autoschimbare,evitand astfel plictiseala.
Si nu cred in Dumnezeu pentru ca am constiinta,iar Dumnezeu a fost conceput pentru cei fara asa ceva,pentru cei care aveau nevoie de un alt judecator in afara propriei constiinte.
Si iar nu cred in Dumnezeu pentru ca El nu mananca,nu bea,nu vorbeste,nu tuseste,nu iubeste,nu uraste,nu rade,nu plange deci nu exista.Simplu,nu?

Toteu spunea...

Andrei,la mine a fost invers...Dumnezeu m-a aratat asa cum sunt...pana la El nu am cunoscut nimic cu adevarat.

Toteu spunea...

tatookis- eu vad uneori in mine un zambet ce-mi depaseste conditia...un zambet mai larg decat firea mea.cum sa incapa in mine asa ceva?daca nu ar exista in mine o imbinare a unui tot,m-as confunda cu o bomba cu efect intarziat...iar lipsa acestui zambet ar fi numele dat golurilor:lacrima,ura,aviditate,furie,etc.

"Si nu El a creat lumea ci lumea a fost creata pentru el"-si eu am fost tentata sa creez pt El...dar pt a oferii cuiva un cadou,ii faci automat un portret robot/psihologic.asta ar fi insemnat ca intr-o zi sa mi se strecoare ideea ca eu l-am creat pe Dumnezeu.aceasta idee are si consecinte:confuzii-deoarece continua sa existe o ordine mai presus de puterile tale;si asa,ramanand cu intrebarile:cine sunt eu,fata de ceea ce fac si cine sunt eu fata de ceea ce exista.
El nu exista PENTRU constiinta sau lipsa ei.Dumnezeu exista doar,cu sau fara constiinta ta. Fara Dumnezeu constiinta ta nu ar mai avea vitalitate sa savarseasca materia,existenta.o sa intelegi mai bine,facand o paralela intre acestea:"nu iese fum fara foc"-constiinta,cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său...
...deci,credinta in Dumnezeu din profunzimea noastra,numele Lui pe buzele noastre nu ar fi existat daca undeva nu este un "foc" ce arde constant.daca Dumnezeu Unul ar fi fost o moda,ar fi trecut demult in favoare timpurilor schimbatoare.

Toteu spunea...

stiti ceva?eu pot sa ma gandesc ca nu stiu ce ma asteapta dupa moarte,si de aceea caut un Dumnezeu in aceasta viata.e bizar...e ca si cum:traind, ma caut pe mine,cea de dupa moarte.

Lavinia Dance spunea...

Il cautai pe Dumnezeu? E chiar in noi insine, in inima noastra! El ne-a creat, nu lumea a fost creata ca o jucarie pentru El, ci El a creat lumea, ca sa ne ofere noua viata, ca sa putem sa ne bucuram de tot ce este in jurul nostru!

mi se pare interesant comentariul lasat de andrei s, dar nu cred ca noi oamenii suntem dumnezeu.Dumnezeu este unul singur acela care si-a lasat Fiul sa moara pentru pacatele noastre, si noi nu avem dreptul sa ne urcam la nivelul Lui pentru ca nici pe departe nu ajungem acolo.

P.S. daca te deranjeaza com-ul meu il poti sterge, eu doar am citit textul tau, si comentariile si a zis ce am avut de zis.

Toteu spunea...

Lavinia -ne bucuram de El prin noi...macar atat putem face in aceasta viata.
nivel nu exista,Lavinia,ci doar El...nici noi nu existam,ci doar El.

Toteu spunea...

Lavinia-nu ma deranjeaza...serios,poti scrie ce vrei tu despre subiecte si despre tine.

Unknown spunea...

Tot ceea ce voiam sa spun,era ca eu nu cred in Dumnezeul prezentat de religie.Dumnezeu exista,dar numai la modul in care fiecare dintre noi il percepem.Pentru mine,religia condusa de biserici,secte,dogme si cine stie ce alte mijloace de exprimare a credintei,nu reprezinta decat o reclama proasta la ceva de care sunt constient ca exista si am nevoie de acel ceva pentru a ma simti implinit.
Cred in Dumnezeu fara a ma simti obligat sa ma inchin,sa bat matanii sau sa fac din asta modul unic de exprimare si existenta.Faptul ca stiu ca exista imi este suficient.

Toteu spunea...

Dumnezeu nu este prezenta religiei.perceptia este doar un mod.asta se intampla in religie-transfer de perceptii.Dumnezeu e mai real decat atat,decat un mod.El nu este un mod...de a...nu stiu ce.Dumnezeu nu exista la nici un mod,caci modul este o constructie necesara existentei noastre...este o simpla necesitate.noi suntem,daca pot sa zic asa,modul Sau de a se prezenta,...dar,de obicei,noi avem alte prioritati...zicem noi,mai evidente.
eu cand am fost pt prima oara constienta de Dumnezeu,de fapt,cand am crezut pt prima oara cu adevarat sau cand mi-am primit pt prima oara,cu bratele deschise,cu bucurie pura,credinta...abia atunci am vazut cum mi se inmoaie genunchii,fara putinta de a rezista,atunci am inteles ce inseamna sa te pui in genunchi.Maretia...statul in genunchi inseamna recunoasterea faptului,ca omul a frant maretia in doua.daca esti lasat sa stai in picioare,inseamna ca nu mai exista indoiala in fiinta ta.
religia,omul ce o mentine pe aceasta sau omul ca individ, face deseori doar ce crede ca poate... el.

Da mai departe

“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi atentie.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”

"Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet!
Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine,
Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava.
Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh,
Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule
cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea
se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea,
îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci,
curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi,
pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus,
în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni,
ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne,
înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri.
Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi,
întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi
m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavolului şi
să mă lepăd de ele şi de el;şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântez
şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea,şi în vecii vecilor. Amin."

Premiu